In ambianta Festivalului International "George Enescu", un senior al picturii romanesti, Razvan Aureliu Ionescu (n. 1935), revine in eleganta galerie bucuresteana Galateca, de langa Ateneu, la parterul Bibliotecii Centrale Universitare. In acest loc al fostei Fundatii Regale, acum doi ani, pictorul a impresionat breasla artistilor prin spectaculoasa sa expozitie Codice-Cartografii afective.
Razvan Aureliu Ionescu a debutat tardiv in seria de expozitii personale, care s-au succedat din 1989, dar a atins maxima consacrare prin Marele Premiu pentru Pictura al Uniunii Artistilor Plastici din Romania, acordat in anul 2006. Format pe langa "scoala" de peisagism de la Poiana Marului-Brasov, reprezentata de catre Horia Bernea, Theodor Moraru sau de Ion Dumitriu, pictorul a dezvoltat insa, cu o impresionanta consecventa, o formula strict personala in tehnica uleiului matisat, invechit pana la aspectul mural al frescei. Din amplul ciclu Cale se desprind Orase suprapuse, Taramuri, Inscriptii. Motivele predilecte si mult explorate in compozitiile sale cvasiabstracte sunt asadar harta de arheologie urbana si insemnele zidurilor si pietrelor cetatii.
"Eu cred ca, adaugand o tusa mica langa o alta, pe indelete, ca o albina, apare tabloul. Caci tabloul trebuie sa aiba o inima, sistemul lui nervos, oasele lui si circulatia sa. Trebuie ca acela care-l priveste sa se simta ca in fata unei fiinte care sa-i tina companie, care
sa-i spuna istorioare, care sa-i dea certitudini". Astfel gandea receptarea "peisagismului sau cristalizat" marea pictorita lusitana Maria Vieira da Silva. Tendintele analitice ale limbajului modernist au condus de timpuriu la acest gen nou de reprezentare, care e "peisagismul caleidoscopic". Mai precis spus, amintirea peisajului din abstractia negeometrica lasa libertatea de sugestie empatica evolutiei pur plastice a punctului, dinamizat in linii, ele la randul lor definind suprafetele de compunere. Exemple princeps ne ofera "peisagismul" imaginar sau transfigurat semnat de Paul Klee.
Pretextul peisajului-cartografie, amintirea realului din zborul pasarii sau prin filtrul livrescului, adica prin marele rezervor de semne al vechilor harti, este orga de cantate vizuale pe care le rafineaza cu voita discretie, de peste doua decenii, pictorul Razvan Aureliu Ionescu. Exista in panzele sale, fie in cele de mari dimensiuni, compuse sau nu in diptic, in cele cateva extraordinare stindarde cu ambele fete pictate ori in numeroasele sale pasteluri, o tenacitate de mestesug sacru, din ordinul artelor vechi, precum emailul, tesatura aulica, cizelura. Astfel, Razvan Aureliu a conferit spatiului plastic o calitate temporala prin densitatea semnelor pictografice si, mai ales, prin distributia lenta a schimbarilor de registru expresiv.
Universul sau imaginar se alimenteaza din compunerea atlaselor istorice, din planuri de situri arheologice, din paleografie latina, din vedute de cazbah si medine sau, pur si simplu, din texturi de ziduri mediteraneene. Dincolo de acest inventar, artistul echivaleaza, prin calitatea expresivitatilor sale plastice, durata, extinctia si complicitatea cu eternul. Aproape hipnotice prin filigranul suprapunerilor de tuse si prin armonia tonala stinsa, panzele lui Razvan Aureliu evolueaza psalmodic, secventa cu secventa, prin transgresii subtile ale pamanturilor arse prin verzuri de cocleala, negruri blande de coacere prin ocruri de lut si rosuri de tigla. Decupajele in arhipelag de tonuri colorate in surdina vibreaza insa sub o pojghita de semne epigrafice si de micelii pulsatile. Este tocmai acel sistem de tesut "nervos" din pictura lui Razvan Aureliu care te opreste sa gasesti bogatia din tine si din preajma.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
