„Homintern”
Într-un articol publicat în ziarul „The Independent”, unul din cei mai competenţi istorici ai activităţilor informative, Phillip Knightley, referindu-se mai ales la activităţile de spionaj desfăşurate de membrii „grupului de la Cambridge”, consideră că, de fapt, numele de „Comintern”, organizaţia căreia îi erau subordonaţi aceştia pe linie de spionaj ar putea fi transformat în… „Homintern”. Autorul este de părerea împărtăşită şi de alţi specialişti ai domeniului după care „Lumea secretă a spionajului şi homosexualitatea merg împreună”.
Şi alţi autori împărtăşesc această opinie. Astfel, scriitorul irlandez, într-un roman despre unul din membrii „grupului de la Cambridge”, Anthony Blunt, consideră că „mediul spionajului şi acela al homosexualităţii sunt, în ultimă instanţă, identice”.
Am avut şi noi ocazia în cuprinsul acestui serial să amintim de activitatea unor spioni-homosexuali şi a felului în care mai ales serviciile de spionaj sovietice au folosit această „armă” pentru a şantaja persoane avute în vedere pentru a fi racolate.
Fără a împărtăşi opinia după care aceasta era principalul mijloc în lumea spionajului, nu putem contesta că homosexualitatea a fost, în perioada în care această orientare sexuală era incriminată prin lege şi de către opinia publică, una din cele mai importante „prezenţe” în „lumea” activităţilor informative la diferite nivele, ceea ce duce uneori la constatări adesea surprinzătoare.
„Englezul fatal”
Recrutat de Serviciul Secret de Informaţii britanic (SIS) Jeremy Wolfenden (1934-1965) a fost trimis la Moscova sub acoperirea de jurnalist, în 1962. Era fiul lui John Wolfenden, care propusese legiferarea homosexualităţii. Probabil cunoscând înclinaţiile homosexuale ale lui Jeremy (era „prieten” cu Guz Burgess), KGB-ul îi înscenează o întâlnire amoroasă cu frizerul hotelului în care locuia, după care a urmat, desigur, şantajul cu ameninţarea de demascare în faţa autorităţilor britanice, astfel încât Wolfenden a devenit agent al KGB, deci, de fapt, spion dublu. Moare, la Washington, în vârstă de 31 de ani, trupul său fiind găsit în baie. S-a presupus că o cauză a morţii ar fi fost excesul alcoolic. Julian Mitchell va scrie o piesă de teatru despre Wolfenden cu un titlul semnificativ pentru destinul său: „The Fatal Englishman”.
Dintre diplomaţii britanici deveniţi spioni dublii datorită înclinaţiilor lor sexuale mai este de amintit John Vassall (1924 –1996), numit ataşat naval al Ambasadei Marii Britanii la Moscova. El a fost pus în situaţia de a colabora cu KGB, fiind şantajat datorită relaţiilor sale homosexuale: în 1955 a fost organizată o întâlnire cu un partener la un hotel „special” din Moscova, unde străinii, surprinşi în posturi compromiţătoare, erau fotografiaţi şi apoi şantajaţi.
Scuze târzii
Matematician, logician, considerat părinte al informaticii moderne, Alan Mathison Turing (1912-1954) a fost implicat şi în activităţile de contraspionaj prin contribuţia sa de criptanalist. Turing a lucrat în cadrul centrului britanic de criptanaliză de la Bletchley Park, unde a ajutat la „spargerea” codurilor secrete naziste, ceea ce a contribuit în mod substanţial la câştigarea războiului de către Aliaţi.
În 1999, „Time Magazine” l-a numit pe Turing unul dintre cei mai importanţi 100 de oameni din secolul XX pentru rolul său în crearea calculatorului modern.
Şi totuşi, existenţa sa s-a sfârşit în mod dramatic, datorită faptului că Turing era homosexual, într-o vreme când această orientare era considerată boală mintală şi era ilegală, motiv pentru care a fost anchetat penal în 1952, ceea ce a dus la terminarea carierei sale şi l-a făcut să se sinucidă mâncând un măr otrăvit cu cianură (se pare că acesta a inspirat simbolul companiei de calculatoare „Apple”).
Totuşi există persoane, între care şi mama sa, care consideră că moartea lui Turing a fost suspectă.
În urma demersurilor unor personalităţi ale vremii şi a unei petiţii cu mii de semnături, în 2009, prim-ministrul britanic Gordon Brown a dat o declaraţie prin care a cerut scuze familiei lui Alan Turing în numele guvernului pentru modul în care acesta a fost tratat în perioada de după război. „Ne pare rău, ai fi meritat ceva mai bun”, a declarat atunci Brown.
Dosarele secrete ale lui Hoover
In legătură cu John Edgar Hoover (1895-1972), directorul Biroului Federal de Investigaţii (FBI) din 1924, timp de 48 de ani, au început să circule zvonuri din 1940, că ar fi fost homosexual, „iubitul” său fiind chiar directorul asociat al Biroului, Clyde Tolson, căruia de altfel i-a lăsat întreaga sa avere. Chiar Hoover îl descrie pe Tolston ca fiind „un alter ego” al său.
Se pare că, în bună măsură, răspândirea acestui zvon a fost cauzată şi de faptul că în posesia lui Hoover se aflau o serie de „dosare secrete”, unele şi despre viaţa particulară a unor personalităţi, între care soţia preşedintelui Eleanor Roosevelt, care ar fi fost lesbiană. De asemenea, este posibil ca răspândirea zvonului despre homosexualitatea lui Hoover să se fi datorat mafiei americane, împotriva căreia directorul FBI a luat măsuri din cele mai dure.
Oricum, Hoover s-a străduit să „demonteze” acuzarea sa ca homosexual. De altfel, şi unii dintre biografii săi au aceeaşi opinie, amintind şi faptul că Hoover ar fi avut o relaţie cu actriţa Dorothy Lamour.
Totuşi, aserţiunile cu privire la homosexualitatea lui Hoover persistă chiar într-una dintre cele mai complete biografii ale sale, „Official and Confidential: The Secret Life of J. Edgar Hoover” de Anthony Summers.
Cea mai importantă „moştenire” a lui Hoover rămâne însă faptul că a avut o contribuţie importantă în combaterea spionajului împotriva Statelor Unite din Perioada interbelică până în timpul Războiului Rece.
Au existat şi alţi conducători de servicii secrete asupra cărora a planat bănuiala că ar fi homosexuali: Alex Kellar, directorul departamentului din MI5 în anii 1960, care se ocupa cu subversiunea comunistă, precum şi Claude E.M. Dasnsey, alt director în MI5, despre care a circulat zvonul că a fost sedus în tinereţe de un homosexual. Şi despre sir Maurice Oldfield, conducător al MI6, până în 1978 când s-a retras, a existat bănuiala că ar fi fost homosexual.
Decorat cu Medalia libertăţii
…a fost unul din cele mai contradictorii personaje ale istoriei contemporane americane, adept şi el, o vreme, al practicilor homosexuale.
Membru al Partidului Comunist din SUA, Whittaker Chambers (1901-1961) a făcut parte, în perioada 1932-1938, din reţeaua sovietică condusă de Nathan Silvermeister, fiind cel mai important curier, om de legătură cu Moscova. În 1938, dezamăgit de practicile sovietice, Chambers se detaşează de Partidul comunist şi îi denunţă pe membrii reţelei care acţiona în SUA. La acea vreme, informaţiile oferite de Chambers nu s-au bucurat de prea mult credit, dar unele dintre ele au fost confirmate de „operaţiunea Venona”.
Într-o scrisoare adresată lui J. Edgar Hoover, Chambers recunoaşte că, deşi căsătorit cu artista Esther Shemitz, a avut numeroase legături homosexuale în anii 1930 pe care le-a ţinut secrete chiar faţă de „tovarăşii” săi comunişti. De fapt, el era heterosexual. Pretinde că a părăsit asemenea practici după ce a ieşit din Partidul comunist, care condamna relaţiile homosexuale. Un rol important în abandonarea unor asemenea înclinaţii l-ar fi jucat „descoperirea” credinţei creştine. În cele din urmă „cazul Chambers” a stârnit în Statele Unite o puternică reacţie împotriva homosexualităţii.
Pe de altă parte, acţiunile de denunţare ale lui Chambers au alimentat campania lui McCarthy împotriva infiltrării vieţii publice şi politice din SUA de comunism, începând din 1950. În ciuda activităţii sale contradictorii, Chambers a fost decorat postum de preşedintele Reagan cu „Medalia Libertăţii”.
…şi pedofili
Atunci când a fost arestat pentru acest delict în 1981 s-a descoperit că Geoffrey Arthur Prime (1938-) activ la Statul major al comunicaţiilor guvernamentale (GCHQ) al Marii Britanii, fusese şi spion pentru URSS, transmiţând informaţii despre satelitul „Rhyolite” care acţiona în cadrul operaţiunii „Spy-in-the-Sky” la care au colaborat MI6 şi NSA, conlucrând cu agenţi americani pentru Uniunea Sovietică, între care Christofer John Boyce.
Se pare că înclinaţiile sale pedofilie au fost cauzate de faptul că a fost abuzat în copilărie
de o rudă. Făcea parte dintr-o organizaţie de pedofili foarte bine organizată, în „arhiva” sa fiind găsite 2.500 de fotografii de minore. Chiar în 1981, Prime agresase o tânără fată. A fost condamnat la 35 de ani închisoare.
Din volumul în pregătire „Biografiile secrete ale spionilor. Viaţa privată a agenţilor”
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
