Ziarul de Duminică

Rembrandt şi îndrăzneaţa lui fiică/ de Elisabeta Lăsconi

Rembrandt şi îndrăzneaţa lui fiică/ de Elisabeta Lăsconi

Autor: Elisabeta Lasconi

22.06.2012, 00:05 308

Clarobscurul din tablourile lui Rembrandt a revoluţionat pictura în secolul al XVII-lea, şi astăzi clarobscurul din biografia lui şi din vieţile altor mari artişti a generat o altfel de revoluţie, aproape invizibilă în literatură: a apărut şi proliferează o formulă de roman ce explorează episoadele din care s-au născut capodopere.

Aşa s-a născut o mică bijuterie ce explică un tablou misterios al lui Vermeer - Fata cu cercel de perlă de Tracy Chevalier. Scriitoarea mărturisea că a avut multă vreme sub o ochi o reproducere a tabloului, că atât chipul fetei cu turban albastru (cum mai este numit tabloul), surâsul ei i-a dezlănţuit mai întâi imaginaţia, apoi interesul documentar. Un fenomen similar a trăit Lynn Cullen, care, s-a simţit atrasă de două tablouri de Rembrandt: Batşeba - portretul Hendrickjei Stoffels, a cărei privire îndurerată îţi frânge sufletul şi după atâtea secole, şi portretul lui Nicolas Bruyning, tânărul cu zâmbet nostalgic şi chip fermecător.
Lynn Cullen a cercetat viaţa pictorului şi istoria Amsterdamului vremii, intrigată de Hendrickjie Stoffels, care i-a fost soţie doar după legea firii (astăzi termenul adecvat ar fi cel de concubină), de copiii lui Rembrandt, de scandalurile care i-au însoţit creaţiile, ca şi personalitatea ieşită din comun în epocă. A făcut din Cornelia, fiica Hendrickjei, eroină şi narator în "Eu sunt fiica lui Rembrandt"*, evocând împrejurările în care a pictat Rembrandt cele două tablouri ce au fascinat-o.
Personajul ce acaparează este Rembrandt, sfidător şi convins că harul său ţine de voinţa lui Dumnezeu, cu ochiul atent la dramele din jur, transpuse în portrete zguduitoare. Toţi se rotesc în jurul lui, atraşi parcă de o forţă magnetică: Titus, fiul iubit, dar fără talent la pictură, Cornelia - fiica atât de profundă şi îndrăzneaţă, Neel - ucenicul devotat. Nu pot şi nici nu vor să iasă de pe orbitele ce-i ţin prizonierii lui Rembrandt.
Cornelia îşi urmăreşte şi-şi ajută tatăl, tot ea îl judecă sever pentru ce a făcut sau n-a făcut în trecut: nu s-a căsătorit cu mama ei, supunând-o astfel oprobiului public, privită de toţi orăşenii de vază ca târfă, a pictat-o dezbrăcată într-un tablou ce rămâne ascuns de ochii tuturor, iar când ciuma i-a răpit mama, nu a plătit ca bătaia clopotelor să-i anunţe moartea, iar pe ea însăşi a condamnat-o la condiţia de bastardă.
Romanul narează întâmplările din viaţa Corneliei, care, la 14 ani începe să se maturizeze prin câteva experienţe decisive. Mai întâi, Titus, fratele adorat şi prietenul ei cel mai bun părăseşte casa, căci se căsătoreşte cu Magdalena, dintr-o familie bogată de negustori şi pleacă să locuiască în Casa cu solzi aurii. Îl întâlneşte pe Carel Bruyning, care vrea să fie pictor, dar tatăl îi cere să preia afacerile familiei, iar frumuseţea şi inocenţa celor 16 ani ai lui o fac pe Cornelia să trăiască farmecul primei iubiri.
Mici întâmplări din copilăria Corneliei pun în lumină episoadele dramatice din biografia lui Rembrandt: sfidarea convenţiilor duce la marginalizarea lui, curajul lui de a picta într-o nouă manieră, în pastă groasă de culoare, contrariază gustul comun, comenzile se tot răresc, conştiinţa propriei valori şi luciditatea îl determină să înţeleagă mai bine decât toţi momentele de graţie când poate picta.
Romanul are o cheie picturală, dezvăluind câte ceva din marile creaţii ale lui Rembrandt şi ideile sale despre semnficaţia luminii: "Rondul de noapte" şi "Batşeba" ascunsă în pod, autoportretele incisive. A doua cheie este muzicală: bat clopotele bisericilor în momente decisive, bătaia lor punctează nenorociri aduse de ciumă şi întâlniri de dragoste. A treia cheie este mai subtilă, simbolică: trandafirii şi colierul de coral, motanul Tijger şi raţuştele de pe canal.
Lui Lynn Cullen i-a reuşit un roman fremătând de nuanţe şi arome, de sonorităţi blânde şi percepţii tactile ori gustative. Iar tehnica îndrăzneaţă de construire a lumii şi personajelor aminteşte de Rembrandt şi al său clarobscur.
*) Lynn Cullen, Eu sunt fiica lui Rembrandt, traducere din limba engleză de Natima Mândrilă, Editura Polirom, 2012, 248 pag.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO