Dobandind, o data cu cea de-a treisprezecea editie (6-12 octombrie), statutul de manifestare de cultura teatrala cu periodicitate anuala, Festivalul dramaturgiei romanesti de la Timisoara a dorit sa probeze in principal ideea ca literatura dramatica scrisa azi in Romania de o noua generatie de dramaturgi este una cu noroc. Un noroc determinat de calitate si validat de receptarea mult mai entuziasta dincolo de granitele tarii decat in interiorul ei. Asa incat selectionerul unic Cristina Modreanu, care a girat sectiunea Concurs a festivalului, a optat preponderent pentru spectacole infaptuite dupa texte de ultima ora si datorate unor tineri dramaturgi, cei mai multi afirmati in stransa relatie cu miscarea DramAcum. Texte care, asa dupa cum pare sa demonstreze (doar in parte intemeiat) selectia, sunt montate mai cu seama in Bucuresti si mai putin in alte locuri din tara. In special, de Teatrul Luni de la Green Hours, prezent in concurs cu doua spectacole: Bucharest calling, regizat de Ana Margineanu, dupa un text cu autentice implicatii politice si sociale scris de Peca Stefan si bine sustinut de cei cinci tineri actori din distributie, si Sta sa ploua, unde partitura in cheie minora scrisa de Lia Bugnar e salvata tot de Lia Bugnar, in calitate de regizoare, prin felul inspirat in care le-a ales pe interpretele rolurilor feminine.
Consecvent in sustinerea acestui nou val dramaturgic se dovedeste si Teatrul Mic, loc in care Gianina Carbunariu a montat un semnificativ text al Mariei Manolescu, Sado-maso-blues-bar, si care i-a prilejuit tinerei regizoare cel mai bun spectacol al sau dupa Stop the tempo. Printre sustinatorii mai recenti se numara si Teatrul National "Vasile Alecsandri" din Iasi, care mai degraba si-a imprumutat insemnele unui spectacol realizat in principal de studentii indrumati regizoral de Radu Apostol, spectacol care, prin felul cum a inscenat o alta piesa a Mariei Manolescu, With a little help from my friends, confirma valoarea de dramaturg a tinerei scriitoare. Ca succesul international al acestei noi dramaturgii nu e doar o parere ori o aspiratie a dovedit-o temeinicul spectacol cu Kebab (alt titlu al piesei Gianinei Carbunariu mady. baby. edu.), adus in festival de compania bavareza Munchnner Kammerspiele, care i-a asigurat textului o regie dinamica, inspirata (Barbara Weber), o scenografie inventiva, cu o eficienta gestionare a spatiului, si un joc actoricesc pe masura. Dimensiunea internationala a sectiunii Concurs a fost completata de Teatrul Leti din Praga, care, stimulat de Institutul Cultural Roman din capitala Cehiei, a montat crochiul dramaturgic Elevator de Gabriel Pintilei. Kamikaze, un bun text al Alinei Nelega, regizat de Gavril Cadariu (Teatrul German de Stat din Timisoara), No One de Carmen Vioreanu, in regia autoarei (Teatrul Metropolis din Bucuresti), alaturi de prea putin izbutitul Crize sau inca o poveste de dragoste (debil si ca text - Mihai Ignat -, si ca regie - m. chris. nedeea) au completat capitolul "dramaturgie de azi" din oferta festivalului.
Jocul ielelor de Camil Petrescu, regizat in cheie traditionala de Claudiu Goga la Teatrul National din Bucuresti, intr-un decor bine gandit de Stefan Caragiu, cu cativa actori, chiar din rolurile principale, care trebuiau mai ferm tinuti in mana, dar si cu altii care isi fac cum se cuvine datoria, e o tentativa de revalidare a unui text de referinta. Regizorul a apasat frecvent si cu rost tasta delete, eliminand pasajele care azi par de prisos si a oferit un spectacol-meditatie pe tema principiilor in viata politica si personala. Cu toate ca ma incapatanez sa sustin ca Eugene Ionesco apartine, in calitate de dramaturg, literaturii franceze si nu celei romanesti, asa cum ne-am fi dorit, remarc prezenta spectacolului Ionesco - cinci piese scurte (Teatrul Odeon), justificata indeosebi prin constructia regizorala riguroasa (Alexandru Dabija), dar si prin actorii inteligent distribuiti si adecvat condusi.
Teatrul-gazda a propus Visul, dramatizare de Catalina Buzoianu dupa proza lui Mircea Cartarescu. Spectacolul, regizat de insasi autoarea adaptarii, nu are ca obiect posibila piesa extrasa din roman, ci romanul insusi, metafizica ce ii incarca eseistic scriitura. Departe de a fi perfect, cand monumental, cand duios, cand autentic, cand prada poncifelor ori autocitarilor, Visul ne invita sa redescoperim lumea generoasa a copilariei, cu jocurile, bucuriile si misterele ei. Dincolo de orice consideratie axiologica, apare totusi o problema: o adaptare ori o dramatizare dupa un roman romanesc, oricat de buna ar fi ea, nu e tocmai indreptatita sa fie considerata dramaturgie romaneasca. Iar cum Nationalul timisorean a adus si la editia anterioara tot o adaptare, apare intrebarea daca nu cumva tocmai institutia organizatoare a Festivalului dramaturgiei romanesti e mai putin increzatoare in valorile acesteia, ezitand sa o introduca in repertoriu.
Un juriu in alcatuirea caruia competentele reale au alternat in chip bizar cu neavenitii a decis sa acorde Premiul pentru cel mai bun spectacol montarii Ionescu - cinci piese scurte, Premiul pentru cel mai bun actor, lui Virgil Aioanei (Sado-maso blues bar), cel pentru cea mai buna actrita, lui Tabea Bettin (Kebab), premiul de scenografie, lui Andu Dumitrescu (Sado-maso...), premiul pentru expresivitate vizuala, Visului timisorean si - surprinzator! - Premiul pentru cel mai bun text, piesei Elevator.
Sectiunea Satelit (unde momentul cu adevarat remarcabil a fost spectacolul Block Bach, realizat tot la Odeon si tot de Alexandru Dabija, dar unde s-au produs si intalniri cu muzicieni de marca) si Sectiunea Forum, dominata de spectacole-lectura cu texte din dramaturgia americana de azi, elegant tiparite in volum de Editura Brumar, au conferit un plus de consistenta celor sapte zile ale festivalului timisorean.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
