Opinii

 

Cu exceptiile de rigoare, daca ne uitam la marele numar de institute de cercetare si la activitatea universitara de profil, in mare masura se poate spune ca nu s-a realizat integrarea europeana. Sunt doar cateva sute, poate mii de oameni tineri care s-au lansat dupa 1989, au facut stagii in Occident, au publicat in revistele de acolo, dar mare parte a universitarilor nostri fac pasi timizi. In portofoliul Editurii Academiei, doar 10-15% dintre titluri sunt in limbi de circulatie internationala. In clasificarile internationale, suntem pe ultimele locuri din Europa, cred ca si Bulgaria e inaintea noastra. Integrarea in UE este realizata greu si in disciplinele socioumane. Se pretinde in mod gresit ca problematica romanilor nu prezinta interes pentru altii. E complet fals. Exista numeroase exemple in care problematica unui popor mic a fost prezentata in simpozioane internationale. Totul e cum o tratezi! Aceasta prejudecata ii face pe multi lingvisti sa nu publice in limbi de circulatie. In matematica si informatica, foarte multe nume de romani apar in reviste de prestigiu din Occident. Unii sunt atat de tineri, incat n-am auzit despre ei. Multi lucreaza in strainatate, dar s-au format in Romania. In muzica si in artele vizuale exista limbaje internationale, iar romanii au succes - dar nu pot spune cat de multi. Despre scriitori stim bine: avem exemple pozitive, dar foarte putine. Foarte putini patrund in editurile straine prin forte proprii. Sigur ca e buna promovarea institutionalizata, dar nu ea ar trebui sa fie poarta principala, ci promovarea naturala, a ofertelor facute catre edituri si reviste, unde se realizeaza un examen critic, cine rezista e acceptat, cine nu - nu.

 

 

S-au schimbat multe, dar nu intotdeauna in directiile scontate. Si eu, ca si colegii mei, am umblat in Europa. Inca din perioada interbelica, artistii romani aveau aceleasi aspiratii europene, dar, cu unele exceptii, n-au reusit sa fie cunoscuti. Acum, sansele sunt mult mai mari, insa insuficient valorificate. Imediat dupa 1 ianuarie 2008, au fost doua mari expozitii ale artistilor romani, care s-au dovedit niste revelatii pentru occidentali. Una dintre ele a avut loc intr-un spatiu neconventional: Aeroportul Orly din Paris. Ulterior, s-a mers pe expozitii de grup, cu invitatii - ceea ce nu reprezinta varianta cea mai seducatoare din punctul de vedere al calitatii, al selectiei, dar, oricum, face posibila cunoasterea. Asa am descoperit si eu multe incercari de spargere a tiparelor si a conventiilor de pana atunci. Comunicarea nu inseamna insa neaparat o sala de expozitie, de spectacol sau de concert. Putem sa ne facem cunoscuti si prin carti frumoase, bine tiparite, cu simtul estetic al operei de arta. Ceea ce se impune pana la urma este autenticul, firescul. Noua ne lipseste inca o anumita normalitate senina si preocuparea de a scoate la lumina ceea ce merita salvat. Arta nu este o infrumusetare a lumii, arta e ceva necesar, un mod de a exista, definit prin acea clipa neasemumita pe care o descopera artistul...

 

 

Muzica romaneasca era de mult in Europa si tot continentul era in muzica noastra. La venirea in Bucuresti, membrii Apocalyptica (formatia canta un soi de metal-rock cu patru violoncele si fara nici o chitara) au fost mirati de intrebarea noastra: "Cum sa nu stim, pai Alexandru Balanescu a inventat un stil pe care noi, acum, il continuam, il dezvoltam!". La Berlin, la Popkomm - poate cel mai important targ de muzica din Europa -, venea lumea buna din showbiz si ne intreba ce sa mai asculte in afara de Fanfara Ciocarlia, Taraf De Haiducs ori Mahala Rai Banda (trupe de lautari romani in pribegie, de care stie tot europeanu', inventate practic de impresari occidentali sau cel putin ambalate de ei), de ceva rock, jazz, chiar pop (ei, da, stiau si de O-Zone) si nu in ultimul rand de muzica academica! Dar eram la un biet stand privat (primul romanesc), al lui Adrian Soaita, si cum sa exemplific? Eu am simtit integrarea chiar din acea prima noapte de 1 ianuarie 2007. Nu la Bucuresti sau Sibiu, ci taman la Timisoara (am dovada), unde Stepan Project si un corp de balet si coristi de la Opera Romana din Timisoara au dezvoltat multimedial un concept foto-lirico-melodic plecat din discul "Undeva in Europa". Aceea chiar mi s-a parut o foarte buna carte de vizita a Romaniei noi, integrate si pe hartie. De capitala culturala europeana a anului trecut, Sibiu, stie toata lumea, s-a cantat zi de vara pana-n iarna. Tot de vreo doi ani, concerte ale unor nume importante pop-rock-jazz creeaza o adevarata inflatie pe scenele autohtone de toate marimile. De anul acesta, de altfel, Festivalul de Jazz de la Garana a intrat in circuitul marilor evenimente festivaliere de gen, artistii din top facand halta - intre statii numite North Sea Jazz Festival ori Umbria - colo sus pe Semenic. Iar melomanul roman se comporta, cel putin in varf de munte, pe masura.