O fraza celebra a ziaristului James Reston spunea: „Ceea ce a fost ucis (atunci) n-a fost presedintele, ci promisiunea".
J.F. Kennedy a fost cel mai tanar presedinte al Americii, reprezentantul liberalismului epocii si al unei generatii de americani „caliti in razboi, disciplinati de o pace aspra si amara", cum el insusi spunea, cerandu-le concetatenilor sai, cum nu se mai facuse pana atunci, sa se intrebe „nu ce poate face tara pentru ei, ci ce pot ei face pentru tara". Anunta o epoca noua, frontiere noi si aduna, fireste, o suma considerabila de asteptari. Avea o sotie tanara si frumoasa, forma familia exemplara de americani si era adulat pentru asta. A fost presedintele aparut la momentul potrivit, cand natiunea era nelinistita.
N-a stat la Casa Alba decat o mie de zile si a fost impuscat la Dallas. S-au scris sute de carti despre moartea lui, neelucidata, spun unii, nici astazi. Continua sa apara altele si sa se bucure de succes, s-au deschis mai multe anchete care au durat ani in sir, s-au realizat filme, au fost aduse la lumina documente care ar trebui sa-i schimbe lui JFK imaginea (si chiar i-au schimbat-o). Potrivit lor, presedintele nu era nici liberal, nici leal, nici apropiat al valorilor familiei si cu toate acestea fascinatia pentru el n-a disparut. Se mai scriu carti despre JFK cu succes la fel de mare.
Una dintre acestea, aparuta in Statele Unite in 1999, a fost recent tradusa si la noi de Lavinia Tane, pentru Editura Leda si ii apartine lui Philip Kerr. Se cheama Lovitura*.
Nascut in 1956 in Scotia, Philip Kerr este autor de thrillere pentru adulti, fiind celebru pentru trilogia Berlin Noir, dar a semnat si alte romane pline de actiune, precum cel de fata. Cum e vorba de un thriller, nu va voi povesti actiunea, dar voi incerca sa luminez de ce un ziar ca The Times scria ca „nimeni, de la JFK al lui Oliver Stone incoace, nu a reusit sa redea atat de bine scenariul mitului asasinarii lui Kennedy". Prin urmare, ne aflam in fata unei carti cu pretentii.
Inainte de toate, Lovitura se numara printre foarte putinele romane, daca nu cumva e singurul care reuseste sa descrie cu atata acuretete increngatura de interese, politici, proiecte din ultimul an (de fapt din ultimii ani) ai Administratiei Eisenhower, incat, de la un punct incolo sau pana la un punct, pare un documentar istoric pus in dialog. Marea majoritate a personajelor sunt reale, marea majoritate a faptelor descrise sau in care se implica personajele principale au fost consemnate de istorie, toate fortele politice care dau tensiune subiectului au existat si au actionat aproape asa cum spune Philip Kerr. Prin urmare, am putea spune ca e vorba de un roman politic. Dar cum in el se pregateste un asasinat, romanul devine un thriller si urmarirea actiunii este pasionanta.
Eroul cu nume de presedinte, Tom Jefferson, asasin profesionist, cu multe alte identitati (toate cu nume de fosti presedinti americani), este angajat de Mafie, in tandem cu guvernul, sa-l ucida pe liderul cubanez Fidel Castro. Ne aflam in toamna lui 1959, prin urmare la nici un an de la victoria revolutiei cubaneze, dar masurile luate de Castro, intre care nationalizarile, inchiderea cazinourilor si interzicerea jocurilor de noroc, au starnit furia Mafiei, care castiga sume fabuloase din insula. Castro trebuia inlaturat. Se puneau la punct fel si fel de idei de asasinat, dar, in paralel, se proiecta si o invazie. Planurile acestea apartineau nu doar Mafiei, ci si Administratiei (sau institutiilor sale) si aveau sa fie preluate de urmatorul presedinte.
In toamna lui 1959, Kennedy candida din partea democratilor, iar Richard Nixon, pana atunci vicepresedinte, din partea republicanilor. In departajarea alegatorilor, esentiale au fost primele dezbateri televizate din istorie, in care tanarul Kennedy a aparut stralucitor si sigur pe el, spre deosebire de lipsitul de charisma Nixon. In spatele cortinei, echipa democrata aranjase sa obtina sprijinul Mafiei, indeosebi in statul Illinois, care va inclina definitv balanta. Actiunea cartii se petrece intre acest moment al alegerilor si momentul inaugurarii presedintiei, in ianuarie 1960.Asasinul platit sa-l ucida pe Castro afla ca sotia sa s-a culcat cu presedintele ales si, ceea ce este mai rau, ca a fost inregistrata, iar de inregistrare se bucura si altii. Apoi sotia lui moare, asasinul lasa contractul in aer si dispare, mafiotii pun pe urmele sale un batran politist harsit prin viata si foarte inteligent si inteleg ca acum Jefferson e pe urmele lui Kennedy. Nu trebuie spus mai multe decat ca se intrepatrund actiunile FBI-ul cu ale CIA, ale Mafiei, ale Serviciului Secret, ale gansgterilor, anticastristilor, serviciilor secrete cubaneze, conduse de departe de serviciile secrete sovietice – o tesatura de interese si vinovatii uluitoare. Adica exact toate organismele despre care s-a spus, trei ani mai tarziu, ca n-au fost suficient de atente cu protectia presedintelui – cum nu au fost nici la sfarsitul lui 1959 si inceputul lui 1960, cand, spune cartea (o fictiune, desigur), Kennedy putea fi lesne asasinat. O argumentatie remarcabila. Iclusiv afirmatii transante: daca voia sa se foloseasca de Mafie ca sa adune voturi, ca sa stranga bani sau sa-l prinda pe Castro, Kennedy trebuia sa joace dupa regulile Mafiei; n-a facut-o. Dupa alegeri el n-a facut ce i s-a sugerat si si i-a ridicat pe toti in cap. Din acest punct de vedere, dar si din altele, cartea pare sa sugereze limpede ce avea sa se intample.
Pentru cel care, ca majoritatea cititorilor nostri, mai ales cei tineri, nu intelege mai nimic din serparia de personaje ale caror nume nu le evoca nimic, traducerea aceasta este una dintre putinele de la noi dotata cu note cu adevarat benefice despre personaje politice, vedete din lumea showbizului, oameni de afaceri, gangsteri, obiceiuri, s.a. extrem de utile. Culmea, de regula se scrie „Traducere din... si note" fara sa existe vreo nota, in timp ce in aceasta carte, unde ele abunda, pe pagina de garda nu gasim nici o mentiune.
Dar, daca am ajuns la traducere, nu putem trece cu vederea numarul mult prea mare de neglijente, de expresii talmacite mot-a-mot, indiferent de sens, de sensuri aiuristice. Mare pacat!
Pe scurt, o carte care merita sa fie citita pentru ca descrie splendid o epoca. Si in plus e si un bun thriller.
*) Philip Kerr, Lovitura, Editura Leda. Traducere din limba engleza de Liviana Tane
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
