Se apropie 1 iunie. Teatrele pentru copii ar trebui sa fie (ce-i drept, nu numai cu acest prilej) in efervescenta, pentru a-l cuceri pe micul spectator. Care e starea spectacolului pentru copii la noi, in acest moment? Reuseste el sa intre firesc in preocuparile copilului, sa-l atraga si sa-l educe in acelasi timp? Am cerut parerea catorva cronicari pentru a afla ce ii lipseste acestui gen de spectacol pentru a avea succesul pe care l-ar merita. (Alina Mang)
Spectacolul pentru copii sufera azi de o grava criza de identitate. Speriat de concurenta televizorului, dar mai ales a calculatorului si a internetului, teatrul pentru copii vrea neaparat sa fie "altfel", adica nu pentru copii: multe dintre teatrele pe care odinioara le stiam a fi de papusi ori marionete si-au schimbat denumirea in "teatre pentru copii si tineret", adresandu-se preponderent tineretului. Numai ca, aproximandu-si gresit publicul-tinta, ele produc spectacole care mai curand "problematizeaza" decat spun povesti. Scolile de teatru pregatesc anual multi actori marionetisti. Dar cu totii isi cauta mai intai slujbe in teatrele dramatice, preferand sa faca acolo figuratie. Nu avem scriitori de literatura dramatica pentru copii si tineri, sarcina aceasta asumandu-si-o, de obicei, regizorii, recrutati, si ei, in mare parte, dintre cei care lucreaza in teatrele pentru adulti. Pe vremuri, revista "Teatrul" dispunea de cronicari specializati in domeniu. Astazi nimeni nu se mai inhama la asta. Doar daca face parte din juriul vreunui festival inventat pentru a demonstra ca, totusi, teatrul pentru copii si tineret inca mai exista...
Doina Papp
Spectacolul de teatru pentru copii are o conditie ambigua; el este, de cele mai multe ori, un hibrid. Piesele pentru copii nu sunt scrise de adevarati profesionisti. Reusita apare atunci cand este atinsa, cu ajutorul basmelor si al putinilor interpreti haraziti, zona de inocenta si fantezie. Cat priveste alternativele care, chipurile, i-ar acapara copilului interesul, sa fim seriosi! E o scuza a nereusitei. De pilda, unele spectacole in formula stradala ale Teatrului "Masca" ii atrag pe copii tot atat de mult ca si televizorul, calculatorul sau filmul de animatie. In aceasta competitie, spectacolul pentru copii nu poate invinge decat tot cu mijloacele sale: exploatand placerea de neinlocuit a prezentei in sala de teatru, farmecul contactului direct cu lumea scenei si, nu in ultimul rand, resursele de surpriza ale jocului.
Andreea Dumitru
Teatrul ofera experiente estetice; dar, decat un exercitiu stilistic ratat, el ar putea oferi copiilor exercitii de comunicare, moduri de a-i face sa inteleaga cum functioneaza societatea si cum se pot simti in largul lor in aceasta societate. Cei care fac teatru pentru copii ar trebui sa renunte la morga si festivism. Ar putea incepe prin a regandi spatiul teatrului astfel incat acesta sa incite la explorare. Copiii ar trebui incurajati sa cutreiere prin culise si ateliere, sa atinga papusile, sa le manuiasca, sa picteze decoruri, sa construiasca machete. Teatrul ideal pentru copii ar semana cu un club in care prioritara ar fi nu productia de spectacole, ci arta imprietenirii cu persoane reale si personaje fictive. Antrenati in jocuri cu tema, copiii s-ar familiariza cu ideea de a primi si interpreta roluri, de a construi scenarii in echipa, de a le duce la indeplinire, de a le discuta mai apoi, de a face comentarii critice... Un truc care cu siguranta ar aduce copiii la teatru ar fi si organizarea de "actiuni" combinate: un mit, o fabula sau o poveste cunoscute de toata lumea ar putea fi redescoperite sub mai multe chipuri: ca joc 3D, ca banda desenata, ca film de animatie, ca mixaj de songuri si dansuri etc.
Mircea Ghitulescu
Internetul si televiziunea au facut sa creasca indicele de precocitate a copiilor. Putine lucruri mai pot fi ascunse de privirile lor curioase si tipul traditional de "educatie prin omisiune" este, astazi, un nonsens. Solutia ar fi sa creasca oferta de programe alternative. Copilul de astazi vine la teatru ca sa traiasca o alta aventura decat in fata televizorului sau a calculatorului, o aventura a participarii directe si a implicarii. Daca se obtine aceasta implicare, copilul nu doar ii priveste cu sufletul la gura pe artisti, dar chiar ii "ajuta" la desfasurarea intrigii; de aceea spectacolul de animatie va avea totdeauna de partea sa un public pasional. Dar el trebuie sa fie cu un grad mai inteligent decat copiii, ceea ce nu este foarte simplu.
Ileana Lucaciu
Indiferent de concurenta desenelor animate sau a internetului, teatrul pentru copii isi pastreaza importante valente educative intr-o societate bezmetica, indiferenta fata de formarea generatiilor viitoare. Desenele animate si jocurile pe calculator cultiva violenta, iar psihologii au inceput sa atentioneze asupra pericolului lor. Spectacolul de teatru ii provoaca pe micii spectatori la dialog, ii indeamna sa ia atitudine, sa aleaga solutii pentru rezolvarea conflictelor reprezentate. Teatrul pentru copii se modernizeaza, adaptandu-se cerintelor actualitatii. Povestile prezentate azi de teatrele pentru copii au o "fata noua", si pentru a nu-i deziluziona pe maturii ce-i insotesc pe copii. Teatrului pentru copii ii lipsesc textele, dar aceasta e o suferinta generalizata, la noi. Teatrul pentru copii este insa afectat si de nepasarea mass-mediilor fata de productiile sale si fata de artistii ce le realizeaza. Din pacate, nici critica nu e prea interesata de spectacolele teatrului celor mici.
Carmen Stanciu
Teatrul are avantajul de a fi viu pentru ca se bazeaza pe relatia directa, nemijlocita de monitoare sau pagina imprimata, dintre poveste si cel caruia i se povesteste. "Defazarea" intervenita intre teatrul pentru copii si publicul sau nu e o consecinta a invechirii "povestilor", ci a modului in care sunt spuse. Cel mai bun "vocabular" imagistic si sonor al copilului de azi este cel utilizat de creatorii de jocuri video: dinamic, interactiv, obligandu-l pe "jucatorul-spectator" sa ia decizii si sa-si asume consecintele lor. Spectacolul de teatru pentru copii ar trebui sa arate ca il intelege si respecta pe micul spectator. Importanta povestii consta in mesajul ei, nu in forma aleasa de realizatori. Cei care produc aceste spectacole ar trebui sa fie mai familiarizati cu universul celor pe care si-i doresc ca public, sa analizeze si sa inteleaga tipul de personaje si de imagini cu care rezoneaza generatia 2006. Succesul lui Harry Potter vine din intelegerea profunda a nevoilor si visurilor copiilor de orice varsta si din orice spatiu geografic sau cultural.
Oltita Cantec
Reforma spectacolului pentru copii ar trebui operata la nivelul mijloacelor de expresie si mai ales in zona suportului lor tehnic. Specificul vizual al vremurilor actuale, interesul copiilor pentru realitatea virtuala, noile modalitati de comunicare sunt dimensiuni ce nu pot fi ignorate de artisti. Spectacolul de teatru trebuie sa tina pasul. High-tech-ul, luminile spectaculoase, laserele, proiectiile video, iluziile optice, sonoritatile speciale sunt elemente care ajuta la "spunerea" scenica a unei povesti, fie ea clasica sau moderna. Pana la urma, si Harry Potter e un fel de print, iar Barbie e un soi de craiasa contemporana. Neintemeiata mi se pare rezerva criticilor de a scrie despre teatrul pentru copii. Unii pretexteaza ca nu se pricep, altii fac fata cu greu zumzaielii din sala, pe altii (da, da!) ii sperie copiii, iar altii, chiar daca n-o recunosc, sunt captivii prejudecatii ca aceasta e o arta minora. Nici unii nu stiu insa cat de mult pierd: magia unei lumi fictionale in care, fara exceptie, totul se sfarseste cu bine!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
