Stau de vorba cu un coleg, care se apropie nesovaielnic de granita celor 80 de ani. Mintea i-a ramas insa la fel de vioaie si fecunda. Priveste cu ochii inrourati peste trecutul prea plin de intamplari si trairi, incercand sa-si cuprinda intr-un singur cuvant intreaga viata. Vorbeste molcom, cu acel accent transilvanean, melodios si reconfortant, iar eu il ascult admirativ.
"Sa fi fost prin '47. Eram student la drept, silitor si entuziast. Terminasem inca o sesiune de examene cu note foarte bune. Remarcat de profesorul de procedura civila, alaturi de alti colegi merituosi, am primit invitatia acestuia de a cina impreuna la el acasa. Ne-am ferchezuit, am pus pe noi hainele de oras si am plecat cu emotie si sfiala spre locuinta dascalului. Eram vreo zece studenti, toti provenind din familii mai nevoiase, asa incat o invitatie la masa era o sarbatoare. In stralucirea candelabrelor scanteietoare vila mi s-a parut ireala, jocul de lumini si umbre, pe fondul sonor al muzicii clasice revarsate discret pe usile larg deschise, amplificand vraja clipei. Am fost luati in primire de majordom, mandru si spilcuit ca un general pregatit de parada. Gazdele, imbracate ca pentru o receptie de grad zero, ne asteptau zambind parinteste in holul imens, decorat cu picturi si sculpturi de catalog, expresia bunului-gust, si cu gesturi largi am fost condusi in salonul copiat din revistele de moda, unde aromele rafinat-irezistibile ale mancarurilor ne imbiau la un ospat cum nu mai avusesem parte pana atunci. Ne-am infruptat din bucatele expuse din belsug, lasand in loc exclamatiile servitorilor insirati in cea mai desavarsita ordine. Vinul rubiniu golit din pocalele argintii ne-a dezlegat limba si am sfarsit dansand cu frumoasa si eleganta doamna. La plecare, profesorul ne-a dat la fiecare cate 12.000 lei, suma apreciabila in acele vremuri..."
Varstnicul meu coleg face o pauza si priveste in gol, incercand parca sa-si potriveasca pasii de dans in salonul timpului, imposibil de imaginat azi, cand studentii dau bani profesorilor pentru a-i trece examenele si cand facultatile particulare s-au raspandit ca bubatul in toate oraselele, fabricand peste noapte profesori si studenti. Fara har si rusine. Pitite prin pivnite si poduri, amfiteatrele caricaturizate sunt martorele inocente ale afacerii puse la cale de geambasii de diplome universitare. Bibliotecile si laboratoarele au devenit doar spatii muzeale, parasite pana si de profesori, transformati subit in negustori fara scrupule.
Privatizarea aberanta a invatamantului universitar a ucis apostolii de la catedra si, daca ceva lipseste dureros societatii noastre, acela este adevaratul profesor!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
