Cunoasteti povestea. Nenumitul "mal de ville" il impingecateodata pe un artist - mai ales pe unul cu satu-n cap si tarina-ninima - sa renunte la placerile urbanului (si-asa, castigat dingreu!). Si sa se retraga, precum face Aurel Gheorghiu-Cogealac, lao rascruce de vanturi (nu-i nicio gluma, vedeti proiectul parculuieolian de la fata acelui loc). Departe, la obarsie. Pe "axa lumii"lui personale. Care trece prin casa parinteasca, atacata panaatunci de uitare. La Cogealac, in Dobrogea. Unde vietuiesc saptemii de oameni (multi dintre ei, armani farseroti). In vecinatateavazduhului antic, parfumat cu rodii parguite, al cetatii Histria.Acolo, la jumatatea distantei dintre Mit si Amintire, in inima unuitinut magic. Unde, pe orice fel de vreme, colbul se transforma incocoloase comestibile, timpul se sufoca intre funigeii de paiecazuti din stele, fix pe spinarea asinilor, iar, in locul lor,cerul se tiveste respectuos cu umbrele nascocite din legendele cucarduri cristaline de dropii.
Mai intai, insa Aurel Gheorghiu-Cogealac este un copil mare, cuochii sinilii de-atata privire, spre indurare, in sus (unde, vorbalui Odysseas Elytis, "Doamne, cata risipire de albastru, ca sa nuTe vedem!"). Vorbeste putin, impiedicat probabil in manunchiuri derationamente interioare nespuse. Nu are verbiozitatea spumoasa abucuresteanului, nici predica retorizanta iesita din obositoareacademii de spunere. Igienizeaza cuvintele, are o rusine teribilasa le trimita in lume nedichisite si, de aceea, prefera de cele maimulte ori sa le retina de la delegari. Si, cu toate acestea,Cogealac este un narator desavarsit. Cele mai frumoase povesti suntimprimate in "fototeca de aur" a operei sale adunate. Acolo senaste mitologia personala a lui Aurel Gheorghiu. Sau "Lumea luiCogealac".
Povesti pe care mai intai le destainuie in marturisiri. Desprecopilaria unde fabulosul incarca orice ramura narativa, oricat defirava (de pilda, intamplarea cu furtul de fructe, organizat detanci in curtea unui vecin, dar ratat, pentru ca stapanul seintoarce si-i prinde in exercitiul pradaciunii, insa ceilalti o iaula sanatoasa si-l lasa pe Aurel singur; iar, cand omul il scutura,incep sa cada din el felurite fructe, ca dintr-un copac fantasticincarcat de toate roadele posibile, iar omul - iata, aici,subliminarea hatroseniei ancestrale romanesti - in loc sa-laltoiasca, asa cum se cuvenea, izbucneste intr-un hohot de rascolosal!). Sau care fixeaza lapidar un portret al mamei neobosite:"Mama cocea paine si placinta la cuptorul de lut din curtea casei,iar noi ne strangeam pe langa ea, nerabdatori, veniti de lazbenguiala, obositi si plini de praf, ne strangeam cu totii: copii,caini si pisici.(...) Mama stia sa ne peticeasca bine, ca nimenialta, intocmai ca pe niste saci de grau. Intr-un fel, si noi eramun fel de saci. Vaduva, cu cinci copii, dovedeste o discretie si oblandete pe care mi-e greu sa le descriu". Sau figura tragica atatalui, care, imobilizat de boli langa soba data cu var, trage devreme desenand cu un creion chimic pe foi de hartie cea maifrumoasa vaca din lume, aceea a vecinului Gogu, ori caii baltati ailui mos Jurubita, carutasul (cu finalul cazut in derizoriu, sec sisuveran: "A doua zi, gasesc desenele pline de ulei de gatit,mototolite si aruncate prin curte. Le folosise mama la impachetatmancarea. Coplesit de boli, tata a murit, in 1980. De atunci, amramas cu totii pe capul mamei"!).
La 21 de ani, Cogealac isi ia desaga cu traume la spinare si seduce sa le imblanzeasca la oras. Bandajandu-le cu arta sa bizara.Cand "alambicata cu un umor neaos", in mintea unora, cand asaltatade o "virilitate flamando-germana" ce-i copleseste pe altii, mainecajiti; cand rafinata "pana la gratuitate", cand tesionata intr-o"perpetua oscilatie intre fantasma si ratiune", grefata pe "modeleorientale cu rigurozitati cubiste". Artistul este ori plin de "hazsi dramatism", ori un bun povestitor de basme si realitatipersonale, care intelepteste lumea (e un "filozof-taran"!) cu aerulsau de intelectual autodidact si de "meticulos mestesugar". Uncritic zice despre el ca "acorda motivatie seductiilor ludicului",nu se da in laturi de la "incantatii orientale" si, in fine, cadeseneaza "ornamental" si "expresiv" (cum ar veni, constataautoironic artistul: "ceva intre carpete turcesti si caii lui FranzMarc..."!). In vreme ce altul descopera "neverosimile dezechilibrespatiale", apoi ca arta lui e cam "hieroglifica" si "pictografica",o "joaca grava" care evoca "minunatul si fantastul", cu trimiterivagi la cubism si ca, colac peste pupaza, recurgand la o viziune"fabulastica socanta", autorul "dematerializeaza imaginile cumuzicalitatea coloritului". In concluzie, se pune diagnosticul:"tematica fantastica cu reminiscente surrealiste, folclorice siultraabstracte" il ampinge pe Cogealac sa fie "autodidact","frenetic, frust, naiv, nastrusnic, ambitios". Are, totusi, "umor"si "vocatie", "claritate si echilibru in compozitie si constructiaplastica" si, nu in cele din urma, "dictie" (deci, povesteste simai frumos atunci cand picteaza!). Si urmeaza reteta cumedicamente: prezent in muzee si colectii particulare din Romania,Elvetia, Franta, Marea Britanie, Germania, Belgia, Suedia,Norvegia, Statele Unite, Iran(!).
Si iata ca, dupa 20 de ani de scoala, stradanii, expozitii, faima,succese si umbre, acum, la 42 de ani, Aurel Gheorghiu isi iabocceaua biografica si inchide bucla. "Cum asa?". "Asa...Ma intorcacasa!". Iese din garsoniera de la etajul sase a unui bloc de langaPiata Kogalniceanu, cu vecini incruntati, tacuti si ochii mari, ocladire cocheta inca, spatioasa, (fiind construita in '60, va datiseama cine sunt "inamovibilii" de acolo!). Si se intoarce spresine. La Cogealac, la sorginte. Sa caute, poate le regaseste cumva,pierdutele coli albe ale copilariei, pe care tatal sau i-a desenatcandva, cu creion chimic, vaca lui Gogu si caii lui Jurubita. Oriturta gustoasa din cuptorul de lut, faurita de mama sa. Catpriveste nenumaratele povesti pictate de Cogealac timp de douadecenii, ele au ramas randuite in cronici, in colectii si in muzee.In schimb, cele ce urmeaza sunt gata sa ne cotropeasca.
Acum un an, expozitia de la Institutul Cultural Roman se intitula"Lumea lui Cogealac". O lume cu oameni care traiesc nestramutati,intr-un singur loc. Era lumea pe care o indesase el in desaga si pecare si-a depanat-o singur, in timpul exilului sau de la oras, cufiecare tablou pictat. De aceea, toate lucrarile sale ezitapragmatic si fara ostentatie intre un antropocentrism blajin si omonografie fantasta a asezarii de bastina. Si nu e singur.
stiti ce vrea sa faca, la Cogealac, Cogealac? Creatie. O tabara.Drept pentru care, a cumparat impreuna cu o prietena, regizor defilm, un teren fabulos, cu peisaj lunar, la Gura Dobrogei, un catunal locului. Unde se lupta cu primaria sa capete libertatea decreatie. Pentru alti artisti. Pentru toti artistii din lume. Din"lumea lui Cogealac".
Exercitiu de real estate & life. Se ia garsoniera din centrulBucurestilor si se muta, cu viata cu tot, in centrul Dobrogei.Schimb foarte avantajos.
amza_sebastian@yahoo.com
SEBASTIAN AMZAeste pseudonimul decronicar de arta al lui FLORIN TOMA, scriitor si jurnalist. Acestaeste autor, printre altele, al volumelor "Peisaj cu fluturinoaptea" - nuvele (1986), "Mostenirea Familiei Bildungsroman" -roman (2005), "Trei nuvele sexemplare" (in curs de aparitie), aleditiei "Petru Comarnescu - KALOKAGATHON" (ingrijita impreuna cuacad. Dan Grigorescu) (1986), al unor carti de interviuri, precumsi colaborator al unor publicatii din tara sistrainatate.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
