J.J. Armas Marcelo s-a nascut in 1946 si este licentiat in filologie clasica al Universitatii Complutense din Madrid. A debutat in 1974, cu romanul El cameleA3n sobre la alfombra, distins cu Premiul GaldA3s. A publicat alte zece carti, unele reeditate in colectii prestigioase ale marilor edituri spaniole. Este laureat al Premiului International pentru Roman Plaza & Janés, 1996, pentru Los dioses de si mismos. In 1998, a fost distins cu Premiul GonzA!lez-Ruano pentru activitatea de jurnalist. Sustine saptamanal o rubrica in suplimentul cultural "Blanco y negro" al ziarului "ABC" din Madrid.
- Sunteti romancier si eseist, dar va dedicati o mare parte din timp jurnalismului - in presa scrisa, la radio si la televiziune. Cum ati vrea sa va prezint cititorilor Ziarului de duminica?
- Sunt scriitor si consider ca a fi scriitor este un privilegiu. Din tot ce fac, ceea ce ma intereseaza in primul rand sunt romanele mele. De aceea, imi place sa fiu prezentat ca romancier, desi am in spate ani buni de jurnalism. Dar sa nu uitam ca astazi articolul de opinie din presa este un gen literar pe care nu oricine si-l poate permite - vreau sa spun: nu orice scriitor. In ceea ce priveste radioul si televiziunea, cred ca sunt doua domenii familiare multor scriitori si, chiar daca lumea ii percepe ca jurnalisti, ei tot scriitori raman.
- Telespectatorii romani v-au putut vedea - prin cablu - in emisiunile Televiziunii Spaniole, v-au putut vedea si in emisiunile mele, fie in reportajul pe care l-am realizat cu sprijinul TVE la Madrid, fie in septembrie 2002, intr-o emisiune pe care am dedicat-o in intregime Festivalului International "Zile si nopti de literatura". Ati reprezentat, impreuna cu Jorge SemprAon, Spania la acest festival si ati avut una dintre cele mai interesante conferinte, aplaudata, publicata apoi integral in presa literara si remarcata (intr-un interviu) de catre un important critic literar roman, profesor in SUA, Matei Calinescu. Spuneti-mi cum va explicati acest succes?
- Cred ca am atins sensibilitatea scriitorilor si a celorlalti participanti, pentru ca erau scriitori din intreaga lume acolo. Conferinta mea El terrorismo - una mania de los primates (Terorismul - o manie a primatelor) era un eseu ideologic al unui scriitor (eu insumi) care nu poate sta deoparte vazand ce se intampla sub ochii lui. In Spania, ETA distruge libertatea din tara Bascilor si seamana peste tot violenta si moarte. E vorba de criminali deghizati in oameni politici, cum exista peste tot in lume. Cum sa stai deoparte cand in Spania s-a suferit atat de mult pentru libertate? Terorismul este inamicul libertatii si romanii, care stiu foarte bine ce inseamna dictatura, crimele politice, terorismul de stat, au inteles pe deplin textul meu, care se adresa direct sperantelor lor si unui acut simt al libertatii pe care il aveti.
- Tema conferintei, terorismul, ca narav al fiintelor primitive, se regaseste si in cartile dumneavoastra - in romanul pe care l-am tradus recent si care va aparea curand (AsAÂ en La Habana como en el cielo - Precum in cer, asa si la Havana, Editura Alfaguara, 1998. Publicam in pagina 8 un fragment din acest roman in curs de aparitie la Editura All, n.red.), dar si in cel pe care l-ati scris imediat dupa aceea: El niño de luto y el cocinero del Papa (Copilul in doliu si bucatarul Papei). In ambele situatii, actiunea are loc in Cuba. De ce v-a interesat aceasta tara, unde v-ati documentat foarte riguros pentru a scrie cele doua romane?
- Din punct de vedere istoric, dar si mental, Insulele Canare se afla foarte aproape de Cuba. Or, eu m-am nascut in Insulele Canare. Cuba inseamna pentru mine un teritoriu, dar si un popor pe care-l simt mai aproape decat, sa zicem, pe locuitorii din Andalucia. Sunt un spaniol din Canare, jumatate venezuelean, jumatate cubanez, o ciudatenie istorica si geografica. In spatiu, Insulele Canare par foarte departe de Cuba, situata de cealalta parte a Atlanticului, dar mental sunt foarte apropiate. Asa se explica interesul meu pentru Cuba. Sa nu uitam ca Silvestre de Balboa, scriitorul considerat intemeietorul literaturii nationale cubaneze, s-a nascut in Las Palmas de Gran Canaria, ca si mine. Se spune ca eu sunt cel mai spaniol dintre scriitorii latinoamericani si cel mai latinoamerican dintre scriitorii spanioli.
- Cat din aceste date autobiografice a trecut in romanele dumneavoastra?
- Mereu exista ceva autobiografic intr-un roman. Romancierul isi tatueaza, in timp ce scrie, pe invelisul lui de hartie, amintirile, experientele, semnele trairilor personale, imprumutandu-le personajelor pe care le "creeaza" practic din neant. Astfel ca autobiografia este un gen fascinant, desi mereu a trezit fel de fel de suspiciuni.
- Ati realizat, la Televiziunea Spaniola, emisiunea "Los libros" (Cartile). De aceea, anul trecut, la festivalul de literatura mentionat anterior, vi se spunea "Bernard Pivot spaniol". Cum realizati acest program? Cu ce bani?
- Am conceput acest program impreuna cu Eduardo Sotillos, l-am realizat un timp impreuna, dar in ultimii doi ani am fost singurul lui realizator. Ca director de program, nu era deloc usor sa citesti uneori patru carti pe saptamana, sa stii sa alegi cartea, forma de prezentare, invitatul, sa porti cu el un dialog liber si interesant. Fondurile erau in intregime ale Televiziunii Publice, iar cele mai multe emisiuni se realizau in studioul 10, pe care-l cunosti, dar, daca era nevoie, ne duceam, de exemplu, si pana in Mexic, la Targul de Carte de la Guadalajara. Invitatii erau in general spanioli, insa, cand un eveniment o cerea, erau prezenti in emisiune un GA1nter Grass, un José Saramago sau, fiindca tot ai amintit de el, un Bernard Pivot.
- Sunteti deseori invitatul emisiunii "Los desayunos de TVE" (Mic dejun la TVE). Despre ce se discuta, in general?
- In principiu, despre actualitatea politica, desi uneori actualitatea cedeaza locul unor domenii mai placute si atunci avem un invitat cu care discutam si altceva, nu teme strict politice, de exemplu, dupa ce si-a lansat recent ultimul roman, invitat a fost Mario Vargas Llosa. Dar si in aceste cazuri pot aparea referiri la actualitatea politica, mai ales ca punctele de vedere ale lui Mario Vargas Llosa intereseaza pe toata lumea.
- Stiu ca sunteti prieteni, ati publicat, de altfel, anul trecut cea mai completa biografie a lui (Mario Vargas Llosa - el vicio de escribir), si ca ati calatorit nu o data cu el, fie la lansari de carte, fie invitati amandoi la simpozioane, targuri de carte s.a. Calatoriti de altfel foarte mult. Cum faceti ca timpul sa se dilate pentru dumneavoastra?
- Sigur ca toate astea imi rapesc foarte mult timp, imi fragmenteaza scrisul, dar cand esti invitat, fie de prieteni, fie de oameni pe care nu ii cunosti, dar care ti-au citit cartile si vezi ca te apreciaza, nu poti sa faci nazuri, nu? Acum, de exemplu, plec la Neapole invitat de Institutului Cervantes, apoi in Panama, la inaugurarea Targului de Carte din America Centrala. A fost o perioada cand mergeam in Argentina cam la doua luni o data, pentru ca actiunea viitorului meu roman se petrece in cea mai mare parte in Buenos Aires.
- In Romania v-ar placea sa reveniti?
- Desigur, daca voi fi invitat. Poate chiar curand, cand va aparea traducerea romanului meu.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
