Va dati seama ce fibrilatii poate produce in inima optzecismului o afirmatie precum cea a Monicai Lovinescu: "Mariana Marin mi se pare mai importanta decat Cartarescu"?!? Si nu e deloc singulara in cuprinsul dialogurilor realizate de Ileana Corbea si Nicolae Florescu*.
De pe la inceputul anilor '70, cand erau colegi la Radio, iar N. Florescu se pregatea sa intre la Manuscriptum, cei doi si-au asumat, intre altii (nu multi, dar alesi pe spranceana), misia recuperarii valorilor exilului literar romanesc. Au facut-o cu o constanta exemplara si o fac dupa 1989 cu atat mai mult, fie radiofonic, fie mai ales in coloanele si la editura Jurnalului literar.
Cum se stie, unul dintre avantajele interviului e ca-i permite subiectului sa arunce pe foaie idei, atitudini, presupozitii temerare sau umori tulburatoare intr-o maniera care-l absolva de rigorile demonstratiei. De aici riscul si enervarea, de aici farmecul. Iar cand abilitatea intrebatorului si familiarizarea lui totala cu tema intalnesc intervievati doldora de amintiri si ahotnici sa dezvaluie, amestecul devine dinamita.
Cine sunt exilatii cavaleri ai resemnarii mai mult sau mai putin agonice, mai mult sau mai putin luptatoare? In ordinea sumarului, Constantin Amariutei, Theodor Cazaban, Adriana Georgescu, Monica Lovinescu si Virgil Ierunca, L. M. Arcade, Nicu Caranica, Alexandru Cioranescu, Dan Petrasincu, Emil Turdeanu, in dialoguri realizate din 1970 (unul singur, cu Dan Petrasincu) si apoi 1993-2002.
Acum doua saptamani recenzam aici revista "Caete de dor" din 1952, reeditata de N. Florescu la Jurnalul literar, cu un accent anume pe teoria lui Constantin Amariutei despre "limbajul parazitar", care aplica concepte heideggeriene la miticismul caragialian. Ei bine, dam acum peste alta ghidusa provocare: Amariutei zice ca a cercetat mai demult marea treime a succesului literar romanesc din exil (Cioran, Ionesco, Eliade) prin triunghiul tipologic folcloric Ciobanul-Pacala-Haiducul, respectiv mioriticul, pacalnicul, haiducescul (v.p. 17). Cand a publicat acest articol in Caete de dor? De aflat! Nu stiu cum se petrec lucrurile la Cioran si Eliade, insa pacalnicul ionescian mi se pare o tema excelenta. Tot la Amariutei ("descoperisem marxismul prin Kautski, am fost social-democrat la inceput, am lucrat cu Voitec, cu Lothar Radaceanu, cu Serban Voinea, fratele vitreg al lui Stahl. Din punct de vedere social, exilul m-a ratat complet. Cand mi-a aparut primul roman, Ov. S. Crohmalniceanu, injurandu-ma, pretindea ca sunt paltit de americani") detalii interesante despre toanele lui Cioran, grupul literar al Soranei Gurian (in care se gaseau Marthe Robert si Arthur Adamov), dupa cum, la Theodor Cazaban (intervievat recent intr-o carte intreaga de Cristian Badilita, pe care am recenzat-o aici in nr. 30 din 19 aug. 2002) se impun evocarea intalnirii de la Teatrul National, sub directoratul lui Zaharia Stancu si afirmatia ca in presa franceza a anilor '50 "nimeni nu era dispus sa corecteze enormitatile la adresa Romaniei" (41).
Din cele optzeci de pagini de dialog cu Monica Lovinescu si Virgil Ierunca atrag numaidecat atentia detaliile privind antidestinul sorbonard (mai precis: la C.N.R.S.) al lui Eliade, care, zice Virgil Ierunca, a fost denuntat ca "fascist" de catre "istoricul" Constantin Marinescu si Claudiu Isopescu, nu doar de Lucien Goldman, cele despre Tristan Tzara (a carui obsesie era sa nu cumva sa fie tradus Urmuz in frantuzeste "ca sa nu i se taie lui intaietatea pe piata franceza"), Ion Coteanu ("comunist ilegalist din acelasi grup cu Stefan Popescu si Mihnea Gheorghiu"), C. V. Gheorghiu (102), despre Noel Bernard, evreu fiind, de... antisemitism (de catre J. Popper... 137).
Nicu Caranica despre acelasi Tzara "comitand poeme dupa instructiunile foarte autoritare primite de la Moscova", ori vazandu-l, Caranica, pe C. Zelea Codreanu "in trei ipostaze" (161) plus dezamagirile sale legionare ("cum a venit asa zisa victorie legionara, am putut sa constat lucruri ce m-au amarat ingrozitor. Oameni pe care mai inainte ii credeam curati, au inceput deodata sa se imbulzeasca prin ministere"). Alexandru Cioranescu strivit intre N. Iorga si C. C. Giurescu (180) si distinctia pe care o face Emil Turdeanu intre transilvanism si ardelenism (208-209): dimensiunea transilvana "se dobandeste, se recapata, se redescopera in sangele traditiei. Ardelenismul e o forma cotidiana de existenta. Spiritul transilvan este unul de neacomodare permanenta cu conventia, cu mentalitatile gregare ale cotidianului, pe cand ardeleanul a invatat din pacate sa fie acomodat".
In sfarsit, minunatul raspuns al lui Virgil Ierunca la intrebarea care-i este cea mai de seama implinire a celor 80 de ani de viata: "intalnirea cu Monica Lovinescu".
*) Ileana Corbea, Nicolae Florescu, Resemnarea cavalerilor, Editura Jurnalul literar, 223 pag.
Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
