Etapele vieţii sale duhovniceşti sunt marcate de numele primite:la botez a avut numele Dumitru, odată cu tunderea în monahism (la16 ani) i s-a dat numele David. Tânărul monah îl are duhovnic peSfântul ierarh Leontie de la Rădăuţi şi este recunoscut pentruposturile aspre şi veghea neobosită în rugăciune. A treia etapă aevoluţiei sale spirituale este marcată de dobândirea numelui cucare a rămas în istorie: devine schimonahul Daniil, retrăgându-seîntâi în preajma Mănăstirii Neamţ, apoi pe valea pârâului Putna,într-o chilie săpată în piatră. În 1470 se sfinţeşte MănăstireaPutna, ridicată, spune legenda, chiar la sugestia pustnicului.Fugind în continuare de lume, Daniil se retrage pe malul râuluiMoldova, în preajma viitoarei Mănăstiri Voroneţ, unde îşi sapă ochilie în piatră sub stânca numită Piatra şoimului. La sfinţireaMănăstirii Voroneţ (1488), sihastrul revine în obşte, la peste 80de ani, devenind egumenul mănăstirii. De aici a şi plecat la celeveşnice, (probabil) în anul 1496, fiind îngropat în biserică. Înurma sa au rămas, atât la Putna, cât şi la Voroneţ, adevărate şcoliisihaste. Mulţi practicanţi i-au urmat exemplul, retrăgându-se încodri - tradiţia susţine că spre finalul vieţii sale pământeştiavea peste cincizeci de ucenici-sihaştri în codrii din munţiiVoroneţului, ai Rarăului, ai Stânişoare.
Daniil Sihastrul este un personaj real, dar despre care nu s-aupăstrat decât relatări fugitive prin cronici, graţie rolului său deduhovnic al lui Ştefan cel Mare. Legendele sunt însă generoase -cele locale, bucovinene, continuă şi astăzi să "relateze" despreputerea acestui sihastru de a vindeca oamenii, de clarvederea saetc. Una dintre legende spune că întorcându-se de la o vânătoare,Ştefan se rătăceşte noaptea undeva în munţii din Nordul Moldovei.Speriat de urletul lupilor şi de mormăiturile urşilor, descoperă îndesişul pădurii o chilie de care se apropie. Aceste mito-simbolurireprezentate de "urletul lupilor" şi de "mormăitul urşilor" suntelemente de decor pe care le reîntânim constant în astfel descenarii iniţiatice. Vânătoarea însăşi a avut un rol iniţiatic"illo tempore", după cum a dovedit un rol remarcabil în legendelede întemeiere - cel mai cunoscut în cazul de faţă fiind chiarvânătoare lui Dragoş, întemeietorul Moldovei.
Odată parcurse încercările simbolizate prin ameninţarea forţelorsălbatice, chtoniene, principele îşi întâlneşte maestrul. Conformlegendei respective, Daniil, care locuieşte într-o chilie săpată înstâncă (fapt real, confirmat istoric), îl primeşte cu bucurie şi îlîndeamnă în toiul nopţii să construiască o mănăstire chiar în acelelocuri - vorbim desigur de Mănăstirea Putna.
Dar o variantă cu mult mai ofertantă este o altă legendă, nuanţatdiferită, intitulată "Ştefan Vodă şi turcii" (vezi ŞtefanTeodorescu-Kirileanu - "Ştefan vodă cel Mare şi Sfânt. Istorisirişi cântece populare", Focşani, Tipografia Aurora 1903, p. 46-54).Rătăcind prin aceiaşi munţi, ca urmare a înfrângerii suferite înfaţa turcilor, Ştefan "vede zarea unei lumini licărind princrengile unor copaci". Nu ştim dacă povestaşul se referă cumva la olumină supramundană. Răspunsul este mai degrabă negativ,vorbindu-se despre lăcaşul de retragere (care poate fi vizitat şiastăzi la Putna) al pusnicului Daniil. După ce găseşte chiliasăpată în stâncă, domnitorul este supus la altfel de încercări. Purşi simplu este testat, este "negociată" eventuala sa întrevedere cuSihastrul. Bătrânul se preface a nu-l cunoaşte, îl obligă să sesmerească: "Şi dacă întru adevăr eşti tu Ştefan Vodă, spune-mi cecauţi prin aceste locuri pustii"? Domnitorul este obligat la maximăsinceritate, la o formă de spovedanie - îi vine greu să recunoascăfaptul că a fost înfrânt de duşmani. După ce mărturisirea estecompletă, testul nu se opreşte. Recunoaştem aici duritatea specifictradiţională a acestui gen de "preparatio": "Asta nu-i cu putinţă,zi mai bine că eşti altcineva, iar nu Ştefan Vodă cel viteaz,şi-atunci mai degrabă te-oi crede şi ţi-oi da drumul înăuntru!".Pare că îndrumătorul "se joacă" cu ucenicul, încercarea devinefoarte dură pentru nervii unui rege!
Suntem într-un punct nodal care impune revenirea la Sursă. Fără amai înţelege ce se petrece cu el şi cu regatul său, principele estenevoit a apela la cel care are puterea de a vedea lucrurile aşa cumsunt în realitate, dincolo de aparenţă. Ştefan "revine lacontemplativul pur, care e distanţat de efortul războinic",consideră Pr. Prof. Andrei Scrima, unul dintre cei mai inspiraţiexegeţi ai legendei (vezi Andrei Scrima - "Experienţa spirituală şilimbajele ei", Humanitas, Bucureşti, 2008, p. 346). Din momentul încare este acceptat ca ucenic - odată încercările parcurse - esteprimit în chilie, iar iniţiativa nu-i mai aparţine conducătoruluiţării. El este la rândul său condus spre verticala de la care vaputea avea o cu totul altă perspectivă. Primul pas este (aparent)fizic: "Se suiră amândoi pe vârful stâncii în care era săpatăchilia". Apoi, traseul şi procedura iniţiatică continuăsurprinzător. Domnitorul este invitat să privească în sus şi esteîntrebat dacă vede ceva. La răspunsul său negativ este invitat să-lcalce pe sihastru: "Calcă pe piciorul meu drept!" După ce sesfieşte să facă acest gest, în final principele răspunde îndemnuluişi atunci începe "a vedea". Ochii spirituali i se deschid. Este unprocedeu magic, şamanic, regăsit în fenomenologia religiilor. Neamintim de relatarea lui Motovilov, biograful Sf. Serafim de Sarov,care a fost martor pe pielea sa la o experienţă înrudită generatăde atingerea duhovnicului. În cazul lui Ştefan este deocamdată unprocedeu iniţiatic care-l ia prin suprindere pe ucenic, se sfieştesă-l facă. Sfială care este şi o continuare a preparării întâlniriisacrului. Ulterior, în urma "călcăturii", discipolul primeşteinstantaneu capacitatea de a vedea cu ochii spirituali. Eldescoperă nişte lumini lângă un copac (aflat, spune legenda, chiarpe locul actual al mănăstirii): "iar în copaciu văd arzând omulţime de lumini". Procedura continuă, Ştefan fiind întrebat dacăaude ceva. La răspunsul său negativ, este îndemnat să calce deaceastă dată piciorul stâng al lui Daniil Sihastrul. Rezultatulinstantaneu este acela că a început a auzi în plan subtil: "Maifrumoasă cântare decât asta n-am mai auzit de când sunt". Neştiindce sunt aceia care cântă, i se răspunde că sunt îngeri. Urmeazăîndemnul maestrului de a construi o mănăstire exact în acel loc,ceea ce va atrage, îi profeţeşte acesta, victoria împotriva tuturorduşmanilor.
Atingerea care a declanşat minunea deschiderii ochilor spiritualine aduce aminte de o celebră expresie evanghelică: "Noli metangere!" (Ioan 20, 17). Aşadar, atingerea sacrului se poateproduce numai în anumite condiţii, numai cei pregătiţi, cei chemaţiau puterea de a o suporta în toate consecinţele. Poate fi şipericuloasă.
"Acum Ştefan nu mai vede prin el însuşi, ci doar după ce a intratîn comuniune, în legătură organică cu contemplativul", noteazămonahul ortodox Andrei Scrima. Regăsim "reprezentarea axei imuabileşi inatacabile a lumii sub forma clasică a unui copac" (Scrima, p.347). Cu alte cuvinte - apropiindu-ne totodată de şamanism - abiaacum ascensiunea spirituală poate începe. Putem desluşi mai multetrepte de apropiere faţă de această ascesiune "par excellance":preparerea, acceptarea, ascensiunea de ordin fizic (pe stâncă),atingerea prin călcătura pe piciorul maestrului şi urcuşulspiritual propriu-zis...
Domnitorul află că templul există deja. Prin reataşarea la sacrudestinul real al său şi al ţării revine la matca firească, altadecât cea închipuită la deznădejde.
"Latura dreaptă are în genere, în culturile tradiţionale, o funcţielegată de vederea transmundană, cea stângă de acustica lumilor dedincolo, sunetul fiind relativ inferior faţă de revelaţia vizuală",subliniază hermeneutul (Scrima, p. 347). Faptul că Sihastrulprecizează despre cei ce cântă "Aceia nu sunt preoţi, ci îngeri"este considerat de profesorul Scrima o puternică evidenţiere acaracterului transmundan, sacru al locului depistat de Ştefanalături de Daniil Sihastrul.
Concluziile care se impun în urma meditaţiei la cele de mai sustrimit spre moştenirea şi transmiterea Tradiţiei. Domnul ţării esteîndemnat astfel: "Pune gând la Dumnezeu să ridici mânâstirea chiarpe locul copacului acestuia". Această "punere de gând" către TatălCeresc, singurul factor determinant în realitate pentru economialuptelor principelui, este o altă modalitate de a prefigura ceea cenu este rostit în text şi nici analizat de Pr. Scrima.
Ne întrebăm pe bună dreptate de ce "atingerea" maestrului,contactul cu sacrul nu se produce în altă modalitate? O atingere cumâna, pur şi simplu... - precum am văzut că se petrece în altecazuri. Răspunsul pe care noi îl dăm la întrebarea de mai sus estelegat strict de această "călcătură" a maestrului de către ucenic -întâi a piciorului drept, apoi a celui stâng. Nu vom stărui asupradiverselor feluri de a păşi fie într-un templu, fie într-un dojo(spaţiu de practică zen) sau despre paşii practicaţi de diverseordine iniţiatice.
Este una dintre modalităţile tradiţionale ale urcuşului cătreÎnviere. Pur şi simplu această călcătură parcă mai mult decât peurmele maestrului, cât "întru" urmele sale, ne sugerează osplendidă imagine a transmiterii tradiţiei initiatice de laînvăţător la ucenic. Iar învăţătorul, în cazul nostru, este însuşiHristos. Precum ar merge în zăpadă unul pe urmele celuilalt, totastfel par a începe urcuşul arborelui cosmic, ghidaţi de îngeriiveşnic (în)cântători...
MARIUS VASILEANU (n. 14 apr. 1964 la Gura Humorului,Bucovina) are o licenta in filosofie (UniversitateaBucuresti) si un master in antropologia spatiului sacru(Universitatea de Arhitectura ''Ion Mincu''). Este doctorand alUniversitatii Bucuresti, Facultatea de Litere, cu o temainterdisciplinara in care continua studiile de antropologie areligiei. A fost director al Editurii Muzicale si profesor deistorie a religiilor in invatamantul preuniversitar. A sustinut obogata activitate in presa: studii, articole, eseuri, recenzii,proza scurta, editoriale, interviuri - in jurnale, revisteculturale si cu profil spiritual -, producator si realizator deemisiuni radio, numeroase colaborari la principalele televiziunicentrale. In ultimii ani a fost editorialist si editor coordonator(departamentul cultura-religie) la ziarul ''Adevarul'' siredactor-sef al revistei ''Adevarul literar si artistic''; ulteriora fost senior editor la agentia de presa ''NewsIn'', coordonanddepartamentele de cultura-religie si media-publicitate. Actualmentesemneaza o rubrica saptamanala in suplimentul ''Aldine'' alziarului ''Romania libera'' si preda istoria religiilor laUniversitatea Bucuresti.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
