Începem din acest număr o serie de articole de prezentare a unor CD-uri publicate de Casa Radio cu înregistrări extraordinare, mai noi sau mai vechi.
Manfred. Orchestra Naţională Radio. Dirijor Tiberiu Soare
Prea rar programată în concerte publice din cauza dificultăţilor tehnice semnificative pe care le ridică orchestrei, Manfred, lucrare în patru tablouri op. 58 creată de Ceaikovski după Byron, este a şaptea lui simfonie, deşi cronologic nu e ultima, fiind compusă în 1885. A fost prezentată în primă audiţie la Moscova, în 1886. Balakirev este cel care i-a propus lui Ceaikovski acest subiect, recomandându-i să ia ca modele Simfonia fantastică şi Harold în Italia de Berlioz.
Cele patru mişcări sunt unite prin tema tragică a eroului, contrapunctată de tema elegiacă a iubitei lui, Astarte. Ceaikovski se apropie de Berlioz, în măsura în care tinde către fuziunea simfoniei cu poemul simfonic. Dar tot aici se simte şi moştenirea lui Liszt, mai ales în finalul a cărui apoteoză se încheie cu un coral de orgă.
Manfred este mai degrabă o simfonie, decât un poem simfonic, şi poate fi considerată, fără îndoială, cea mai profund romantică şi cea mai suprinzătoare dintre creaţiile sale de gen. Preocuparea lui Ceaikovski pentru adevărul expresiei, pentru sinceritate, ca şi pentru simplitate, este legată şi aici de tema unică a lucrărilor sale simfonice şi lirice: destinul uman, lupta pe care omul o duce pentru a încerca să-l domine şi eşecul său final. Există la el o dorinţă pasionată de a traduce în muzică tragicul şi pasiunile umane, cu o generozitate şi o hipersensibilitate extreme.
Ceaikovski rămâne cu siguranţă cel mai bun simfonist rus al generaţiei sale, iar Manfred poate fi considerată una dintre lucrările simfonice cel mai intens romantice şi mai pline de pasiune ale tuturor timpurilor.
(Extrase din prezentarea realizată de muzicologul Oltea Şerban-Pârâu)
Orchestra Naţională Radio Dirijor: Cristian Măcelaru
Mihail Glinka - Ruslan şi Ludmila
Nikolai Rimski-Korsakov - Şeherazada
Numele lui Cristian Măcelaru mi-a atras atenţia, pentru întâia dată, în februarie 2012, atunci când tânărul dirijor american de origine română marca un debut de senzaţie la pupitrul Orchestrei Simfonice din Chicago, înlocuindu-l, în ultimul moment, pe celebrul Pierre Boulez. Şi tot în acelaşi an, în luna octombrie, primea o importantă distincţie din partea Fundaţiei Sir Georg Solti – Premiul pentru cel mai promiţător şef de orchestră. Recunoaşterea talentului şi a măiestriei sale în arta dirijorală, venită din partea unor importante personalităţi care fac parte din conducerea fundaţiei ce poartă numele unuia dintre cei mai importanţi dirijori ai veacului trecut, a venit, fără îndoială, în urma realizărilor sale remarcabile ca dirijor-asistent al celebrei Orchestre Simfonice din Philadelphia, acolo unde a avut ocazia să lucreze alături de nume dintre cele mai importante ale baghetei – Charles Dutoit şi Yannick Nézet-Séguin.
Iar încrederea investită astfel s-a confirmat, Cristian Măcelaru devenind, în 2014, câştigătorul Premiului pentru dirijat Solti, dar şi dirijor în rezidenţă al aceleiaşi prestigioase Orchestre Simfonice din Philadelphia.
Înregistrările incluse pe acest prim compact-disc al dirijorului Cristian Măcelaru sunt rezultatul primei sale colaborări cu Orchestra Naţională Radio pe podiumul Studioului de concerte „Mihail Jora”, din noiembrie 2012.
Alegând un program de o răscolitoare intensitate, cu pagini de referinţă ale creaţiei de la mijlocul şi finele veacului al XIX-lea, semnate de doi dintre compozitorii care au definit drumul şcolii naţionale ruse – Glinka şi Rimski-Korsakov, Cristian Măcelaru şi-a concentrat forţa trăirilor artistice în ferma definire a gestului dirijoral, elegant, generos, dar totodată impetuos şi plin de dinamism. Viziunea sa asupra unor partituri definitorii pentru universul muzical rus de profundă factură romantică are ca rezultat un discurs impresionant prin monumentalitate şi strălucire, în care însă detaliul este reliefat cu o minuţioasă atenţie.
(Extrase din prezentarea realizată de muzicologul Liliana Staicu)
Orchestra Naţională Radio. Dirijor: Cristian Mandeal
Richard Strauss, Simfonia Alpilor
Anul 2014 începea la Sala Radio sub semnul lui Richard Strauss. Iniţiat în urmă cu doi ani de Radio România, odată ajuns la a doua sa ediţie, RadiRo – Festivalul Internaţional al Orchestrelor Radio a fost gândit sub semnul aniversării a 150 de ani de la naşterea lui Richard Strauss, muzica poemelor sale simfonice fiind extrem de iubită în România şi prea rar prezentată în concert.
Pentru că întotdeauna o nouă ediţie de festival trebuie să aducă ceva în plus, de această dată au fost patru orchestre invitate alături de Orchestra Naţională Radio, respectiv orchestrele simfonice radio din Helsinki, Praga şi Stuttgart şi Orchestre National de France.
Simfonia Alpilor, transpusă pe acest CD, a fost interpretată de Orchestra Naţională Radio, sub bagheta lui Cristian Mandeal, în a doua seară a festivalului RadiRo, fiind una dintre simfoniile cele mai apreciate de public. În epoca de revoluţie a limbajului muzical care a fost prima jumătate a secolului XX, Richard Strauss a realizat o sinteză esenţialmente modernă, aceea a unui romantism aflat în prelungirea idealului clasic, pe care îl va atinge prin cele mai bune lucrări ale sale.
Un salt în lumea sonoră a lui Richard Strauss, dar şi a altor compozitori clasico-romantici celebri este ceea ce a propus Festivalul Internaţional al Orchestrelor Radio în 2014, sinceritatea şi generozitatea inspiraţiei sale, nobleţea şi eleganţa formei fiind elemente care sperăm să se asocieze pentru un timp cât mai îndelungat în imaginarul dumneavoastră cu puternica componentă culturală a Radioului public din România, aflat alături de publicul său din 1928.
(Extrase din prezentarea realizată de muzicologul Oltea Şerban-Pârâu)
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
