Situaţia stă în felul următor: într-un clasament al contemporanilor adjudecaţi la licitaţiile de artă din România, sunt doar trei artişti în viaţă: Alexandru Bunescu - cel mai tânăr, n. 1988, Ion Mândrescu şi Ştefan Câlţia. Au companie selectă: Ţuculescu, Ciucurencu, Baba, Bernea... Dar vânzările nu sar de 35.000 de euro pentru vârful de cotă. Şi doar Bunescu a ajuns aici pentru că a fost cumpărat de un fond de investiţii în artă. Este o "tactică" prin care se poate ridica, uneori doar temporar, cota unui artist. De fapt, "temporare" sunt toate recordurile pe piaţa de artă. De obicei cresc, doar în România mai şi scad.
Dar şi Victor Brauner are vârful de cotă 700.000 de euro, dar ultima adjudecare, la Sotheby's Londra, a fost de doar 300.000 de euro.
Adrian Ghenie are 140.000 de euro licitaţi tot la Londra. Asta după ce a ajuns să lucreze şi să aibă ateliere la Cluj şi Berlin, cu studii serioase, severe şi deschise spre occident la Baia Mare şi Cluj.
Nu i-a fost uşor şi cred că nici acum nu îi este de fapt prea comod. Este, e drept, singurul pictor care apare cu două vânzări în top 10 artişti români contemporani vânduţi în lume. Este şi cel mai tânăr dintre aceştia. În România, în afară de PLAN B, galeria personală, nu l-a promovat mai nimeni. Nici atunci când a vândut la Paris cu peste 50.000 de euro. Probabil că foarte mulţi de fapt îl invidiază, îl critică dur, îi "pasează" tot felul de neajunsuri ale artei noi.
Acest pictor însă îşi vede de treabă. Lucrează, vinde, se promovează. Şi îi promovează şi pe alţi colegi tineri. De la Cluj a dat o direcţie pentru piaţa artei contemporane, mai mult decât au reuşit galeriştii şi casele de licitaţii la Bucureşti.
Alexandru Ghilduş a fost cel care a adus artiştii în viaţă la licitaţii. Dar până la apariţia Artmark nu s-a vorbit despre recorduri. Doar Mircea Roman are un succes "in corpore": în 2007 era singurul contemporan în top 10 vânzări, alături de Grigorescu, Tonitza, Petraşcu... Între timp, Mircea Roman a ales să vândă mai serios direct din atelier.
Piaţa a tot crescut până la vânzări totale de aproape 1,3 milioane de euro anul trecut. Toată lumea îşi doreşte o dublare a cifrelor în acest an. Stimulentul primcipal este adjudecarea lui Ghenie. Fără Ghenie însă, pentru că cel mai probabil nimeni din România nu va plăti peste 100.000 de euro pentru un artist în viaţă. Şi foarte probabil nici galeriştii cu care colaborează Adrian Ghenie nu se gândesc să "atace" Bucureştiul ori Clujul. Mişcările pe piaţa artei româneşti sunt temperate de tot felul de tertipuri, ascunzişuri, combinaţii mai mult sau mai puţin oficiale. Se promovează ba artiştii ba galeriile, iar câştigul este şi el cumva prea împărţit. Cu alte cuvinte este şi o lipsă de credibilitate pe piaţa contemporanilor. Deşi, după cum se vede, ei ridică piaţa de artă, ei ajung mai uşor să fie cunoscuţi în lume, ei pot impune preţuri, deşi nu reclamă niciodată prea ferm acest drept.
artalicitata.blogspot.com
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
