La 1 iunie 2004, intr-un apartament din Brasov, un batran aseza pe coli albe scrisul sau cu litere de tipar, mari si ascutite. "Doamna Liliana", incepuse domnul Sommerauer, pensionarul la picioarele caruia se harjonea un caine mare, negru, adoptat din cartier, "din cauze pe care vi le voi arata mai jos, nu am putut sa va contactez pentru a ma pune la curent cu situatia mea judiciara".
Werner Sommerauer, muncitor brasovean, unul dintre participantii la revolta din 15 noiembrie 1987, primise cu ceva timp in urma de la avocata sa, Liliana Poenaru, copia unei incheieri de sedinta a unei judecatorii din Bucuresti, datata 16 aprilie 2004. Era o etapa de pe parcursul procesului care i-a fost intentat in septembrie 2002 de catre un fost ofiter de Securitate.
an figura lui Ristea Priboi, devenit dupa 1989 om politic si parlamentar, Sommerauer il descoperise, vazandu-l la televizor, pe unul dintre fostii sai tortionari de la Securitate, din urma cu 15 ani. A facut public acest lucru, dar parlamentarul Priboi, pe deasupra consilier al primului-ministru pe probleme de "siguranta nationala", l-a actionat pe batran in judecata, pentru calomnie. Dar sa revin la scrisoare.
"Mi s-a intamplat ceea ce era sa mi se intample si la Bucuresti, intr-una din sedintele la care am fost prezent, cand pe culoarul tribunalului mi s-a facut rau, iar domnul Enache si domnul Brighidau m-au condus la usa de la intrare, asezandu-ma jos pe scara. Asemenea stari nu am mai avut de la anchetele din 15 noiembrie - 2 decembrie 1987, din arestul Militei si Securitatii din strada Rahovei, anchete care mi-au afectat grav sanatatea, ceea ce pana in prezent nu am reliefat in nici o prezenta publica, pentru ca nu facea subiectul interviurilor cerute si date. Nu cred ca sanatatea mea prezinta interes pentru presa si nici situatia mea familiala, de asemenea, desi am fost vaduvit pe nedrept: da, sotia mea nu era pregatita sa ma paraseasca atat de fulgerator si neasteptat. Toate acestea aveam de gand sa le scriu intr-o carte despre tragedia familiei mele si a familiilor altor colegi dupa 15 noiembrie 1987. Eu sunt crestin si cred in Unul Dumnezeu si am constiinta curata, nu am pe nimeni pe constiinta si Domnul ma va judeca, caci este singura judecata dreapta de dincolo de linia vietii. Dar sa revin la ceea ce am amintit, si anume: la data de 12 mai 2004, orele 23, am suferit o hemoragie ulceroasa puternica si am eliminat prin esofag peste un litru de sange. Am simtit la un moment dat nevoia sa ma duc la toaleta, iar acolo mi s-a facut brusc rau, mi s-a intunecat fata ochilor si mi-a venit sangele pe gat. Am mai fost constient atata cat sa o strig pe fiica-mea, care a chemat Salvarea. M-am trezit cand mi se facea o injectie, iar asistentii pregateau o perfuzie cu hemostatice. Nu mai aveam putere sa stau pe picioare. Desi memoria imi revenise, aveam puternice ameteli si o stare de slabiciune. Asa am si ajuns la spital, unde am fost internat si am mai primit hemostatice. Simteam pe gat gustul amar de sange. A doua zi mi-au facut analizele si au continuat perfuziile. in toata aceasta perioada din spital, am aflat de la domnul doctor si asistente despre starea sanatatii mele si despre ulcerul care a provocat hemoragia, despre cantitatea sangelui pierdut. Medicul s-a straduit cu toata bunavointa sa-mi administreze cele mai bune medicamente si a facut tot ce a putut, dar o perfuzie cu sange era exclusa. Desi aveam acest drept, dupa 20 de ani in care am fost donator de sange. Am donat sange regulat, in primii sapte ani o data pe luna, iar in urmatorii treisprezece am facut cate doua donari la trei luni. Am donat uneori si 300 mililitri. Cum s-a intamplat cu ultima inscrisa in carnetul de donator, cand medicul a refuzat sa-mi ia sange, pentru ca eram deja in varsta. Dar am dat declaratie pe propria raspundere, caci trebuia salvata mama unui copil mic. Toate analizele care mi s-au facut in spital au aratat ca am ignorat urmarile datorate torturilor asupra sanatatii mele. Acum ma simt indreptatit, ca in 1987, sa acuz ca sunt victima unui regim parvenit din trecut si regrupat pentru a se razbuna. Spre deosebire de cei la putere, eu am salvat vieti si nu am atentat la acestea! Doamna Liliana, am fost externat pe 19 mai 2004, orele 12.00. Mi s-a spus sa continui tratamentul fara intreruperi timp de 30 de zile, sa nu ma enervez, sa tin un regim alimentar specific ulcerului duodenal. Fiind beneficiar al Decretului-Lege 118, prin care fostilor detinuti politici li se acorda medicamente gratuite, cu reteta in mana am colindat farmaciile, insa fara succes. A trebuit sa le platesc integral. Am luat ziarele si m-am enervat iarasi, vazand in ''Evenimentul Zilei'', in articolul ''Palatele stabilor PSD'', ca Adrian Nastase si Ristea Priboi au vila in Predeal, cu Dana Barb, sora premierului, Roxana Bichel si Daciana Sarbu, pe strada Muncii, langa partia Clabucet. E o vila de 1 milion de euro. iti vine sa innebunesti! in concluzie, doamna Liliana, va anunt ca nu ma pot prezenta la noul termen al procesului. Calaii m-au torturat, m-au schingiuit, mi-au scurtat viata, ei sunt responsabili de ceea ce suport in prezent. Zilele imi sunt numarate, asa cum reiese din analize. Va trimit copie dupa biletul de iesire din spital si analizele doctorilor. Brasov, 1 iunie 2004. Werner Sommerauer".
an procesul pe care fostul securist Priboi i l-a intentat, ii solicita batranului "daune morale" de 10 miliarde lei vechi, cat pensia acestuia din urma pe 2.500 de ani. Werner Sommerauer a fost achitat de prima instanta. Ristea Priboi a facut recurs.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
