A cauta firescul si a-l fixa intr-un film este intotdeauna greu, iar a reusi acest lucru intr-un film de debut pare aproape imposibil. Naturaletea si simplitatea constituie insa atuurile clare ale primului lungmetraj al regizorului spaniol Daniel Sanchez Arevalo si motivul pentru care spectatorii acestui Albastru inchis aproape negru vor dori sa-i vada cel putin filmul urmator. Premiat cu Label Europa Cinemas la Festivalul de Film de la Venetia in 2006, cu Goya 2007 pentru cel mai bun film, cel mai bun actor intr-un rol secundar (Antonio de la Torre) si cea mai buna speranta masculina (Quim Gutierrez), precum si cu Mentiunea speciala a juriului la TIFF 2007, filmul abordeaza teme rasucite de nenumarate ori pe ecrane: ezitarile adolescentei, definirea sexualitatii, identificarea perechii, gasirea unei slujbe motivante, limpezirea conflictelor cu parintii. Ca intotdeauna insa, conteaza modul in care sunt observate si povestite aceste lucruri. Asemanat cu Almodovar pentru arta de-a conduce coerent un asemenea grup incalcit in propriile emotii si bulversat total de ele, Arevalo stie sa prinda in permanenta miezul situatiilor, eliberand povestea de balastul filosofard al majoritatii debutantilor. El isi aminteste cum operatorul Juan Carlos Gomez l-a avertizat ca va fi nevoit sa renunte la parti masive din materialul lucrat pentru a imbunatati rezultatul final. Iar filmul lui se concentreaza intr-adevar, intr-un mod pe de-o parte sfios, pe de alta parte neasteptat de ferm, pe inlaturarea oricarei artificialitati. Si mai e ceva: personajele de aici arata uman si normal (nu si banal), cu chipurile, hainele, gesturile si vorbele lor familiare, fara machiaje flatante si posturi fotogenice. Iar aceasta este una dintre cele mai importante garantii de autenticitate ale filmului european. Intre atatea produse hollywoodiene cu actori cosmetizati, cu masuri ideale si tenuri ireprosabile, un astfel de grup de oameni tristi, ezitanti, cateodata total descurajati, incercanati ori peticiti este neasteptat de tonic si vital. Eroii de aici, cu intamplarile lor amestecate, vesele, triste, ciudate, cu momentele lor de dezertare emotionala, de nesiguranta si esec, visand frumos si colorat pe terasa celui mai banal bloc din lume, sunt convingatori, agreabili si ne fac sa-i simpatizam definitiv.
Albastruinchisaproapenegru/ Azuloscurocasinegro. Productie Spania, 2006. Regia si scenariul: Daniel Sanchez Arevalo. Cu: Quim Gutierrez, Marta Etura, Antonio de la Torre, Hector Colome, Raul Arevalo. Premiera: 12 octombrie. Distribuit de: Independenta Film.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
