Mrs. E.B. Mawr a fost soţie de medic. Dr. Barker John Mawr, de la Londra, a fost invitat în 1858 în România de către guvernul român; a funcţionat multă vreme ca medic la Spitalul Brâncovenesc şi la azilul Doamna Bălaşa. (Este menţionat în Dicţionarul contimporanilor de Dimitrie R. Rosetti.) Emma Mawr a devenit o apropiată a reginei Carmen Sylva, celebră nu numai ca scriitoare, dar şi ca soră de caritate, întotdeauna în mijlocul răniţilor de război. Autoarea a murit la Bucureşti, la vârsta de optzeci de ani.
Prefaţa Emmei Mawr la această carte menţionează ajutorul nepreţuit al unui "foarte cunoscut Filolog şi Lexicograf" român. E de notat că a doua limbă în care sunt redate proverbele este chiar limba română. Rigurozitatea cu care sunt notate proverbele în toate cele zece limbi este cu totul remarcabilă. Cartea aceasta este cu siguranţă rodul muncii de mulţi ani a unor autori din umbră, cu vaste cunoştinţe de lexicografie şi folclor.
După părerea editorilor, cuvântul "Filolog" în Prefaţa doamnei Mawr cuprinde o referinţă tacită la Moses Gaster, expulzat de Ion Brătianu chiar în 1885 - anul publicării Proverbelor. Stabilit în Anglia, el a fost imediat numit Profesor la Oxford. Lexicograful despre care vorbeşte autoarea ar fi Lazăr Săineanu: după publicarea celebrului Dicţionar universal, apărut în peste şase ediţii între 1896 şi 1930, el a părăsit România în 1900, stabilindu-se în Franţa. În câţiva ani a publicat la Paris cel mai bun studiu despre François Rabelais, consultat foarte des până în ziua de azi.
Fără să-şi dea seama, poate, E.B. Mawr a gândit limbajul european ca pe un tot unitar. Ea afirmă că a căutat să pună alături în cartea ei "exprimarea foarte apropiată a gândirii în mai multe ţări". Cele zece limbi alese de autoare sunt: engleza (totdeauna prima), româna (totdeauna a doua), franceza, germana, italiana, spaniola, olandeza, daneza, portugheza şi latina. Dacă citim aceste proverbe cu un ochi atent la migraţiile sunetelor în limbile europene, avem în acest foarte mic volum, a cărui importanţă nu ţine de numărul paginilor, o epifanie a Turnului Babel. Adică, înţelegem istoria modificărilor fonetice, ortografice, lexicale la care altfel nu avem acces. Înţelegem, poate, altfel şi ideea de Piaţă Comună Europeană.
Celor care se sperie de alinierea atât de impunătoare a zece limbi una după alta, le recomandăm să înceapă citirea acestei cărţi cu Indexul de la sfârşit, care funcţionează ca instrument didactic auxiliar pentru înţelegerea întregii cărţi. De remarcat faptul extraordinar că, încă din 1885, autoarea a văzut clar evoluţia lingvistică a celor două secole următoare, secoul XX şi secolul XXI, în care limba engleză devine foarte repede limbă mondială. Vă atragem atenţia asupra faptului că aceasta a fost cronologic prima carte multilingvă scrisă la Bucureşti ÎN BAZĂ ENGLEZĂ.
Cel care a scris o altă carte în Standard Average European a fost James Joyce însuşi, atunci când a creat Finnegans Wake, lucrare scrisă vreme de şaptesprezece ani, între 1922 şi 1939, unde nu e vorba doar de zece limbi europene, ci de patruzeci de limbi mondiale.
VolumulProverbs in Ten Languagesde E.B. Mawr poate fi consultat şi descărcat începând de la data de 1 octombrie 2011 la adresa de internet:
Prin editarea în facsimil a volumului Proverbs in Ten Languages de Mrs. Emma B. Mawr, publicat iniţial în anul 1885, Contemporary Literature Press identifică începuturile adevărate ale cercetării ştiinţifice solide ale anglisticii româneşti, care se situează în timp la mai puţin de zece ani după realizarea independenţei naţionale de sub dominaţia turcă, prin Tratatul de Independenţă semnat la 21 mai 1877.
"La mijlocul anilor '70 - scrie Lidia Vianu în prefaţa volumului -, profesoara mea de engleză dinainte de anii de facultate, dar şi din timpul lor, Valeria Alcalay, desfăcându-şi cu jale biblioteca la plecarea din ţară, mi-a pus în mână o cărticică modest legată în pânză cafenie. O carte de proverbe în zece limbi. Cele zece limbi sunt: engleza (totdeauna prima), româna (totdeauna a doua), franceza, germana, italiana, spaniola, olandeza, daneza, portugheza şi latina. Ştiam bine franceza; m-am orientat mai mult pe ghicite în grupul italiană-spaniolă-portugheză; latina mea era minimală, dar era totuşi, aşa că am fost tentată să identific mai întâi aventurile sunetelor în limbile romanice. Germana-daneza-olandeza ar fi cerut mai mult decât unicul meu an de germană - dar, odată ce ştiam sensul, atunci când exprimarea nu era foarte diferită, era interesant de urmărit modificările de consoane şi vocale; acea primă lectură a fost o modestă încercare de detectiv lingvistic, lucru de care nu mi-am dat seama la vremea aceea.
Abia acum, când a venit momentul să reedităm acest volum din anul 1885, după lungi discuţii cu cel care a avut ideea reeditării în facsimil, profesorul meu din facultate George Sandulescu, înţeleg ce m-a intrigat. A doua limbă după engleză este româna. O românească de sfârşit de secol... Vremuri care ne par atât de îndepărtate. La prima mea lectură, aproape că mai uşor pricepeam ortografia mult mai curată din limba latină - ultima în şirul echivalenţelor. Între cele două, cuvintele fiecărui proverb fugeau ca spiţele unei roţi. Dacă citim aceste proverbe cu un ochi atent la migraţiile sunetelor în limbile europene, avem în acest foarte mic volum, a cărui importanţă nu ţine de numărul paginilor, o epifanie a Turnului Babel. Adică, înţelegem istoria modificărilor fonetice, ortografice, lexicale, la care altfel nu avem acces. Înţelegem, poate, altfel şi ideea de Piaţă Comună Europeană.
Astăzi, prin publicarea acestei cărţi identificăm de fapt începuturile adevărate ale cercetării ştiinţifice solide ale anglisticii româneşti, care se situează în timp la mai puţin de zece ani după realizarea indedependenţei României de sub dominaţia turcă, prin Tratatul de Independenţă semnat la 21 mai 1877."
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
