Ninge incremenit de doua zile, marunt si neintrerupt, de parca asa se intampla dintotdeauna. Si tocmai de aceea nu-mi pot inchipui, deocamdata, o alta stare a vremii. Pana si vantul s-a plictisit sa suiere ca apucatul si a sters-o in zarile indepartate, lasandu-ne prada unei nemiscari albe si reci. Copaci scheletici, cu manusi imaculate, de crupieri hibernali, stau zvelti si tepeni si-si rumega tristetile geroase.
Sunt parasiti si abandonati la marginea trotuarului, printre sirurile de masini ce se zbat nevolnice sa biruie troienele ingalbenite de gazul esapamentelor nevricoase. E o lume de zapada; cerul, ca si pamantul de altfel, au consistenta pufos-diafana, dar fragilitatea asta semilichida ma nelinisteste, imi induce o stare de nesiguranta si astept, din clipa in clipa, naruirea feericei gratii. Nu-mi gasesc locul, dezobisnuit cu atmosfera de basm pogorata, tarziu si brusc, peste blocurile de-un suprarealism cenusiu si anost. Un tanc, infasurat precaut intr-un combinezon de fas matlasat, da sa inainteze prin omatul ce-i ajunge la piept. Prichindelul cade, afundandu-si fata in neaua afanata, se ridica anevoie, balanganindu-si manutele muscate de frig, isi sterge obrajii imbujorati si rade fericit. Inca un pas, inca o cazatura si aceleasi chiote de bucurie contagioasa prin inocenta rotunda si binecuvantata. Devin, involuntar, melancolic, incoltit de nostalgii dulceag-impetuoase si imposibil de strunit.
Iernile cele mai frumoase le-am trait pe malul povarnit al Dunarii, la Cernavoda. Orasul pornea calm si stramt din coama dealului si cobora, labartandu-se nu prea lin, spre fluviul involburat. Strazile erau pietruite si desenau partii de gheata, aproape drepte, strajuite de curti cu garduri inalte, cocotate pe brauri de lespezi zidite. Ninsorile abundente alungau vremelnic putinele autoturisme, iar noi, copiii ne incoronam stapani absoluti si galagiosi ai carosabilului. (Triumful nostru sporadic insemna, de fapt, izgonirea pseudo-modernitatii timpurilor de atunci si reintoarcerea la copilarie, suava si irepetabila copilarie. Parintii se retrageau, ingandurati, in case, de unde supravegheau, de la distanta, jocul neingradit al odraslelor, la care, sigur, tanjeau din tot sufletul lor de oameni maturi si impovarati. Urbea se afla pentru cateva zile la discretia micutilor, scutiti chiar si de obligativitatea cursurilor scolare. Dar, ca-ntotdeauna, minunea nu dura mult, caci "hingherii" trimisi de hapsanii edili de la primarie, cu snopi de lopeti si mormane de sare, schilodeau, in huruitul lugubru al tractoarelor, inefabilul si veselul paradis intins la poalele gurguiului dobrogean. Ghetusul incepea, dintr-o data, sa se topeasca in siroaie de lacrimi sarate si nimic nu era in stare sa le opreasca. Nici ruga, nici suspinul copiilor goniti din povestea de iarna.) Dar ce spun eu carosabil, cand acesta zacea cuminte si nevazut sub derdelusul gros, cu luciri sticloase, pe care zburau cu nemiluita sanii felurite, manate de pustani exaltati si liberi. Sanii din lemn sau fier, rapide ori greoaie, inguste sau late, calarite aprig de nazdravani cu glasuri pitigaiate. Cativa, mai nevoiasi, isi puneau sub fund saci de plastic sau bucati de placaj si o zbugheau netematori la vale. Lunecau draceste si chiuiau asurzitor, sporind astfel larma ce parea de nestavilit. Pripeala ori nepriceperea lor provoca dese caramboluri infricosatoare, dar Dumnezeul Bun, insarcinat sa-i ocroteasca, ii ferea nu stiu cum de ghinioane si nenorociri. Curgeau saniile ca nebunele, usoare si razarete, insa nu-mi dadeam deloc seama ca, o data cu ele, se risipeste pe veci si copilaria, in care, iata, tancul din fata blocului m-a zvarlit fara tocmeala. Si ninge in continuare, incremenit si marunt, cu fulgi de amintiri gingase.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
