Ziarul de Duminică

Venus, Marte si "corectitudinea politica" (II)

Venus, Marte si "corectitudinea politica" (II)

Albrecht Durer, Adam si Eva, gravura, 1504

24.08.2007, 02:11 149

Chiar daca la nastere exista deosebiri intre creierul feminin si cel masculin, obiecteaza partizanii unei depline echivalente intre cele doua sexe, actiunea mediului social este decisiva, ea ducand fie la accentuarea, fie la atenuarea diferentelor innascute. Iar in viziunea celor ce vad in orice diferentiere doar o amenintare la adresa egalitatii in drepturi a femeilor cu barbatii, castigate pe merit intr-un secol de angajare militanta, comandamentul social ar trebui sa aiba drept tel tocmai limitarea prin educatie a deosebirilor la acel rest minim care (din pacate, cum considera ei) este ireductibil - anume, procrearea, graviditatea si nasterea.

Cu alte cuvinte, tot ceea ce o evolutie culturala de milenii a consacrat drept ideal feminin - gingasia, delicatetea, frumusetea feciorelnica, sensibilitatea, gratia, duiosia, bunatatea, instinctul matern, spiritul de sacrificiu s.a.m.d. - n-ar fi altceva decat colivia de aur, mrejele perfide cu care masculii lipsiti de simtul dreptatii le-au tinut captive pe bietele femei, prin silnicie si inselaciune, intr-o stare de umilitoare supunere, dependenta, subordonare, pe care acum (cu argumente doar pretins stiintifice!) acestia ar dori s-o eternizeze.
Trebuie spus insa ca egalitatea in drepturi este una, iar identificarea particularitatilor feminine, respectiv masculine, si definirea in consecinta a unor roluri diferentiate, cu totul altceva. Nu-i deloc intamplator faptul ca, in natura, pe treptele mai inalte ale unei evolutii de sute de milioane de ani, s-a impus modelul bisexuat, iar nu acela al inmultirii prin inmugurire, sciziparitate, sau partenogeneza. Societatea umana n-a facut decat sa duca la desavarsire ceea ce biologia a consacrat in mod magistral. A vedea in asta o "nedreptate" si a te indarji sa o "repari" este nu numai contraproductiv, ci ar putea deveni de-a dreptul primejdios pentru perpetuarea speciei. Este surpinzator ca tocmai cei care, atunci cand e vorba de ecologie, se pronunta ferm - si pe buna dreptate - pentru ocrotirea mediului, a echilibrelor si a proceselor naturale, la tema aflata aici in discutie se inversuneaza intru siluirea naturii, dovedind astfel o intelegere cel putin stranie a ideii de emancipare a femeii. Egalitatea in drepturi si egalitatea de sanse in privinta afirmarii pe plan social, economic, profesional s.a.m.d. - cerinte desigur intemeiate - nu justifica nicidecum o asemenea atitudine extrema, chiar daca ea arboreaza drapelul asa-zisei "corectitudini politice".
Un articol aparut nu de mult in Suddeutsche Zeitung ofera - probabil neintentionat - o privire si asupra unui alt detasament de militanti pentru stergerea diferentierilor dintre sexe. Este prezentata acolo o expozitie din Oslo, dedicata homosexualitatii in lumea animala si explicit ideii - preluata in subtitlul articolului - cum ca exista multe specii care n-ar avea "probleme" cu aceasta stare. Iar daca animalele nu au, par a sugera initiatorii expozitiei, de ce ar avea oamenii? Leii (simbolul prin excelenta al virilitatii!), se spune, de pilda, in articol, isi asigura loialitatea concurentilor copulandu-se cu acestia; la delfini (si cate nu s-au scris despre asemanarea lor cu oamenii!) relatiile heterosexuale sunt efemere, durabile sunt cele dintre partenerii de acelasi sex; tot al cincilea pinguin e homosexual; fenomenul a fost identificat la cel putin 1.500 de specii - si e prezent chiar la mai multe, sustine unul dintre organizatorii expozitiei, dar tema fiind tabu, n-a fost indeajuns cercetata. Cateva accente vin sa puna punctul pe i: se afirma astfel ca, la lebedele negre din Australia, masculii si nu femelele au in grija puii, ca la cimpanzeul pitic intreaga specie e bisexuala si ca, de altminteri, animalele nu se imperecheaza doar pentru a asigura perpetuarea speciei, cum sustinea Darwin, ci si din pura placere.
Privita in acest context, discutia in jurul rolului celor doua sexe in familie si societate dobandeste o noua semnificatie. Ca si in privinta emanciparii femeii, se stie prea bine ca in statele occidentale, cu o solida traditie democratica, s-a pus de mult capat discriminarii homosexualilor. In Germania, spre exemplu, nu e un secret si nici nu deranjeaza pe nimeni faptul ca printre ei se numara personalitati de frunte ale vietii politice, culturale, economice. Adevarata problema sunt insa pretentiile unora ca societatea sa nu mai faca absolut nici o deosebire, sa considere homosexualitatea drept o stare normala, sa extinda adica pana la disolutie notiunea de normalitate - sau mai curand, asa cum s-a vazut in articolul precedent, diferentierea dintre masculin si feminin sa fie taxata drept o aberatie, o reminiscenta retrograda a unui trecut biologic depasit, si acela abuziv interpretat (cum pretind organizatorii expozitiei de la Oslo). Sa se puna asadar pe acelasi plan familia si parteneriatul intre pederasti sau lesbiene, sa li se acorde acestora dreptul de a infia copii, sa se predea in scoli lectii despre o pretinsa normalitate a inclinatiei pentru cei de acelasi sex si despre o indreptatita "libertate a optiunii" etc.
A afirma ca, de la Adam si Eva, normalitatea pentru fiinta umana este sa fie ori barbat, ori femeie, este ca ea sa-si gaseasca implinirea in familie, in aducerea pe lume si cresterea copiilor, nu contrazice in nici un fel egalitatea de drepturi si de sanse, in fata legii, a tuturor, nici nu este o pledoarie pentru discriminarea femeilor sau pentru persecutarea homosexualilor. Societatea are insa tot dreptul sa se organizeze astfel incat sa-si asigure supravietuirea in conditii optime, iar in acest scop sa-si ocroteasca si - mai ales in conditiile actuale ale tarilor occidentale, confruntate cu binecunoscutele probleme demografice si cu efectul lor falimentar asupra sistemelor de asigurari sociale - chiar sa-si favorizeze celula structurala de baza, familia. In ultima instanta, numai credinta intr-un destin sigur al generatiilor viitoare poate garanta acel climat de armonie si toleranta, in care personalitatea fiecarui individ, fara deosebire de gen sau de inclinatii sexuale, sa-si afle calea spre libera si deplina afirmare.
Munchen, august 2007



Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO