Mijlocul lui septembrie prilejuieste in fiecare an, invariabil, incepand cu 1990, comemorarea de la Tebea, unde politicienii tin discursuri iar poporul, venit mai de aproape ori mai de departe, intinde paturi pe iarba umeda a primelor brume si pune de o petrecere.
Amintirea celui despre care se face vorbire, mai calm sau mai inflacarat, se estompeaza pe fondul jocului si al con-fruntarilor politice, Avram Iancu devenind in cele din urma un semnal, o simpla metoda de declansare a unui reflex politic de autoaparare. Nimic altceva decat autoaparare inseamna apelul la memoria unui om care a intrat in constiinta publica drept modelul integritatii morale, chiar inaintea imaginii sale de erou national si geniu militar.
Exista cateva lucruri nelamurite pentru toata lumea in viata lui Avram Iancu, fapte care dezvaluie imensa tragedie a singuratatii sale in septembrie 1849, cand marele erou al romanilor este arestat de o patrula austriaca. De fapt se dovedeste pe loc faptul ca arestatul nu este Avram Iancu ci un taran care semana cu acesta, venit, ca tot omul, in targ la Halmagiu. Cel care dovedeste eroarea este chiar... Avram Iancu, dupa ce asistase la toata scena penibila a arestarii. Comandantul patrulei isi cere scuze si pleaca, fara ca oamenii sai sa-l atinga pe Iancu. Practic, Avram Iancu asista la posibila sa arestare. Si cine il aresta? Chiar o patrula a armatei imperiale, armata care ii era aliata, sau macar ii fusese, in bataliile din munti. La nici o luna de la aceasta intamplare Avram Iancu este palmuit de un inalt functionar imperial in biroul comandantului militar al Cetatii Alba Iulia, cetate pe care el o asediase in decursul razboiului. Exista un mic amanunt - cel care l-a palmuit era chiar fostul comandant al Cetatii, cel din vremea asediului.
Misterul se adanceste atunci cand vedem ce a urmat dupa vizita imparatului austriac in Muntii Apuseni, vizita care a trebuit sa suporte un afront si un mesaj sibilinic din partea lui Iancu. Mesajul era pe potriva puseurilor luministe, reformatoare ale imparatului, Iancu cerand pentru moti "baie si scoala de drept". Nimic altceva. Cerea civilizatie si domnia legii, ceea ce nu-i tarziu sa cerem si astazi. Afrontul a fost perceput ca atare si de imperiali, dar si de apropiatii eroului, prin apropiati intelegand si familia sa. Era de presupus ca refuzul lui Avram Iancu de a se intalni cu imparatul a declansat o mare ingrijorare intre cei perceputi ca fiind sustinatorii sai. Toata lumea se astepta la represalii. Represaliile n-au intarziat. Tatal lui Avram Iancu s-a deplasat la Sibiu la Guvernatorul militar pentru a-l declara nebun, repet nebun pe propriul sau fiu, Avram Iancu. I s-a alaturat celalalt fiu, preot in Vidra, in sustinerea acestei declaratii. Drept consecinta, averea lui Iancu a fost trecuta in paza familiei iar lui i s-a interzis sa umble calare. Papiu Ilarian il intalneste pe Iancu si ii ofera haina si calul sau. Cei care fac o criza de nervi sunt tatal si fratele sau, vazandu-l calare la poarta casei, insotit, fireste de Papiu. Tot Papiu Ilarian descrie o scena in care unul dintre tribunii motilor, popa Balint, decorat cu ordinul Stanislav de tarul Rusiei, ofera o petrecere unde este prezent si Iancu. La un moment dat, popa Balint spune slugilor sa-i dea lui Iancu vinul cel acru, ca atata merita. Iar Iancu, rotindu-si ochii prin incapere zice: "Frumoasa casa ti-ai facut popo". El voise "baie si scoala de drept". Iancu a umblat prin satele Apusenilor nu cu privirea ratacita, ci deznadajduita. A murit pe treptele unei brutarii de tara, probabil din cauza frigului. A fost inmormantat pe banii statului imperial. Se spune ca a venit cineva si a restituit suma cheltuita. De ce?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
