Un cetatean responsabil isi sprijina optiunile pe accesul exigent la miezul adevarului istoric. In sanul oricarei elite nationale functioneaza instinctul pedagogic: recidivele ororii pot fi evitate numai daca tineretul unei societati are larg acces la trecut.
Noi, cu manualele noastre de liceu, n-am satisfacut inca acest deziderat elementar. Din era lui Pingelica, am alunecat lin catre neocomunismul demagogic al "consensului". Am pierdut 17 ani cu privatizarea marturiilor despre crimele bolsevismului.
Sigur, daca tii mortis, ai oricand la dispozitie, pe piata cartii, sute, poate mii de volume cu studii, bilanturi, confesiuni etc. Stim insa cat de putini sunt cititorii de carti. Romania interbelica se putea "lauda" cu cateva sute de mii. Nici azi nu par sa fie mai multi. In realitatea imaginarului colectiv, doar manualul scolar e rege. Ceea ce paginile sale consacra drept vulgata a constiintei curente ramane definitiv insurubat in mintea populatiei scolarizate.
Si din acest motiv e important gestul presedintelui Traian Basescu. Dusmanii sai sustin ca el - personal - nu avea "dreptul moral" de a condamna regimul criminal si ilegitim al comunismului. Iata una dintre cele mai solemne prostii. Caci ne putem intreba: cine are acest drept daca nu seful statului roman? De-ar fi fost sa asteptam un presedintele lipsit de orice legatura obiectiva cu vechiul regim, atunci ar fi trebuit sa mai amanam data condamnarii oficiale a crimelor comuniste cu inca 25-30 de ani. Iata, pentru unii, socoteala "justa". Uitam incet, sigur si in proportii de masa.
Din punctul meu de vedere, condamnarea comunismului ar fi trebuit facuta de catre oricare dintre locatarii palatului Cotroceni. Chiar si prin gura lui Ion Iliescu. Nu "cine" importa aici. Conteaza "ce" isi asuma statul insusi. Ramane faptul ca actualul presedinte - atacat la baioneta mediatica de toti profitorii continuitatii celor doua regimuri - a facut exact ce trebuia sa faca. A provocat o ruptura simbolica, inainte ca uitarea cea mai vesela sa acopere, cu etanseitatea unui capac de plumb, groapa comuna sapata de PCR si Securitate. Presedintele a intrat, si din acest motiv, in ochiul ciclonului contestatar. Din fericire insa, drumul raportului Tismaneanu catre publicarea in volum, ca si editarea unui manual bazat pe materia de fond au intrat in linie dreapta. Sper ca Ministerul Educatiei si Cercetarii sa nu obstructioneze imperativul de a introduce in programa anilor mari una-doua ore de istorie a comunismului. Elevii vor fi socati. Dar vor intelege de unde venim. Si vor dori sa actioneze civic astfel incat repetarea (sau doar neglijarea) terorismului rosu sa nu mai fie posibila.
Pe o asemenea temelie si-au insusit democratia si prosperitatea tinerii germani din anii postbelici. La sase decenii de cand tara lor s-a infectat de nazism, ei pot fi de dreapta, de stanga: e treaba fiecaruia. Cu totii au insa un punct de trecere obligatoriu: admit ca n-au ce "recupera" din ideologia hitlerismului aplicat. Si noi avem nevoie de asemenea generatii, daca vrem sa functionam eficient in UE. Daca vrem sa deschidem alt ciclu istoric. Daca tinem ca extremismele populiste sa nu recompuna, in bataia tobelor de tinichea, galeria de falsuri organizata pe vremea ceausismului terminal.
Manualul de istorie a comunismului romanesc si mondial va provoca in societatea romaneasca o revolutie tacuta. Nu o mai putem ocoli.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
