Am fost intrebat daca provocarea de miercurea trecuta, din acest colt de pagina, menita sa impinga lucrurile catre o reclasificare a populatiei active, isi are locul intr-un ziar financiar. Buna intrebare. Fiindca poate da nastere unei polemici aprinse. Cat priveste raspunsul, nu ma voi rezuma la o simpla afirmatie: "Da, isi are locul". Voi incerca sa merg mai departe. Si sa argumentez ca am luat in calcul, in primul rand, criterii legate de bani. Cele demografice fiind, in acest caz, secundare.
Comentariul de miercurea trecuta, intitulat "Tehnicieni si intelectuali", pornea de la date statistice: rezultatele recensamantului din 2002. De atunci insa, au intervenit modificari importante. Statisticile n-au reusit sa le surprinda. Dintr-un recent documentar demografic al INS, cuprinzand date din 2003, aflam ca dinamica populatiei a cunoscut imbunatatiri sub mai multe aspecte. A crescut numarul de nasteri. Rata mortalitatii a scazut. Asa ca Romania a inregistrat un spor natural consistent. In acelasi timp, s-a extins numarul casatoriilor iar cel al divorturilor s-a restrans. Si cu asta punct. Ceea ce inseamna ca nu exista date noi cu privire la impartirea populatiei pe categorii de studii. De altfel, nici nu aveau cum sa apara date noi. Ar fi fost nevoie de cercetari noi, costisitoare. De unde bani?
Iata insa ca, recent, Institutul National de Statistica a iesit pe piata cu un documentar interesant. Tema: conditiile de viata ale populatiei. Din Romania, desigur. Sunt surprinse aspecte ale dinamicii nivelului de trai: conditii de locuit, conditii de munca, sanatatea, patrimoniul gospodariilor, calitatea vecinilor, calatorii, vacante. Un capitol fiind destinat educatiei. Aflam ca, in Romania, o buna parte a populatiei, mai mult de 31%, are un nivel de instruire cel putin mediu: peste 25% dintre romani au absolvit liceul sau cursurile postliceale; peste 6% au absolvit cursuri de invatamant superior. Concluzia fiind ca, pentru ei, educatia constituie o conditie in asigurarea unui standard de viata mai ridicat.
Bine spus: "o conditie". Pentru ca nu-i si o garantie. Daca ii avem in vedere, bunaoara, pe absolventii invatamantului superior, clasa celor 6%, despre care spuneam in precedentul comentariu ca ar fi potrivit s-o numim clasa tehnicienilor si nu clasa intelectualilor, cum am fost obisnuiti decenii la rand, vom observa ca pentru multi dintre ei diploma universitara mai are valoare doar daca le deschide calea spre indeletniciri care sa-i ajute sa faca avere. Altfel, sunt gata s-o puna la pastrare si sa se apuce de treburi pentru care nu-i nevoie de prea multa stiinta de carte.
Cateva zeci de mii de "diplomati" au o unica preocupare: cum sa obtina bani. Conditia muncii superioare, de profesor, inginer, economist, daca-i legata de un salariu neindestulator, nu numai ca nu-i fascineaza, dar nici macar n-o mai gasesc acceptabila. Ei gandesc ca afirmarea sociala le-o asigura numai puterea banilor. Si ca singura morala in care merita sa creada este inavutirea.
Iata o drama: intr-o societate schingiuita de lipsuri materiale, creste numarul absolventilor universitatilor ce nu se mai dau in vant dupa cariere profesionale. Dar si mai dramatic e faptul ca nu-s deloc putini cei ce nu mai dau prea mare importanta comportamentului sanatos. Carierele ce-i fascineaza sunt acelea in care se poate face rost de bani, indiferent pe ce cai.
Priviti ce se intampla in jurul nostru. Tinerii apti pentru cariere stralucite, in laboratoarele stiintei, la catedre, in inginerie, fie se resemneaza, fie pleaca peste hotare. De la an la an scade numarul celor care se iau in piept cu viata si-si propun sa invinga cu orice pret. De cativa ani, targurile de pe piata muncii ne-au dezvaluit un aspect grav: acela ca multi tineri cu diplome universitare au refuzat posturi corespunzatoare pregatirii lor, acceptand locuri care sa-i plaseze in lumea afacerilor marunte. In speranta ca vor ajunge repede la castiguri ceva mai mari.
Drama lor va fi cumplita atunci cand vor realiza ca nu-i cine stie ce mare filosofie sa cinezi la "Capsa", seara de seara, fiind de ajuns sa ai bani. Fiindca bani au si cersetorii. Desigur, nu cei care intind mana dupa o bucata de paine, pentru ca le este foame, ci profesionostii care au facut din cersetorie o industrie profitabila. Asa ca banii, daca sunt castigati cu pretul sacrificarii carierii, pot sa aduca, acum, doar o fericire inselatoare. Dar pretul final ar putea sa vina mai tarziu si sa fie cumplit.
Si mai cumplita va fi, insa, drama societatii. Atunci cand va constat ca si-a pierdut valorile.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
