Julien Green
America mea
Editura ART
Traducere din limba franceză de Luminiţa Brăileanu. Colecţia Ocheanul întors. Julien Green (1900-1998), american născut la Paris, scrie despre ţara sa de origine: despre oraşul copacilor, Savannah; despre tinereţea petrecută la Universitatea din Virginia şi debutul său ca scriitor; despre camera în care a locuit Poe; despre singurătatea şi dragostea de mister a lui Nathaniel Hawthorne; despre mersul la cinema în anii ’30; despre săptămânile dinainte de război şi despre soldaţii americani; despre ochii mari şi adânci ai lui Gertrude Stein...„Franţa şi America se află în situaţia unor buni prieteni care îşi scriu prea puţin. În împrejurările de faţă, cea care trebuie să scrie este Franţa: ea îi datorează Americii o scrisoare lungă, plină de amănunte, cum ne place să citim pe aici, pe la noi. Sigur, prietenia rezistă şi fără scrisoare, dar oare e acelaşi lucru?”
Cătălin Dorian Florescu
Jacob se hotărăşte să iubească
Editura Polirom
Traducere şi note de Mariana Bărbulescu. Un roman distins cu Swiss Book Prize în 2011 şi care s-a bucurat de mare succes. E povestea unei familii de loreni urmărită prin secole în principalele sale etape de la Războiul de treizeci de ani, la colonizarea Banatului, primul şi al doilea război mondial, venirea ruşilor, apoi a comuniştilor şi deportarea în Bărăgan a şvabilor rămaşi după numeroase decimări. Un roman plin de orori şi de frumuseţi, atent la detalii, foarte bine scris, cu numeroase scene memorabile.
Liviu Georgescu
Katanamorfoze
Editura Brumar
Cu o postfaţă de Al. Cistelecan. Excelent acest text care, din titlu, caracterizează poezia autorului: „Peisaje expresioniste”. Liviu Georgescu a fost medic în România până în 1989. Din 1990, trăieşte în azil politic în Statele Unite ale Americii, urmându-şi soţia care se refugiase politic din 1987. A debutat editorial în anul 2000. Scrie Nicolae Manolescu: „Radu G. Ţeposu l-ar fi ataşat neoexpresioniştilor din generaţia optzeci. Gh. Grigurcu vede în el un suprarealist. Lirismul pletoric trimite la Liviu Ioan Stoiciu, violenţa limbajului la Elena Ştefoi, vizionarismul, la Mariana Marin. În fond, originalitatea lui Liviu Georgescu constă în puternica lui înclinaţie către eschatologic.”
Mirela Lungu
Sonete din carne vie
Editura Paralela 45
„Sonetele Mirelei Lungu – scrie Mihail Gălăţanu - sunt spumoase - şi sunt sonetele femeii îndrăgostite, orice s-ar zice, nu lipsite de frondă, sagacitate, umor, facondă. Dar Mirela nu joacă, ea este cuprinsă în sonetele pe care incearcă sa le revolutioneze. Poate tocmai de aceea toarnă şi un strop (ei bine, poate un strop cam/mai mult!) de condiment erotic. Este evident ca textele ei nu se adreseaza unui anume bărbat, unic, în carne şi oase, aşa (pre)cum e limpede că unii adrisanţi preferă să se simtă cu musca pe căciulă... Miza Mirelei este renovarea poemului de dragoste şi, în acest sens, ea urcă foarte mult, prin acest exerciţiu de virtuozitate, uneori chiar prin înseşi imperfecţiunile lui.”
James Patterson şi Chris Tebbetts
Generala
Salvaţi-mă de aici!
Editura Corint junior
Ilustraţii de Laura Park. Traducere din limba engleză de Iaromira Popovici. Un nou volum despre aventurile şcolare ale lui Rafe Khatchadorian, care abia aşteaptă clasa a şaptea. A fost admis la Şcoala de Arte din Marele Oraş şi îşi imaginează că acolo e o zonă liberă, fără matematică, fără istorie. Nimic mai fals! Competiţia e mai acerbă decât putea el să-şi închipuie şi, ca să-şi câştige o reputaţie bună printre colegii de clasă, trebuie să găsească o cale să-şi transforme viaţa – din plictisitoare, cum e acum, într-un izvor de inspiraţie pentru propriile lucrări. Metoda pe care o adoptă? Operaţiunea „Trăieşte intens”!
Clelia Ifrim
Despre natura sufletului
About the Nature of the Soul
Editura Universitară
Traducere în limba engleză – autoarea. După mai multe volume de haiku-uri, Clelia Ifrim revine cu această carte, prima dintr-o seria de nouă deja scrise şi care urmează a fi publicate. De astă dată e un volum de versuri în general intimiste. „Mi-am măritat toate cuvintele –/ prima rată la lumină.// Nu mai sunt nimic –/ doar un teren de cretă – o bucată de calciu/ din care nu creşte nimic.// Mai am o fată –/ pe ea nu ţi-o dau nici în ruptul capului.”
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
