In adolescenta, am citit o povestire de Kuprin in care era pus in discutie ceea ce numim astazi "planul de referinta". Personajul principal era fiul unui rege, asadar un print, care era atat de urat incat, pentru ca el sa nu-si dea seama, regele a poruncit sa fie sparte toate oglinzile din tara. E drept, era o tara ciudata, total izolata, nimeni nu mai vazuse vreodata alti oameni decat pe cei din acest popor singuratic.
Dar cum nu poti tulbura toate apele, tanarul si-a vazut chipul ingrozitor in luciul unui helesteu. S-a decis sa fuga, sa se ascunda intr-o pestera din muntii care inconjurau tara cu zidurile lor de piatra. Printul a plecat de unul singur si s-a catarat pe stanci. S-a catarat in cautarea propriei vagauni, dar negasind-o a ajuns pe creasta pe care nu ajunsese vreodata cineva din neamul sau, pentru ca era porunca strasnica: nimeni sa nu caute in munti ceea era de negasit in alta parte. Cand era sa se aburce pe muchie, mana ii scapa si sprijinul de sub talpi ii fugi.
In ultima clipa, inainte de a se desprinde si de a se prabusi in lumea din care tocmai fugise, s-a simtit prins de incheietura de o mana mica, dar ferma. Asa a reusit sa se catere si sa ajunga intr-un imens podis, marginit in departare de munti albastri. Cea care il salvase era o tanara care, din pacate, semana foarte mult cu el, era aproape hidoasa. Fata ii zambea cu ochii plini de uimire. "De unde vii?", l-a intrebat ea. Tanarul, controlandu-si cu greu repulsia, dar mangaiat de faptul ca exista cineva chiar mai inspaimantator decat el la chip, i-a aratat cu mana fundul prapastiei: "Acolo e tara mea". Fata l-a privit lung, nedumerita, apoi i-a spus: "Nu te cred, noi stim ca si acolo sunt oameni, dar oamenii aceia sunt ingrozitor de urati. Ceea ce n-as spune despre tine".
Am simplificat foarte mult povestirea lui Kuprin. M-am gandit ca o relectura a acestui scriitor nu mi-ar strica, poate m-ar ajuta sa ies din nedumerirea in care ma tot impinge planul de referinta ce ni se ofera cu insistenta, cu agresivitate in ultima vreme. Un spot de cateva minute, difuzat cu insistenta pe EuroNews, incearca sa ma convinga ca traiesc intr-o tara ridicola, care n-are cum avea un viitor; baroneasa prea des legata de destinul Romaniei apare in prim-plan votand in plenul Parlamentului European ca intr-o arena cu gladiatori - impotriva -, si este vorba de noi si de viitorul nostru; pe CNN se reia un alt filmulet vechi de cativa ani in care Romania e o tara de cosmar, iar un lider politic dintr-o tara vecina vine chiar in inima Romaniei si anunta ca acum este momentul sa se smulga ce e de smuls, pentru ca romanii sunt la inghesuiala.
N-am observat ca am fi la stramtoare, dar imi dau seama ca, cu cat se va apropia momentul aderarii, se vor inmulti cei care ar vrea sa obtina un ce profit de pe urma emotiei noastre. N-ar fi pentru prima data cand am face eroarea sa aruncam si copilul o data cu apa murdara din albie.
Ceea ce se intampla in Transnistria face parte tot din agitatia celor care au observat ca suntem tematori sa nu gresim si ca vrem sa ne facem lectiile pana la capat. E foarte bine sa fim incheiati pana la ultimul nasture cand ne decidem sa batem la usa clubului select, dar in nici un caz nu va trebui sa ascultam chiar de toate glasurile, unele sunt de-a dreptul tafnoase sau macar interesate sa devenim caraghiosi prin excesul de zel. Sa ne vedem de drumul nostru si mai ales sa nu cadem in capcana planului de referinta mincinos. Cea mai buna iesire din eroare este comunicarea cu restul lumii. Autarhia in domeniul cunoasterii realitatii este mortala si noi am trecut prin aceasta experienta in anii '80. Propaganda negativa nu poate fi contracarata decat printr-o informare corecta si completa, chiar daca ea nu ne aduce zambete si nu ne face placere.
A gasi planul de referinta al realitatii majoritare este victoria interesului general al unei colectivitati umane asupra intereselor de grup ori a intereselor straine de acea colectivitate. Trimiterile pe care le-am facut la planuri de referinta generate din exterior nu pot ascunde faptul ca si inlauntrul comunitatii romanesti se construiesc destule repere false. Entuziasmul cu care nestiinta si rea-vointa isi dau mana in crearea unor realitati neadevarate ma face sa cred ca in curand razboiul romano-roman se va sfarsi prin epuizarea tuturor partilor.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
