Reputatul regizor si scenarist chilian Luis R. Vera, care a studiat arta cinematografica in Romania, s-a aflat saptamana trecuta la Bucuresti, dupa o absenta de trei decenii in care filmografia sa a adunat nu mai putin de 80 de creatii. Luis R. Vera vorbeste perfect limba romana si simte la fel de romaneste.
- Cum vi se pare Romania dupa o absenta de aproape 30 de ani?
- Impresia mea s-ar putea sa fie foarte deosebita si foarte departe de toate cliseele care in general se asteapta de la o asemenea intrebare. Adica, nu am sa spun ca, in Romania, astazi e mult mai bine sau mult mai rau. Am sa spun doar ca in perioada in care am fost eu aici, eram student de elita la o scoala de film, singura din Romania pe vremea aceea, iar acest fapt era un privilegiu de care se bucurau foarte putini tineri, indiferent ca era vorba de romani sau straini. Deci, din punctul de vedere al unui student care a avut privilegiul de a se pregati si de a invata meseria de regizor si scenarist, perioada aceea a fost mai frumoasa.
- Viata si cariera dvs. de cineast s-au intersectat cu evenimente social-politice marcante, cum ar fi evadarea din Chile dupa lovitura de stat a lui Pinochet, interludiul peruan si refugierea la Bucuresti. Toate acestea par sa fi marcat intreaga dvs. filmografie.
- M-a interesat intotdeauna si ma intereseaza sa pun sub lupa raportul individ-societate, individ-istorie, deoarece cred ca suntem presati, de multe ori asfixiati, de evenimentele din jurul nostru. In filmele mele, individul este de multe ori o victima a societatii in care traieste. In ultimul meu film, Fiesta patria, daca dai la o parte tot ce este discutie politica, afli ca nucleul conflictului principal este o tanara care vrea sa descopere de unde vine. "De unde am venit?" este o intrebare adresata in egala masura parintilor, dar si istoriei si societatii. Or, intrebarea aceasta este foarte dificila atat pentru parinti, cat si pentru societate, deoarece s-a nascut dintr-o relatie intre un violator si victima sa. Iata, asadar, o situatie absolut individuala, dar cu consecinte psihologice si sociale foarte serioase. Situatia aceasta genereaza insa un al doilea plan, caci, asa cum spuneam, cei doi parinti dau nastere unei fete, deci unei noi generatii, care nu trebuie sa stie de unde vine, pentru ca ea trebuie sa-si vada si sa se ocupe numai de viitorul ei. Cum s-ar putea sa intrebe generatia tanara de aici: Ce a fost inainte de mine? Cu 30 de ani in urma? Cand eu spun ca am fost fericit in Romania anilor 1972-1975, vreun tanar s-ar putea mira: cum e posibil ca cineva sa faca o asemenea afirmatie, cand se "stie" foarte bine ca totul a fost negru in trecut?
- Importanta memoriei o sublinia si Orwell in 1984...
- Da. Eu cred ca e foarte importanta memoria, amintirea trecutului si, in acelasi timp, sa intelegi cine esti. Voi continua cu asiduitate sa fac filme care pun probleme si vorbesc despre lucruri despre care majoritatea nu vrea sa vorbeasca. Va aduceti aminte de Bastarzi in paradis? Acolo apare portretul unei societati care s-a laudat tot timpul cu justitia si dreptatea ei, dar in care emigrantii suporta consecintele intolerantei, nedreptati de tot felul, dar si excluderea propriei lor culturi. Intr-o lume care necesita o din ce in ce mai mare cunoastere intre indivizi, noi avem multe probleme astazi care sunt comune intregii umanitati - problema energetica, problema securitatii internationale, iar aceasta incalzire globala este poate cea mai serioasa dintre probleme si trebuie sa fie privita cu toata serioziatea de catre toti. In asta ar trebui sa constea globalizarea; nu Mc Donald's reprezinta globalizarea. Trebuie sa globalizam preocuparea pentru aceste mari probleme cu care ne confruntam.
- Aceste probleme vor aparea in filmele dvs. viitoare?
- Desigur. De pilda, scriu acum trei filme construite pe aceste teme majore.
- In conceptia dvs., filmul este o arena de dezbateri si idei.
- In orice caz, pentru mine, e mult mai mult decat un mijloc de distractie, el nu trebuie sa-ti ofere doar o seara placuta. Filmul trebuie sa fie un drum de reflectii, o marturie a istoriei si, nu in ultimul rand, un act de cultura. De aceea, pe mine nu ma intereseaza sa fac filme multe, ci filme serioase.
- Cu toate acestea, filmografia dvs. numara aproximativ 80 de productii...
- Poate, dar nu ma intereseaza sa numar anul si filmul, nu ma intereseaza sa fiu nici milionar, nici cel mai faimos cu filmele mele, ma intereseaza sa fiu recunoscut prin ceea ce fac si ceea ce fac sa fie un act de cultura. Vreau sa traiesc cinstit, linistit, cu corpul meu, cu mintea mea, cu stilul meu, sa ma respect permanent pe mine insumi, pentru ca numai asa am reusit sa-mi implinesc visurile, ambitiile pe care le-am avut cand am pornit pe acest drum. Sunt un om fericit, foarte multumit de viata, un om care cunoaste intreaga lume, care a calatorit peste tot, care nu mai are nimic nou de vazut, decat oameni. Oamenii vor fi intotdeauna noi, ei imi vor oferi intotdeauna subiecte pentru filmele mele.
- Vorbeati mai devreme despre faptul ca nu v-a interesat niciodata sa faceti filme pe banda. Ce parere aveti despre productia americana de filme, despre expansiunea geografica a filmul american?
- Eu caut intotdeauna sa privesc lucrurile pozitiv. Intotdeauna am grija sa nu fiu sclavul prejudecatilor. As putea spune, desigur, ca filmul american este prost, dar nu e chiar asa. Sunt si productii foarte interesante, de adevarata avangarda in filmul independent din SUA. Dar, in ceea ce priveste masinaria hollywoodiana, aceasta prezinta din ce in ce mai mult un pericol de excludere a culturii si valorii. Este ceea ce eu numesc mcdonaldizarea filmului, a culturii in general. Asta inseamna ca la Beijing, Santiago de Chile, Bucuresti, Caracas si chiar Washington suntem din ce in ce mai obligati sa consumam Mc Donald's-ul cultural.
- Despre filmul romanesc ce parere aveti? Ma refer mai ales la cinematografia din ultimii ani.
- Din pacate, am pierdut o perioada din cinematografia romaneasca, anii '90, ca sa pot vorbi in deplina cunostinta de cauza. Am vazut insa doua sau trei filme din ultimii ani, care par sa mearga mai adanc, sa analizeze cu instrumente mai fine ceea ce se petrece in societatea romaneasca de astazi. Insa cred ca nu indeajuns. Se intampla lucruri extraordinare la nivel social si inter-uman in tara aceasta. Eu insumi am putut observa de-a lungul acestei saptamani niste lucruri extrem de interesante si de motivante pentru un cineast. Din pacate nu le vad si in filmul romanesc de astazi. Cred sincer ca as putea sa fac un film romanesc foarte bun, pentru ca am aceasta puere de observatie. Filmul romanesc de astazi cauta niste retete verificate in alte contexte culturale, clisee care copiaza modele straine acestui spatiu care urmaresc sa multumeasca publicul si cu ajutorul carora sa-si creasca audienta. Cred ca autenticitatea, punerea in valoare a propriei culturi si a raporturilor dintre oamenii de astazi ai acestei tari, va asigura filmului romanesc un viitor realmente consistent. Alt drum e gresit si agata filmul romanesc de productia hollywoodiana care oricum va fi din ce in ce mai prezenta pretutindeni. Trebuie sa invatam sa traim cu asta, dar, in acelasi timp, trebuie sa invatam sa propunem propria noastra cultura. Fie si macar numai in film.
- Ati veni sa faceti un film romanesc aici?
- Ma gandesc serios la un asemenea proiect.
Interviu realizat de Marcela Gheorghiu
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
