Atelierul unui pictor sau sculptor este un universfascinant. Şi, zic eu, o etapă obligatorie pentru oricine seiniţiază, este iniţiat sau cunoscător profund al artei. Observi,cunoşti nu numai dedesubturile, fazele creaţiei ci şi modul in caremateria se transformă, se "de-materializează" in idee, simbol,emoţie artistică. Abia in dezordine inţelegi esenţa, cam in felulin care, ipotetic, ai putea cobori in străfundurile pământului sprea pricepe o mişcare seismică sau erupţia unui vulcan.
Această tehnică de a explora universurile artiştilor plasticile este proprie - şi se practică temeinic - comentatorilor,analiştilor fenomenului care vin dinafara lui. Mă refer, desigur,in special la scriitorii care se exprimă despre arta plastică.Absenţa studiilor organizate, instituţionalizate, să zicem, iiobligă pe aceştia să abordeze cu mai multă prudenţă, pas cu pasfiecare nou artist sau univers. Le lipsesc studiile de teoriaartei, dar nu sunt amatori, deseori cunoscând domeniul cu curente,tendinţe, personalităţi chiar mai bine decât cei şcoliţi.Specialiştii le reproşează, adesea, trecerea limbajului vizual inlimbaj literar, acuzele fiind mereu de "epicizare", de"narativitate", de povestire a faptului artistic vizual, spredeosebire de domniile lor care s-ar exprima din interiorul şi ininteriorul limbajului plastic.Când se absolutizează se pierdnuanţele şi se schematizează până la nedreptăţi. Am toată stimapentru specialişti, dar pentru acei specialişti care nu o dauintr-un jargon care face practic imposibilă nu numai inţelegerea cişi nuanţele, astfel incât descifrarea "tehnică" nu mai spune nimicdespre valoarea in sine a artistului. In schimb, sunt fascinat decei ce reuşesc să găsească un limbaj care imi face accesibilăintrarea in universul unui tablou şi imi relevă valoarea sa dininterior. Dau gir şi confraţilor scriitori atunci când scriu desprearta plastică, ei fiind ideale punţi de legătură intre artist şipublic. Dintre aceştia, Corneliu Ostahie se detaşează princonsecvenţa cu care scrie despre arta plastică de mai bine de 30 deani, bogăţia de informaţie, profunzimea interpretărilor şiexactitatea evaluărilor. Strălucit absolvent al Filosofiei şi poetadmirabil, Corneliu Ostahie este un bun cunoscător al artelorplastice. Mai ales de la venirea in Bucureşti, după terminareastudiilor la Iaşi, a cutreierat expoziţii, a citit enorm, a fostobişnuitul multor ateliere, a fost şi este apropiat multorpersonalităţi din arta plastică.A scris mult despretoate acestea in genuri publicistice diferite: cronică, portret,relatare, interviu. Varietate de genuri inseamnă şi varietate deunghiuri de abordare şi diversitate de modalităţi de a inţelegearta, dar şi de a o face cunoscută. Risipite prin publicaţii, eleşi-au implinit menirea adresându-se unui public larg, şi şi-o ducun picuţ mai departe acum când sunt strânse intr-un volum initulat"Artişti, ateliere, galerii - Ghid facultativ de incântatprivirea", Ed. Karta-Graphic, 2009. De ce spun că o duc un pic maideparte? Maniera de a aborda, inţelege şi scrie a lui CorneliuOstahie este permisivă unui public mai larg dar satisface şiexigenţele unui public restrâns, specializat. Depinde unde şi cândse pune accentul. In cazul volumului, sigur că adresantul estespecialistul. Ce este insă remarcabil la Corneliu Ostahie este cătextele sunt atât de perfct armonizate in interiorul lor, că suntconstruite astfel incât ele au rezistat şi in periodice şi sesusţin perfect şi intre copertele volumului, fără ca autorul săopereze modificări in text. Secţiunea de portrete urmează unacelaşi curs (fără a fi schematic!) - se porneşte de la un fapt, dela o observaţie de viaţă, biografică spre a o regăsi in operă fieca o complementaritate, fie ca o opozantă, fie ca un intregitor:"Pictura lui Augustin Costinescu surprindea şi atunci (când Piliuţăil apostrofa vizavi de prea mare bogăţie cromatică a tablourilorsale cu "Ce e cu salata aia de culori pe pânzele tale? Nu vezi călumea e plină de griuri?" n.n.) şi surprinde şi acum printr-oextraordinară vitalitate cromatică, a cărei explicaţie de ordinpsihologic nu poate fi decât natura interioară solară, caldă şitemperamentală a creatorului ei. Culorile aprinse, comunicative şiincitante - galbenul, portocaliul şi roşul - sunt intâlnitefrecvent, participă efectiv la construirea formelor şi nu doar laevidenţierea picturalităţii lor, ţin adesea loc de valoraţie şireuşesc să păstreze in centrul atenţiei toate elementele tabloului,ca şi cum perspectiva s-ar comprima instantaneu, eliberând insăvolumele din capcana dinamicii ei". Găsirea elementului-cheie, alfaptului de viaţă care să permită pătrunderea in universul simbolicnu este un lucru uşor şi nici pe departe la indemâna oricui.Dincolo de spiritul de observaţie, de arta de a asculta stăcapacitatea de a descifra, de a face relaţii, de a folosi codulcultural fără de care semnul rămâne nevalorizat. In acest fel,portretele lui Corneliu Ostahie devin fixări exacte aleinvidualităţilor artistice despre care scrie.
Practicând şi cronica de actualitate, să o numim deintâmpinare şi mediatizare a unui eveniment, Ostahie se dovedeşteinformat, cu un gust artistic capabil să formuleze rapid judecăţiexacte de valoare. Firea lui este delicată şi discretă, darcronicarul ştie să fie ferm, tranşant in judecăţile sale.: "Maisunt şi câteva desene (două sau trei nu mai multe) care amintesc defaptul că ne aflăm totuşi intr-o expoziţie cu lucrări de artă, insăşi ele sunt schiţate cu o lejeritate şi neglijenţă căutate (?) carenu dau niciun indiciu despre talentul sau valoarea reală acreatorului lor. Să fie oare această precaritate de mijloace, deidei şi, in ultimă instanţă, de luciditate asupra propriuluiproiect rezultatul unei atitudini deliberate induse de nevoia de aprotesta in direcţia indicată de mesajul asumat iniţial? Poate căar fi bine să fie aşa. Eu unul insă mă cam indoiesc, motiv pentrucare inclin să cred că "Momeala " celor doi nu este altceva decâtun simplu act de frondă mai mult sau mai puţin gratuită fără niciunfel de acoperire in plan estetic" (p. 342).
In fine, in secţiunea de interviuri, autorul işi demonstreazăcapacitatea de a pune intrebări punctuale, incitante, semn căstăpâneşte domeniul şi că işi cunoaşte foarte bineinterlocutorii.
Cartea lui Corneliu Ostahie este una dintre cele mai bunecontribuţii la cunoaşterea fenomenului plasticcontemporan!
CONSTANTIN STAN (n. 28 iulie 1951) estelicentiat al Facultatii de Filologie (1974) a UniversitatiiBucuresti. Laureat al Academiei Române (2004) pentru romanul"Gerda". Cartile de proza i-au fost premiate de ASPRO, AsociatiaScriitorilor din Bucuresti, Festivalul "Poesis" Satu Mare, revista"Luceafarul". Premiul APLER pentru jurnalism cultural.
Este prezent de la primul numar, saptamânal, cu rubrica"Reportaj", in "Ziarul de Duminica".
Este presedintele sectiei Proza a Asociatiei Scriitorilor dinBucuresti.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
