Este, poate, speranta cea mai profunda si visul cel mai vechi al omenirii, pe care nu putini s-au grabit sa ni-l promita, fiecare in felul sau. Utopia comunista miza pe proprietatea comuna si pe stergerea diferentelor dintre oameni intr-un docil prototip universal. Religiile adventiste ni-l figureaza dincolo de moarte, ca pe un teritoriu desprins in totalitate de Rau si guvernat numai de Binele pe care suntem noi in stare, astazi, sa ni-l imaginam. Pana si stiinta, in unele manifestari de extrema tehnologie pe care si le propune, pare sa tinda spre impliniri paradiziace, fara sa ne poata garanta intru totul ca acelea nu vor fi totusi despartite de Infern doar printr-o usa batanta.
Mai nou, Paradisul se instaleaza pe Terra sub forma simbolica si deliberat instructiva a unui muzeu creationist. Creationismul este - banal spus - o conceptie cu pretentii stiintifice care s-a plasat rasturnat in oglinda si se dezvolta prin opozitie cu evolutionismul darwinist. Stiinta a Bibliei, fiindca isi trage intelepciunile din capitolul Genezei, unde sta scris negru pe alb cine a facut lumea, in cate zile si cand. Daca preiei aceste lucruri sub forma de axioma indiscutabila, sigur ca toate descoperirile geologiei, ale paleontologiei si chiar o buna parte din cunostintele predate la istorie devin extrem de incomode. Cu tot dinamismul sau fascinant, ideea transformarii evolutive a formelor biologice nu mai incape intr-un tablou eminamente static, ce prezinta lumea drept creata o singura data, cu sase mii de ani in urma, imuabila si definitiva. Pentru creationist, rusinea de a descinde dintr-un stramos comun cu maimuta nu numai ca s-a spalat in geneza pura si simultana a ambelor specii, dar nici macar imensele oase fosilizate ale dinozaurilor, pe care paleontologii le scot la lumina cu atata emotie, nu mai reprezinta marturii ale unor ere de demult. In paradisul initial, dinozaurii isi aveau si ei locul alaturi de om si maimuta, si doar Potopul biblic se pare ca le-a venit de hac, intrucat arca lui Noe era totusi prea mica pentru a mai putea incarca la bord si asemenea dihanii gigantice.
In fine, lucrurile raman de neimpacat, chiar daca doctrina savanta construita in marginea Cartii Sfinte a mai preluat din zbor unele metode si rezultate ale cercetarii stiintifice, aliniindu-le altor scopuri. Pana si o institutie de tip academic si instructiv, precum muzeul, e socotita mai nou corespunzatoare obiectivelor creationiste, ceea ce pune in evidenta o tendinta de evolutie - fereste-ne, Doamne! - de la mentalitatea exclusiv conflictuala, chiar penala (procesele maimutelor etc.) spre o linie mai supla, mai moderna de sustinere a conceptelor proprii.
Un australian stabilit in Statele Unite cu doua decenii in urma, Ken Ham (iata ca si in nume are o rezonanta biblica!), si-a propus sa puna la indemana creationistilor un instrument de influentare mult mai eficient decat argumentele procesuale de odinioara, care au dus, in fond, la un repetat esec al incercarilor de a introduce predarea teoriilor religioase in invatamantul public american. Inarmat cu 27 de milioane de dolari, el construieste Paradisul pe Pamant sub forma unui muzeu al Creatiei. Plasandu-l la conjunctia statelor Kentucky, Ohio si Indiana, renumita zona de crestinism conservator, el mizeaza pe faptul ca jumatate dintre americani nu cred in evolutia omului, dupa cum atesta sondajele Gallup ale anului 2006. Ham spera insa ca si cei inca neconvinsi de doctrina creationista sa-i viziteze asezamantul, ca turisti, din simpla curiozitate intretinuta mediatic.
N-ar fi primul muzeu creationist din America, insa va fi in mod precis cea mai hollywoodiana dintre institutiile destinate sa expuna versiunea corecta din punct de vedere biblic a istoriei. Veritabil complex muzeal, va mai cuprinde un planetariu, un teatru cu efecte speciale, panorame plasate in cadru natural si un mic lac, fiindca nici in Paradisul initial viata n-a putut sa se intretina fara apa. In figurarea intregului ansamblu, Ken Ham, care detine un post de radio crestin si o agentie de publicitate, mai conteaza si pe o echipa de artisti devotati cauzei, ale caror nume reprezinta o garantie de performanta profesionista, menita sa lase cu gura cascata grupurile de scolari venite sa admire confraternitatea primordiala dintre fiii lui Adam, tiranozauri si diplodoci.
Muzeul superproductiei paradiziace urmeaza sa se deschida la 28 mai, intr-o zi de luni. Nu mai e mult timp pana atunci, asa ca expertii lucreaza pe branci la finisaje, ca si la reclama menita sa atraga multimile de vizitatori avute in vedere de organizator. si de sponsori, bineinteles, intre care se numara crestini evanghelici, evrei ortodocsi, catolici conservatori si familia congresmanului Geoff Davis, reprezentant local al republicanilor presedintelui Bush. Locul tinde sa devina un centru evanghelic menit sa zdruncine convingerile sceptice ale profesorilor de stiinte naturale, sa educe tanara generatie in spiritul idealului creationist si, in general, sa-i aduca pe necredinciosi la litera Evangheliei lui Iisus Cristos. Lucruri demne de lauda, in fond, din perspectiva antidarwinistilor, chiar daca intens descurajate de criticii ridicati prompt pe baricada stiintei.
Ham si purtatorii sai de cuvant admit ca "intampina o oarecare opozitie". Drept care se pregatesc de pe acum sa-si apere muzeul paradiziac cu forte de securitate publica si caini dresati sa depisteze substante explozibile.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
