Afirmatia ii apartine lui George Bush, la prima iesire in public de cand a castigat al doilea mandat la Casa Alba. Creditul din partea americanilor reprezinta se masoara intr-un record in realegerea unui presedinte american. O diferenta de 3,5 milioane de voturi fata de contracandidatul sau, John Kerry, i-au adus un scor categoric - recunoscut pana si de cei care spuneau despre el ca a devenit, in 2000, al 43-lea presedinte american, dar a fost invins de democratul Al Gore la numarul de voturi ale populatiei si numai cu ajutorul Curtii Supreme de Justitie.
Cum s-a ajuns la o victorie atat de categorica, in conditiile in care se vorbea despre o America impartita in doua - a oamenilor care il sustin si a celor care nu neaparat il vor pe Kerry, dar nu-l mai accepta pe Bush inca patru ani. La o astfel de intrebare se raspunde in doua cuvinte - Karl Rove, un nume care acum iese la lumina. A asigurat nu doar victoria lui Bush, dar a stabilit inca un record - majoritate confortabila in Camera Reprezentantilor pentru republicani si una foarte cnfortabila in Senat. Rove este cel care a coordonat nu doar echipa de campanie, dar si staff-ul de la Casa Alba. Intre sfatuitorii lui Bush sunt nume mai mult sau mai putin cunoscute, repudiate. Cel mai important, in urmatorii patru ani, nu este insa cine ii vor fi sfatuitorii, ci cum anume va creiona Bush strategia de politica externa. Cu lumea occidentala impotriva, este loc pentru speranta ca se va domoli conflictul, de pilda, cu Europa?
Peste Ocean, important in urmatorii patru ani va fi cum anume va afecta politica de indulciri fiscale acordate in ultimii ani de administratia Bush economia care a intrat in recesiune in ultimii trei ani, iar acum a dat primul semn ca respira adanc, in sensul unei imbunatatiri. Kerry, contracandidatul, spunea ca inlesnirile fiscale i-au avantjat pe cei putini si foarte bogati - concret, cam cine sunt ei?
Se domoleste sau se inaspreste conflictul cu Vechea Europa?
Castigarea celui de-al doilea mandat de catre George W. Bush nu anunta multe schimbari de politica externa pentru Statele Unite. Acest lucru pare sa gaseasca sprijinul liderilor europeni, care si-au facut cunoscute pozitiile referitoare la viitorul relatiilor cu SUA.
Intr-un interviu telefonic, ministrul de externe al Germaniei, Karsten Voight, a spus ca "daca administratia SUA va dori o apropiere de Europa, va gasi usile deschise".
Presedintele francez, Jacques Chirac, l-a felicitat pe Bush, spunand ca "nu putem gasi satisfactie pentru numeroasele provocari cu care ne confruntam fara un strans parteneriat transatlantic".
O colaborare la un nivel mai profund este, totusi, dificila, din cauza animozitatii care exista intre Bush, pe de o parte, si presedintele francez Chirac si cancelarul german Gerhard Schroeder, de cealalta, in urma diferentelor de opinii asupra evenimentelor din Iraq, Iran si conflictul israeliano-palestinian.
Unii lideri europeni au manifestat o dezamagire profunda ca americanii au ales sa continue cu Bush, care este perceput ca un presedinte dezinteresat de problemele Europei.
Prim-ministrul suedez, Goeran Persson, a spus ca anticipa ca nu vor aparea mari schimbari in politica externa a Statelor Unite, deoarece "nu cred ca Bush va fi mai dispus in acest al doilea mandat decat in primul sa asculte criticile".
Un oficial francez a spus ca in administratia franceza a aparut o oarecare resemnare fata de pierderea alegerilor de catre Kerry, in speranta ca un nou mandat al lui Bush nu va mai fi atat de unilateral si ca se va putea colabora mai bine in acest al doilea mandat. Ce se va intampla cu neoconservatori, ca adjunctul de la Aparare, Paul Wolfowitz, in noua administratie Bush, ramane de vazut.
Oficiali ai administratiei Bush au declarat zilele acestea ca nu pot spune nimic asupra modului in care Bush va guverna in al doilea mandat, spunand ca acest lucru depinde si de care membri ai personalului raman si care pleaca. Unii oficiali spera ca liderii germani si francezi sa devina mai pragmatici si sa fie mai deschisi in relatiile cu SUA, mai ales in ceea ce priveste colaborarea pentru sustinerea trupelor irakiene pentru a depasi situatia de criza.
Oficiali ai Casei Albe au spus ca trebuie sa fie realisti asupra viziunii Vechii Europe referitoare la razboiul din Iraq.
"Nu ma astept la schimbari radicale de atitudine", a spus oficialul, "nici in Washington, nici in Europa".
Printre cele mai deschise declaratii dupa alegerea lui Bush au fost cea a presedintelui rus, Vladimir Putin, si cea a prim-ministrului italian, Silvio Berlusconi. Putin a spus ca victoria lui Bush inseamna ca "americanii nu s-au lasat speriati de teroristi". Berlusconi a spus ca "Bush isi va mentine politica care permite Statelor Unite sa spuna ca promoveaza libertatea in lume".
Dar o victorie a lui Bush i-ar putea incuraja pe cei care vor sa construiasca o noua structura internationala care nu se bazeaza, in primul rand, pe alianta intre Europa si SUA. Dupa ce a cerut un nou parteneriat, ministrul francez al Afacerilor Externe, Michel Barnier, a spus, intr-un interviu radio, ca "americani nu pot pretinde sa construiasca si sa conduca singuri lumea". Acesta a repetat, de asemenea, viziune prsedintelui Chirac asupra unei puteri mondiale impartite.
"Lumea in care traim trebuie sa aiba mai multe puteri: ei(SUA) sunt primii. Noi suntem in procesul de strangere a pieselor necesare pentru a deveni o alta mare putere".
"Europa ar trebui sa devina mai puternica decat niciodata", spune Maria Badia, membru al Parlamentului European si purtator de cuvant pentru Partidul Socialist spaniol (la putere la Madrid). Guvernul spaniol, ales dupa atentatul islamist din Madrid, este unul dintre cei mai mari critici ai conducerii SUA. Si-a retras trupele din Irak imediat dupa 11 martie.
Tari ca Marea Britanie, Polonia si Olanda sunt hotarate sa contribuie la schimbarea atitudinii din NATO, prin stabilirea unor noi politici.
Prim-ministrul britanic Tony Blair a spus in Pralamentul britanic ca "va face tot ce este posibil pentru a colabora cu presedintele Bush".
Schimbarile politicilor SUA vor fi greu de obtinut. Acest lucru depinde si de echipa pe care Bush o va alcatui in acest al doilea mandat. Oficiali din administratia Bush spun ca schimbarea unor membrii-cheie din primul mandat - cum ar fi Secretarul de Stat Colin Powel sau Secretarul Apararii, Donald Rumsfeld - va contribui la aceste shimbari. Un nou personal va conduce la revizuirea politicilor externe si, posibil, la cateva noi tactici, noi abordari, dar directia principala va apartine tot lui Bush si vice-presedintelui Cheney, care este o influenta figura in politica internationala a Statelor Unite.
"Nu am detectat un efort real in administratia Bush sau in Partidul Republican de a schimba fundamental cursul lucrurilor", a spus Richard Burt, asistent secretar de stat si ambasador in Germania in timpul administratiei Reagan.
"Va fi, probabil, o schimbare de ton, dar principiile de baza nu vor fi schimbate", a spus un oficial al actualei administratii, care a dorit sa-si pastreze anonimatul, din cauza perioadei sensibile a schimbarilor post-electorale.
Richard Haass, directorul departamenului de strategie politica in primii doi ani ai administratiei Bush, a spus ca rar se intampla ca un presedinte sa se confrunte cu o perioada atat de incarcata in politica externa. In afara angajarii a 135 de mii de membri in programul iraqian, Bush va trebui sa continue lupta impotriva Al Qaeda, a faptului ca Iranul vrea sa achizitioneze arme nucleare si ca in Coreea de Nord vor exista intariri ale aresenalului nuclear. Mai mult, administratia Bush va trebui sa lupte pentru pastrarea unui echilibru arabo-israelian, mai ales in conditiile disparitiei liderului palestinian Yasser Arafat.
Dar Haas, acum presedintele Consiliului pentru Relatii Externe, este de parere ca Bush nu va avea mana libera in orice decizie va lua in toate aceste chestiuni. Impotriva ii sunt nivelul ridicat al deficitului bugetar - un inamic pe care si-a propus sa-l doboare prin injumatatire pana la finele mandatului. Un alt adversar, care vine tot din economie, este nivelul mare al datoriilor externe, mare parte dintre ele avand la origine mentinerea trupelor americane in Irak. Acolo unde Amrica a avut de facut o alegere in privinta Irakului, si le-a naruit pe celelalte din cauza invaziei propriu-zise - aluzie la opozitia manifstata de tarile Europei Occidentale sau, cum au fost ele dnumite de administratia Bush - vechea Europa. De aici si constrangerea care il tine pe George Bush in chingi - mai ales daca ar fi sa luam in considerare continuarea atacurilor preventive asupra asa-numitelor tari din "axa raului". Una a fost Irak, dar pe axa lui Bush mai exista Iranul si Coreea de Nord. Sau, cum le spun analistii americani, noile fronturi in combaterea terorismului.
Exista multe asemanari la care au recurs analistii occidentali in compararea mandatelor lui Ronald Reagan si George Bush. Primul a avut un prim mandat considerat de multa lume prea agresiv la adresa adversarului de la acea vreme al Statelor Unite, Rusia Sovietica. In cel de-al doilea mandat, Reagan a avut o politica mai moderata. Pentru cei care l-au sustinut de-a lungul timpului pe George Bush acesta a fost argumentul cel mai puternic - oricat de criticabila a fost strategia de politica extrena a lui Reagan, el este cel care a rostit fraza anilor 80 "Am castigat Razboiul Rece".
Karl Rove-papusarul de la Casa Alba
Pentru unii este un vizionar, care vrea sa creeze o ordine mondiala conservatoare, iar pentru altii este un geniu diabolic, ale carui presupuse manevre politice au lasat multora un gust amar. In spatele tuturor dezbaterilor se afla Karl Rove, omul care in urma efortului magistral depus ca lider de campanie a lui George Bush, a castigat o pozitie privilegiata la Casa Alba. (Washington Post)
Mariajul parintilor sai s-a destramat in ziua de Craciun, 1969, intamplator a nouasprezecea sa aniversare. Rove a descoperit, mai tarziu, ca tatal sau adevarat era, de fapt, un strain pe care nu l-a cunoscut niciodata, si cu care s-a intalnit abia la varsta de 40 de ani. In acel moment, Rove era deja profund marcat de sinuciderea mamei sale.
Copilarind in Utah, a gasit in structurile Partidului Republican stabilitatea care i-a lipsit in primii ani de viata. Intrarea in politica si-a facut-o la 9 ani, cand a participat la campania pentru alegerile prezidentiale a lui Richard Nixon, care candida impotriva lui John F. Kennedy. Era caracterizat ca fiind un tip retras, antipatic, umbla tot timpul cu o geanta imensa si purta o pereche de ochelari care ii acopereau intreaga fata. Inca din timpu liceului, Rove era cunoscut pentru faptul ca nu se multumea doar cu victoria, si nu se lasa pana nu isi "zdrobea" adversarii ideologici.
Pasionat de politica inca din studentie, Rove a luptat cu ardoare pentru a ajunge in varful ierarhiei, in pozitia de presedinte al Colegiului Republican. Putin mai tarziu, Rove isi castigase un renume pentru sabotajele politice, iar sicanele sale erau publicate in Washington Post. Intrase si in atentia presedintelui Comitetului National al Partidului Republican, care promitea la acea vreme ca va ii va investiga activitatea.
Presedintele Comitetului National al Partidului Republican era chiar George Bush senior, care l-a cooptat rapid pe Rove in functia de asistent al sau. Crezul politic al lui Rove s-a intersectat cu cel al familiei Bush inca de acum 30 de ani.
Acum, a reusit sa obtina pentru fiu ceea ce n-a reusit pentru tata: un al doilea mandat in fotoliul de la Casa Alba. In plus, a asigurat o prezenta mai mare a republicanilor in Congres, si cu aceasta, potentialul de a schimba balanta puterii la Curtea Suprema, arbitrul Constitutiei Americane.
Saptamana aceasta, cand George W. Bush a multumit celor responsabili cu mentinerea sa in Biroul Oval pentru inca 4 ani, a mentionat cu promptitudine si numele celui pe care l-a intitulat "arhitectul" triumfului sau. Retinut in a acorda interviuri, obsedat de politica in acelasi timp, Karl Rove este omul din spatele tronului.
Intr-o biografie recenta, Rove este numit "creierul lui Bush", dar numele sau este mentionat foarte rar, chipul sau fiind necunoscut in afara cercurilor politice americane. Cu toate acestea, s-a dovedit a fi neobosit in atentia pe care a acordat-o anumitor grupuri minoritare, recrutand peste un milion de voluntari regionali si motivand baza conservatoare traditionala a partidului, fapt ce i-a garantat victoria finala. Planul sau pe termen lung a fost de a inspira electoratul in a crea o majoritate republicana care va rezista mult timp dupa administratia actuala.
Eforturile lui Rove si-au gasit finalitatea joi, cand, printr-o turnura spectaculoasa, care a inclus suficienti Crestini evanghelici, detinatori de arme, suporteri ai razboiului si rezidenti ai zonelor rurale, a asigurat victoria lui Bush, si implicit a propriei sale viziuni, pentru cel putin inca 4 ani.
Caseta:
"Cred ca, dupa Isus Christos, Bush a luat asupra sa cea mai grea povara dintre toti oamenii, deci a avut nevoie de un sprijin puternic pentru marturia sa in fata Divinitatii"
Reusita campaniei lui Bush s-a datorat strategiei concepute de Rove, care a imbinat cu succes politica si religia. Pentru prima data in istorie, un numar asa de mare de crestini evanghelisti si-au adus contributia la reusita lui Rove, fara a fi organizati de vreo grupare la nivel national, de tipul Coalitiei Crestine sau a Majoritatii Morale. Iar candidatii au aratat o disponibilitate tot mai mare de a se folosi de orientarile religioase-nu doar presedintele Bush, ci si candidatul democrat John F. Kerry, care devenise deja celebru pentru indemnurile de natura religioasa adresate audientelor sale.
Fiecare imagine si fiecare membru al Partidului Republican care a luat cuvantul in fata electoratului a fost cu atentie orchestrat pentru a intari in mintea alegatorilor ideea ca George Bush este un lider principial, care spune lucrurilor pe nume. Nu a existat nici un moment de ezitare. Nici o mentiune referitoare la disparitia armelor irakiene de distrugere in masa, sau la varsarea de sange care continua in Irak, la un an dupa incetarea ostilitatilor majore.
Multi conservatori religiosi au pus victoria lui Bush pe seama celor care au votat pentru valorile morale. Lucru partial adevarat: cei mai multi votanti au afirmat ca cea mai importanta problema este cea a valorilor morale, iar votul impotriva casatoriilor intre homosexuali din Ohio l-a ajutat pe Bush sa castige acest stat crucial. Cu toate acestea, potrivit sondajelor efectuate la iesirea alegatorilor de la urnele de votare, problemele de natura morala s-au situat sub cele de siguranta nationala sau de natura economica.
Alegerile au avut un caracter unic prin felul in care candidatii au facut apel la alegatorii religiosi. Conservatorii religiosi au fost o veritabila forta in politica nationala inca de pe vremea campaniei lui Ronald Reagan din 1980. Daca in trecut prezenta acestora in cadrul campaniilor electorale era redusa, de data aceasta 26 de milioane de membri ai structurilor religioase - 23% din electorat - si-au facut prezenta in retelele din bisericile locale, in stransa legatura cu campania lui Bush.
Liderii organizatilor politice crestine au vorbit de rezultatele de joi ca fiind providentiale: "Cred ca Dumnezeu l-a rasplatit pe Bush pentru ca presedintele a recunoscut puterea Sa.", a sustinut James Dobson, presedintele unei astfel de organizatii.
Inca de pe vremea lui Jimmy Carter, candidatii la presedintie au facut din propriile convingeri religioase probleme publice. In acest an, insa, ambii candidati au inclus religia in obiectivele politice-nu este nici o surpriza, pentru ca un sondaj efectuat la inceputul anului de Pew Forum on Religion & Public Life a aratat ca 68% din alegatori considera ca este foarte important ca presedintele sa aiba puternice convingeri religioase. (Alexandru Cerchez)
Cine a castigat si cine a pierdut din realegerea lui Bush
Producatorii de medicamente, companiile din sanatate si firmele din sectorul serviciilor financiare au de castigat de pe urma realegerii presedintelui, deoarece politicile lui Bush favorizeaza aceste industrii.
Pe de alta parte, lanturile fast-food si producatorii auto vor fi scutiti de schimbarile dure cu care ameninta echipa lui Kerry: Rezultatul alegerilor a pus in umbra planurile democratilor de majorare a salariului minim si de implementare a noilor standarde pentru eficienta consumului de carburanti.
Cel mai important sprijin pentru campania lui Bush a venit insa din partea producatorilor de medicamente iar acestia vor incasa beneficii pe masura contributiilor, precum protectia in fata competitiei canadiene.
Dupa alegeri, actiunile firmelor ce activeaza in domenii precum sanatatea, industria petrolului sau apararea au crescut rapid in contextul unei cresteri generale a pietei, indicele Dow Jones Industrial Average inregistrand vinerea trecuta o crestere de 0,71%.
Toate aceste industrii au investit enorm in victoria lui Bush, iar oamenii se asteapta acum la rezultatele acestor investitii, spun analistii.
Unii nu sunt insa la fel de optimisti. In cel de-al doilea mandat al lui Bush, duopolul reprezentat de titanii sectorului de finantare a achizitiilor de locuinte, Fannie Mae si Freddie Mac, va fi probabil supus unor legi federale mai stricte. Administratia analizeaza daca ar fi oportuna o limitare de imprumuturilor facute de cele doua companii, acestea totalizand in prezent 1,7 miliarde de dolari.
Actiunile acestor companii, dar si ale unor firme de cercetare in biotehnologie au inregistrat scaderi la sfarsitul saptamanii trecute.
Printre "loseri" se numara si companiile care lucrau la sisteme de energie alternativa.
Cu un sprijin mai mare in ambele camere ale Congresului, Bush isi va putea duce la bun sfarsit planurile ambitioase din agenda de lucru a celui de-al doilea mandat. Firmele de pe Wall Street asteapta cu nerabdare indeplinirea promisiunilor pe care Bush le-a facut in campania electorala: privatizarea unei parti a retelei de siguranta sociala, pensii si asigurari de sanatate, fapt ce ar genera investitii suplimentare pe bursa - o imensa afacere pentru firmele de consultanta financiara.
Reducerea taxelor si regulamente mai blande pentru siguranta la locul de munca sunt elemente apreciate mai mult de afaceristi, decat de muncitori.
Multe din companiile care vor castiga cel mai mult din al doilea mandat al lui Bush, dupa estimarile analistilor de pe Wall Street, au fost si cei mai mari contributori la campania electorala. Firmele din sectorul financiar si de asigurari au investit 55 mil. de dolari in Partidul Republican si 32 mil. direct in campania lui Bush, conform organizatiei nonprofit Center for Responsive Politics. Producatorii de medicamente si furnizorii de servicii medicale au investit o suma totala de 26 mil. de dolari, atat in partid cat cat si in campania presedintelui.
Dupa contributii semnificative la campania electorala, companiile din industria tutunului se asteapta ca administratia sa renunte la noi reglementari privind vanzarea tigarilor.
Un purtator de cuvant al Aliantei Producatorilor de Automobile din SUA a declarat ca propunerea lui Kerry din 2002 - de a diminua consumul mediu de carburanti pentru masini si camioane usoare la 6,5 l per 100 km, pana in 2015, de la 8,6 l per 100km in prezent - ar rezulta, indirect, in pierderea a 450.000 de locuri de munca, in urma scaderii vanzarilor de masini sport si utilitare.
Impactul realegerii lui Bush asupra afacerilor se face simtit peste tot in lume, mai mult sau mai putin. Actiunile firmelor din IT listate la Bursa din Bombay au crescut dupa afisarea rezultatelor electorale iar directorii din industria de outsourcing din India se asteapta la o accelerare a comenzilor venite din partea companiilor americane. (Dan Zavoianu)
alexandru.cerchez@zf.ro ; dan.zavoianu@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
