Peste tot in lume, evenimentele multimedia si multiart nu mai sunt de mult o noutate. Granitele dintre arte s-au sters de cateva decade pe alte continente si interferentele dintre varii zone artistice dar si stiintifice au patruns in toate compartimentele culturii. Mediile electronice au preluat in mare parte ceea ce hartia suporta pana acum, nimic nu se mai poate face fara "cel mai bun prieten al omului" zilelor noastre - computerul. Se vorbeste deja de o renastere digitala, termenul de interdisciplinaritate s-a uzat atat de mult incat i-a cam trecut vremea in lumea occidentala, dar noi, care n-am prea avut parte de experimentele anilor '60-'70 de prin SUA de exemplu, e bine sa recuperam cate ceva in aceste domenii.
Pana acum, oarecum previzibil, evenimentele performance sau multi-media au patruns mai degraba in zona artelor plastice, pictorii sau sculptorii simtindu-se in largul lor atunci cand folosesc varii medii si mijloace. In teatru, desi era de asteptat, se simt mai putin aceste tendinte, dominanta autohtona fiind mai degraba un conservatorism cu radacini stanislavskiene. Important mi se pare faptul ca in spatii alternative, cum ar fi Muzeul Literaturii Romane, se mai petrec astfel de intamplari artistice hibride.
Una dintre ele avea loc in aceste zile si are ca obiect principal o expozitie de fotografie, cea a tanarului artist american Paul Burk. El a venit in Romania cu o bursa Fulbright si si-a propus (de fapt a si reusit) sa fotografieze cladiri dezafectate, in paragina sau abandonate inainte de a fi terminate. Cum bine stim, sunt pline Bucurestiul si tara de asa ceva.
In fotografiile lui Burk nu zarim nici un om, de parca viata ar fi parasit acele locuri, unde doar lumina se mai strecoara printre grinzi sau prin crapaturi. Nu intamplator expozitia se numeste "Beyond the Surface": dincolo de suprafata in tonuri de gri, cladirile ascund povestea unor timpuri mai vechi sau mai putin vechi.
De dimensiuni variabile, filtrand lumina sau urmarind-o in siruri paralele, lucrarile lui Paul dau o noua dimensiune salilor Muzeului Literaturii Romane. Pentru 10 zile, acesta s-a transformat intr-un muzeu al lumii (post)industriale, fiecare imagine fiind un mic spectacol in sine, desfasurat atat de lent incat devine o insiruire de cadre bi-dimensionale. La sfarsitul expozitiei, un "closing" in loc "opening" va aduna elementele multi-media: text, dans, muzica si imagine. Regizorul Calvin McClinton le va organiza intr-un performance prin salile de sus ale Muzeului, dansatorii vor trece dintr-un spatiu in altul aducand publicul dupa ei. Imaginile cladirilor abandonate vor deveni atunci un soi de scenografie mai vie pentru un spectacol de miscare, sunet si cuvant, care pledeaza pentru folosirea variilor mijloace de expresie intr-o imbinare ce exprima mai mult.
Revalorificarea spatiilor de patrimoniu prin intermediul artelor spectacolului are deja o traditie in tarile vestice. Desi putem vorbi doar de putine zone postindustriale romanesti transformate in muzee sau "resuscitate" in scopuri culturale, vremea acestora va veni si la noi. Deocamdata, sa privim fotografiile lui Paul Burk si sa ne imaginam ca prin acele locuri gri ar bantui lumea colorata a spectacolului.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
