Dupa cum am mai observat, directorii de teatru si directorii de scena din Romania par sa afle cu intarziere ca in lume (?) se serbeaza cutare sau cutare "An", asa incat montarile cu piese ale cutarui sau cutarui aniversat (nu stiu cum se face, dar dramaturgii sunt cu osebire onorati astfel) incep sa "iasa la public" abia de la jumatatea "Anului" incolo. Este ceea ce s-a intamplat si cu Cehov, care, in 2004, a avut parte de relativ putine spectacole pe scenele romanesti. Ecourile acestui interes conditionat incep sa rasune, in schimb, acum.
Desigur, montarile ca atare au fost realizate in cursul anului trecut, cand s-a implinit un secol de la stingerea din viata, la doar 44 de ani, a lui Anton Pavlovici C., medic, scriitor si geniu. Si totusi...
Dintre putinele piese ale lui Cehov, ultima, terminata in 1903 si intitulata Livada de visini (dupa parerea mea, cea mai dificila) pare sa fie, mai mult chiar decat Pescarusul, favorita teatrelor. O explicatie posibila ar fi sporita libertate a regizorului, care are ocazia de a "materializa" pe scena si cateva personaje doar pomenite in text - lucru care s-a si intamplat in circa 70% dintre spectacolele vazute de mine... Iata, in linii mari, subiectul piesei: intorcandu-se de la Paris, unde abandonase un iubit petrecaret, mosiereasa Liubov Andreevna Ranevskaia afla ca imensa livada de visini a familiei, mandrie a tinutului, urmeaza sa fie vanduta pentru acoperirea datoriilor; desi Ermolai Alexeevici Lopahin, fiul unui fost serb de pe pamantul lor si prosper om de afaceri, incearca sa le demonstreze ca mosia poate fi salvata (prin taierea copacilor si construirea de vile de vacanta), nici Ranevskaia, nici fratele ei, Leonid Andreevici Gaev, nici ceilalti membri ai familiei sau prieteni nu par constienti de apropierea dezastrului ori de posibilitatea de a-l evita. In final, livada este, intr-adevar, vanduta la licitatie, iar noul ei stapan, Lopahin insusi, incepe sa-si puna in aplicare planul de "rentabilizare"; Liubov Andreevna se intoarce la Paris, Gaev isi ia o slujba de functionar la oras, iar restul familiei se raspandeste, uitandu-l in conacul parasit pe batranul lacheu Firs. Aceasta piesa a fost pusa pe afis, pentru celebrarea Anului Cehov, aproape concomitent, de catre Teatrul Odeon si Teatrul "Ovidius" din Constanta, devenit, recent, Teatrul National din Constanta si avand "in compunere" companiile "Ovidius", respectiv "Fantasio".
Regizorul spectacolului de la Odeon este Sorin Militaru, absolvent acum vreo 5 ani al UNATC si autor al unor montari foarte apreciate, cum se zice, chiar la Odeon (Genocid...), la Act (Sefele) si la Teatrul "Tomcsa SA!ndor" din Odorheiu Secuiesc (Pescarusul), cea din urma recomandandu-l ca pe un artist cu "organ" pentru complicatul univers cehovian. El a dorit, probabil, o noua traducere a textului; in versiunea semnata Ioan Ionel, piesa capata insa un sunet bizar, cam bolovanos. Altfel, regizorul pare sa fi mizat pe o anume asprime a replicilor, in acord cu propria sa citire - abrupta, seaca, "expresionista", pe care o concretizeaza, pana la un punct, si scenografia Stefaniei Cenean, "saraca", in ciuda frumusetii. Pana la un punct ar putea fi si sintagma definitorie a acestui spectacol care iti da senzatia ca a fost lucrat fara ca regizorul sa stie de la inceput ce va iesi la sfarsit, aproape nici una dintre ideile enuntate nefiind dusa coerent pana la capat; de pilda, Ranevskaia apare in scena purtata intr-un scaun cu rotile si parand complet rupta de realitate, pentru ca, la un moment dat, fara nici o explicatie inteligibila, sa se ridice, sa umble si sa se poarte absolut normal. Prin scena bantuie din cand in cand si personajele "in plus" despre care vorbeam (mama raposata a celor doi frati, fiul mort de mic al Ranevskaiei etc.), facand inca si mai incalcite lucrurile, pentru spectatorul inocent. (Dar se mai gandeste cineva la el?) Exista, e adevarat, si lucruri foarte bune in spectacol - rezolvarea scenei "campestre" din actul II, secventele pregatirii de plecare, din actul IV -, unde finetea descifrarii textului, atentia la nuante, sesizabila si in muzica originala compusa de HorvA!th KA!roly, si indrumarea "stransa" a actorilor lasa sa se intrevada ceea ce ar fi putut sa fie. De ce n-a fost? E greu de spus. Echipa actoriceasca se misca (inclusiv la propriu, sub indrumarea profesionista a lui LA3rA!nt AndrA!s) destul de abil, marcand evolutii impecabile in - culmea! - rolurile dificil de "prins", precum Charlotta Ivanovna (Rodica Mandache), Varia (Crina Muresan), Petea Trofimov (Ioan Batinas), Epihodov (Gabriel Pintilei), oferind aparitii precis conturate in rolurile mai "mici", precum Ania (Paula Niculita) sau Iasa (Pavel Bartos) si lasand, cu exceptia lui Liviu Timus (Lopahin), o impresie fie de insuficienta, fie de exces in rolurile-cheie, adica Ranevskaia (Anca Neculce), Gaev (Mircea Constantinescu), Firs (Sebastian Papaiani), Duniasa (Antoaneta Zaharia). Un spectacol, cumva, paradoxal.
La Constanta, Dan Vasile, absolvent de regie cam in aceeasi perioada si autor al unui bun spectacol de debut cu Pelicanul de Strindberg la TN Iasi, semneaza, la randul sau, un spectacol cu serioase denivelari, in care scenografia Doinei Levintza - imaginand, la capitolul decor, un fel de uriasa "cutie" imbracata in catifea rosie si impodobita cu un candelabru stralucitor, idee interesanta, compromisa insa de aparitia unor mobile ciudate - pare sa fi sufocat inventivitatea regizorala, redusa la cateva solutii inspirate (sosirea Ranevskaiei, monologul lui Petea Trofimov, finalul) pierdute intr-o plictiseala densa. Spectacolul are un ritm scazut, iar regimul aproape nemodulat al luminilor irita ochiul. In fine, contributiile interpretative sunt si ele denivelate, din numeroasa distributie salvandu-se prin prestanta doar Nina Udrescu (Ranevskaia) si prin profesionalism doar Lucian Iancu (Gaev), Iulian Enache (Trofimov), Alexandru Mereuta (Firs) si Dana Trifan (Varia). Ce-i drept, la Constanta, dupa atatea evenimente administrative, apele inca nu s-au linistit destul cat sa ofere creativitatii mediul cel mai prielnic. Asteptam, de aceea, noul Teatru National la... urmatoarea cotitura.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
