Ziarul de Duminică

Poezie cu profesionalism şi excelenţă/ de Ziarul de duminică

Poezie cu profesionalism şi excelenţă/ de Ziarul de...
19.11.2015, 23:56 134

Robert Şerban – Puţin sub linie

„Poemele din Puţin sub linie gravitează în jurul unor imagini când tandre, când ironice, când străpunse de melancolie, când pulsând a speranţă matură, însă întotdeauna circumscrise unui ideal afectiv deloc de neglijat: păstrarea intactă a clipei de acum, a secundei prezente şi pline, fără de care viaţa s-ar transforma într-un şir plictisitor de amintiri trucate şi contururi difuze. Poetul îşi sondează devenirea, găseşte o logică emoţionantă a evoluţiei şi o adnotează conştiincios, creând o colecţie tulburătoare de sentimente şi compunând cu discreţie un adevărat imn închinat vieţii. Omul-copil şi omul-înţelept îşi dau mâna în acest volum tulburător, într-un continuu dans al rolurilor şi al bucuriilor mărunte.” (Dan-Liviu Boeriu)

 

Ion Pop – Casa scărilor

„Cu ultimele două volume de versuri… Ion Pop face trecerea, în spaţiul poeziei româneşti, de la profesionalism la excelenţă. Păstrând câteva dintre dominantele de pâna acum (în special dimensiunea livrescă şi opţiunea pentru elegie…), lirica sa înregistrează două câştiguri majore: simplitatea expresiei şi profunzimea experienţei existenţiale… Găsind tonul cel mai adecvat (un ton atic, vibrant) pentru a scrie despre vulnerabilitate, spaimă şi moarte, Ion Pop dă în Elegii în ofensivă şi Litere şi albine o poezie de o forţă rară şi de mare originalitate…” (Sanda Cordos)

 

Varujan Vosganian – Cratea poemelor mele nescrise

„Varujan Vosganian scrie o poezie a temelor «mari»: relaţia cu divinitatea, cu neamul său (armenesc), cu istoria, cu iubirea, cu moartea. Vocea autorului Cărţii şoaptelor rămâne însă inconfundabilă: când muzical-armonioasă, de frac şi joben, ca pentru o scenă de operă, când blândă şi sapienţială, de înţelept străvechi, şoptindu-le neofiţilor strânşi în jurul focului. Aici, în poezie, prefer vocea autoironică sau obosit-emoţionată a însinguratului care vorbeşte cu zidul, cu mama sau cu Dumnezeu. Lepădându-şi straiele publice, Varujan Vosganian este un poet tulburător: «îmi îngrop faţa în palme, înmormântarea/ cea de toate zilele»” (Gabriela Gheorghişor)

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO