E sfânta Maria mică, mâine e sfânta Ana.
E într-adevăr onomastica mea după cum o adeveresc numeroasele telefoane drăgăstoase. Sunt sub puternica influenţă a unei informaţii de aseară de la TV. Se pare că, în urma unui sondaj făcut de Reader's Digest, Bucureştiul este socotit penultimul oraş din lume la capitolul politeţe, doar Bombayul e în urma noastră. Probe:
1. Mulţumesc vânzătorii cumpărătorilor?
2. Ţinem uşa următorului călător?
3. Ajutăm trecătorul care şi-a scăpat catrafusele pe caldarâm?
De lene să merg pe jos, slăbiciune condamnabilă, traversez la piaţa Domenii să iau autobuzul pentru o staţie. Când vine 300, lumea se aruncă, vioi. O bătrânică, aşezată pe treapta unui magazin, ridică, cu un glas surd, braţele, ca să fie ajutată să se ridice. Are o sacoşă voluminoasă şi faţa tumefiată cu un pansament gros şi sângeros peste nas. O apuc de mâini şi o pun, cu greutate, pe picioare, dar autobuzul pleacă, nepăsător.
- Acum mai aştept jumate de ceas, mormăie supărată şi dă să se aşeze la loc.
- Unde trebuie să ajungeţi, numai 300 e bun ?
- La Piaţa Romană.
Hotarăsc, în mintea mea, că vine de la spitalul Elias unde i-au pansat nasul după ce se împiedicase în trotuarul gondolat de rădăcinile teilor patriarhali din parcul Domenii şi că acum se duce spre casă.
Staţia autobizului e înghesuită între taxiuri.
- Haideţi că vă duc eu cu maşina!, şi o târăsc până la prima staţionată. Şoferul cam strâmbă din nas când o înghesui înăuntru cu sacoşă cu tot, dar respiră, cred, uşurat când mă urc şi eu în faţă.
- La McDonald's mă aşteaptă cineva, mai zice şi mulţumeşte cu căldură.
O cobor şi o sprijin de gardul grădinii, îi pun sacoşa alături, dar nu am timp să văd dacă apare careva, căci staţionăm în drum cu portierele căscate.
La întoarcere, aproape de unde am plecat, şoferul, ţâfnos, comentează că nu-i mai ţine Dumnezeu pe acasă, că se înghesuie de dimineaţă pe unde nu te aştepţi, mama lor de pensionari. Îl mustru cu blândeţe, ameninţându-l cu o bătrâneţe neputincioasă şi jalnică. Când să plătesc, descopăr că nu am mărunt, el nu are rest, aşa că mă costă cursa 30 lei în loc de 14.
Stau la vizită cam trei ceasuri la Jeana, o prietenă vârstnică şi răsfăţată, pe care o aburesc antireumatic, cum s-a exprimat tânărul dr. Munteanu, cu o injecţie de algocalmin plus ketonal.
Spre casă, traversez din nou piaţa Domenii şi, lângă tarabele cu fructe de import, aşezată comod pe un scănel, cu o cutie de plastic de unică folosinţă în poală, deschizând cu atenţie un pachet de pâine feliată, o văd pe bătrânica mea, cu sacoşa şi nasul ei pansat.
Sfântă Marie cea plină de har, de ce nu mi-ai atras atenţia că ar fi fost mai bine să o întreb câte ceva despre viaţa ei şi, poate mai nimerit, să-i dau ei ăia 30 lei...
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
