Indiferent de starea teatrului intr-un moment sau altul, in Romania au existat mereu - si exista si acum - numeroase festivaluri de gen. Unele, cu "profil" (comedie, teatru scurt etc.), altele, fara.
A venit sa li se adauge, la mijlocul lunii februarie, la Targu-Mures, o reuniune teatrala insolita, parte a unui vast program de schimburi culturale bilaterale: Festivalul Dramaturgiei Franceze Contemporane.
Intitulat "Face a face" (Fata in fata) si initiat de Teatrul National targumuresean si de Entr'Actes - SACD (Societatea Autorilor si Compozitorilor Dramatici) din Franta, proiectul in care s-a inscris acest festival are un scop cat se poate de nobil: intensificarea comunicarii de tip teatral intre cele doua surori de ginta latina, cum ar spune Caragiale, tinandu-se cont atat de vechile legaturi culturale romano-franceze, cat si de arzatoarea noastra dorinta de a ne integra Europei civilizate.
Primul pas a fost facut (ca intotdeauna) de partea romana, care a pus pe picioare nu doar amintita reuniune -cuprinzand un numar de spectacole cu texte frantuzesti contemporane montate la noi -, ci si editarea unui volum de dramaturgie franceza contemporana (Valsul hazardului, dupa titlul uneia dintre piese), o serie de lecturi, in romaneste si in frantuzeste, ale unor scrieri dramatice apartinand partenerilor nostri de proiect s.a.m.d.
Oaspetii au putut constata ca oamenii de teatru romani sunt viu interesati de dramaturgia franceza actuala, nu mai putin de noua spectacole (era sa fie unsprezece) argumentand solid aceasta concluzie.
Au fost spectacole noi, pregatite, unele, special pentru ocazie, precum Amorphe d'Ottenburg de Jean-Claude Grumberg, Dragoste si sange de Victor Haim (ambele, la teatrul-gazda), Agenda de Jean-Claude Carriere (Teatrul National din Iasi) ori Vacanta in Guadelupa de Pierre Sauvil si Eric Assous (Teatrul de Stat din Arad si Teatrul National din Craiova), sau spectacole mai vechi, deja existente in repertoriu, precum Scrisoare de dragoste ca un supliciu chinezesc de Fernando Arrabal (Teatrul "Nottara"), Jacques si stapanul sau de Milan Kundera (Compania "Tompa MiklA3s" a Nationalului din Targu-Mures), Conversatie dupa inmormantare de Yasmina Reza (Teatrul "Toma Caragiu" din Ploiesti) ori Cotletele de Bertrand Blier (Teatrul National din Bucuresti; toate, montari de tinuta sau, macar, de ambitie, semnate de regizori importanti si jucate de actori-vedeta (Radu Beligan si Gheorghe Dinica, in Cotletele, spre a da numai doua exemple). Dramaturgii romani de astazi nu se bucura prea des de asemenea "rasfat"
Din aceasta veritabila panorama a unei literaturi, ca si din colocviul care a incheiat reuniunea s-a putut observa ca dramaturgia franceza contemporana are, in tara ei, aceleasi necazuri pe care le are si sora ei mai mica la ea acasa.
ai una, si cealalta duc o lupta inegala cu televiziunile atotinvadatoare; si una, si cealalta suporta cenzura banului si a "corectitudinii politice" (e drept, mai putin asupritoare, deocamdata, la noi); si una, si cealalta se zbat sa treaca, din pagina scrisa, pe scena.
Desigur, constatarea ca si capra vecinului e cam bolnava nu-i neaparat reconfortanta.
Singura incheiere optimista pe care ea o permite este ca, avand in vedere asemanarile, piesele noastre (si autorii lor) pot spera sa beneficieze de acelasi tratament plin de solicitudine anul viitor, cand in Franta se va desfasura partea a doua a acestui "Face a face", dedicat, atunci, dramaturgiei romanesti pe scenele franceze.
Altfel, ca in vechea anecdota, "noi ne vom margini, din nou, sa dam doar caii".
Acest material pare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
