Un pod peste raul Siret. Pod ciudat, jumatate din beton, jumatate din lemn. Viata si moarte. Cald si rece. Pozitiv si negativ. Lung de peste 400 de metri, podul poarta insemnele razboiului ca pe o pecete a destinului.
Cativa copii escaladeaza balustrada, riscandu-si cu inocenta si inconstienta viata. Unul dintre ei face echilibristica incercand sa treaca astfel de la un capat la celalalt. Emotiile sunt mari, distanta pana la pamant infernala. Reuseste. Copilul de atunci este pictorul si graficianul de astazi Vasile Anghelache.
Intreaga copilarie i-a fost marcata de acel pod peste Siret, pe care a incercat sa-l deseneze de nenumarate ori, dar de fiecare data ceva nu reusea. Plansele erau mototolite una cate una, creioanele - aruncate cat colo, iar supararea micului artist nu cunostea margini. Uneori chiar si astazi simte provocarea obsedanta a podului cu doua trupuri, a podului "umblator", despre care aminteste si scriitorul Liviu Ioan Stoiciu intr-una dintre cartile lui.
Podul a fost un fel de poarta spre alta lume, in care Vasile Anghelache se simtea "transportat" ori de cate ori se afla in apropierea lui. Ii placea sa alerge prin padure pana la epuizare, rostogolindu-se in iarba cu fata spre cer. Astfel a descoperit farmecul meditatiei si a invatat sa contemple, evadand intr-un alt univers si construindu-si propria lume.
In momentul cand a primit cadou de la fratele lui prima trusa de pictura, bucuria i-a fost atat de mare incat a pictat copaci, multi copaci, cu trunchiurile albastre, portocalii sau galbene, asa cum ii vedea uneori printre razele razlete ale soarelui.
I-a placut aventura de mic. Fugea de acasa agatandu-se de vreo masina care trecea destul de rar pe acolo, calatorind asa zeci de kilometri, atras de mirajul departarilor. Este adevarat ca se mai intampla sa cada si sa vina acasa plin de vanatai, dar de fiecare data se simtea atras irezistibil de posibilitatea de a face o noua incursiune.
Pasiunea pentru arta avea sa devina in timp un motiv de izolare de ceilalti copii. Desi intotdeauna i-au placut fetele, prefera sa mearga in padure si sa picteze, decat sa-si piarda timpul prin discoteci.
Mai tarziu a avut sansa ca un prieten care a plecat in Franta sa-i lase atelierul. Acolo a invatat de unul singur sa lucreze cu presa si cu placile de gravura. A fost superb o perioada, pana cand Securitatea a venit si i-a confiscat totul. Intr-o dimineata a primit "vizita" unor "tipi cat usa de mari", care l-au dus l-a sediul militiei pentru ca erau "informati" ca ar detine aur, arme si valuta. La perchezitie insa, nu au descoperit altceva decat carti, printre care Biblia, tablouri, desene si gravuri. A fost suficient insa subiectul lor religios pentru a-i fi confiscat totul.
Era ziua de 7 mai 1982, data la care Securitatea efectuase deja arestari printre intelectualii care se presupunea ca au legaturi cu "Afacerea transcedentalilor". Pe Vasile Anghelache l-au batut crunt in beciurile Securitatii si, cum el se incapatana sa nu scoata nici un cuvant, anchetatorii au conchis unanim: ori e nevinovat, ori e nebun. ai i-au dat drumul.
Apoi a inceput sa picteze biserici, multe biserici, indragostindu-se de pictura bizantina si multumind bunului Dumnezeu pentru harul cu care a fost inzestrat.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
