Cristina Hermeziu
Revoluţia din depărtare
Editura Curtea veche
Cristina Hermeziu este jurnalistă şitraducătoare. S-a născut în 1971 la Iaşi. Este licenţiată aFacultăţii de Litere. Între 2004 şi 2006, este cercetător bursierla Universitatea Paris II şi Institutul Francez de Presă.Colaborează cu RFI la emisiunea "Kiosque", publică articole înCourrier International şi studii de teoria comunicării înHermès (CNRS). Corespondenţele sale de la Paris suntpublicate de Evenimentul zilei, Dilema veche,Observator cultural, Opinia studenţească,Suplimentul de cultură. Din 2004, s-a stabilit la Paris.Cercetările ei din Franţa au fost adunate în această cartepublicată în colecţia "Actual" despre care editura spune "Existăoare, la nivelul anului 2011, preocupări mai actuale şi maistringente decât cele doua teme ale culegerii de confesiuni propusă de Cristina Hermeziu sub titlul Revolutia dindepartare? Cu siguranţă nu. Iată-le: 1. exodul de neoprit altinerilor intelectuali din România, imediat ce graniţele s-audeschis, de neoprit până azi; 2. mirajul, frustrările şi umbraaruncată asupra prezentului de ceea ce unii refuză să numească"revoluţie", preferând în cel mai bun caz termenul de "evenimenteledin decembrie 1989". Ele sunt adevăratele obsesii nu deajuns deconştientizate, în discursul public de azi şi în minţile noastreale tuturor. În orice caz, în depresia endemică a societătiiromâneşti actuale. Cei 30 de români plecaţi, sau cum spune AdrianCioroianu, în prefaţă, care au fugit de propria românitate, uniidintre ei nume deja cunoscute, povestesc pasionant şi dureros cums-au despărţit de ţara lor, ce ar fi putut să-i oprească să plece,ce i-ar face să se întoarcă. Confesiuni pline de învăţăminte şi înplus admirabil scrise."
"Am învăţat, în mai bine de zece ani de jurnalism - scrieautoarea -, că ştirile sunt despre politicieni şi vedete, iarreportajele - cele care îţi taie răsuflarea - despre oameniobişnuiţi. De aceea i-am căutat în lumea largă nu neapărat doar peromânii ajunşi pe culmi de notorietate - oricum dai peste ei -, cipe românii plecaţi de acasă, dispuşi să descifreze, retrospectiv,gestul lor de ieşire radicală pe uşa deschisă de Revoluţia din 1989, dintr-un spaţiu presupus familiar, securizant. Adunându-lepoveştile, mi-am dat seama că drumul parcurs de ei de atunci pareun straniu cordon ombilical, care îi ţine liberi, pentru că îşicară istoria/ revoluţia după ei, dar nu mai aparţin total niciunuiloc. Pentru că cei de acasă au rămas acasă şi pentru că, plecaţifiind, unii au ştiut să se întoarcă, românii din exil au un punctde plecare. Istoric, şi mai ales simbolic, am fixat acest punct deplecare la momentul Revoluţiei din 1989. Ce rămâne din ea, după 20de ani, pentru românii care au ales să fie cetăţeni ai lumii,îndepărtându-se de casă? Ce rămâne din identitatea de român, la 20de ani de la Revoluţie şi la mii de kilometri depărtare de ţară? Cefaţă arată lumii România, la 20 de ani de la Revoluţie, în oglinda(re)sentimentelor celor expatriaţi? În decursul unui an de zile şiel simbolic - 2009 - am întâlnit români, am schimbat, pe internet,500 de mesaje pe această temă şi am cules, până la urmă, 30 dedestine. Demersul meu rămâne unul jurnalistic: subiective,particulare, problematizante, poveştile exilaţilor, scoase dinanonimat, devin exemplare. Chiar ştim de ce au plecat, ce gândesc,ce simt şi cum trăiesc românii plecaţi?"
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
