A fost gasit de pescari, in largul costelor Floridei, mai mult mort decat viu, plutind in deriva pe o camera de aer de la o roata auto. Era 25 noiembrie 1999 si americanii isi sarbatoreau linistiti Ziua Recunostintei, fara sa stie ca micutul neufragiat (nu avea decat sase ani), intrat brusc in vietile lor, urma sa devina subiectul unuia dintre cele mai mediatizate si controversate cazuri de imigrare si azil politic din istoria Statelor Unite.
Baiatul era Elian Gonzalez, un nume mai mult decat cunoscut astazi, protagonist fara voie al unui conflict de proportii intre Statele Unite si Cuba. Sa ne amintim pe scurt evenimentele. Copilul cubanez parasise Cardenas, localitatea sa natala, impreuna cu mama lui si alte 10 persoane care intentionau sa intre ilegal in Statele Unite, la bordul unei ambarcatiuni improvizate. O mica furtuna le-a rasturnat barca, fiind nevoiti sa se salveze cu ajutorul a doar doua camere de aer existente la bord. Toti fugarii au murit, in afara de Elian si de alti doi insi. Mama baiatului, desi se afla cu el pe camera de aer dupa ce barca s-a rasturnat, s-a dezechilibrat si, cum nu stia deloc sa inoate, s-a pierdut imediat in ocean. Dupa ce a plutit zeci de ore in deriva, Elian a ajuns langa Fortul Lauderdale din Miami, unde a fost recuperat. Din acel moment, el a devenit scanteia unui nejustificat conflict politico-diplomatic dintre Statele Unite si Cuba. Conform legilor americane, transfugii cubanezi care pun piciorul pe pamant american pot ramane aici. Legea se aplica si pentru naufragiatii gasiti in apele teritoriale americane. Acesta a fost argumentul forte pe care rudele din Miami ale lui Elian l-au invocat pentru ca baiatul sa ramana in America.
Juan Miguel Gonzalez, tatal lui Elian, se despartise de mama baiatului, iar copilul ii ramasese ei in ingrijire. Femeia nu si-a anuntat sotul ca vrea sa emigreze impreuna cu fiul ei, ci a plecat pur si simplu luandu-l pe acesta cu ea. Chiar asa stand lucrurile, din momentul in care baiatul a ramas fara mama, era normal ca el sa revina tatalui sau biologic, nu rudelor din Miami, dar grupurile anti Castro din Statele Unite au insistat ca el sa ramana aici, de vreme ce a dorit sa emigreze. Problema adevarata pentru autoritatile americane era faptul ca nu stiau daca baiatul chiar si-a dorit acest lucru si, mai simplu decat atat, chiar daca si-ar fi dorit, el nu putea decide singur! Alternativa era insa de a-l trimite inapoi in regimul totalitar al lui Fidel Castro de unde mama lui incercase sa-l smulga. Si de aici toate implicatiile politice.
Pe de o parte, grupurile "anticastriste" din America si rudele sale sustineau ca micutul are dreptul de a trai intr-o tara libera, departe de regimul lui Fidel, pe de alta parte, tatal sau ramas in Cuba il voia inapoi pe copil, mai ales ca nu fusese intrebat cu privire la emigrarea fiului sau, iar acum baiatul ramasese oricum fara mama. Cazul a luat amploare, atat in Cuba cat si in America, iar mai apoi, asa cum ne aducem aminte, el a fost intens mediatizat pe durata desfasurarii sale in toata lumea.
Mai multe luni de zile, casa rudelor din Miami la care locuia Elian a fost asaltata de ziaristi. Rudele lui sustineau ca nu se vor opune repatrierii daca statul american va decide aceasta, insa in fapt nu a fost asa, locuinta lor devenind un fel de fortareata din care Elian nu putea iesi de frica sa nu fie retinut de autoritatile americane. Pana la urma, judecatoarea Janet Reno a dat castig de cauza tatalui ramas in Cuba si a pus in aplicare ordinul de intrare in forta in casa rudelor din Miami. Momentul exact a fost chiar imortalizat de un fotoreporter cu o extraordinara intuitie, care a luat Premiul Pulitzer pentru respectiva fotografie, pe care de altfel o puteti vedea alaturi. Pentru aceasta, el a stat in prejma casei cateva saptamani la rand si a intrat in vorba cu Elian si cu rudele sale, pentru ca intuia ca va veni momentul cand va fi vital sa fie lasat sa fotografieze dintr-un unghi care sa-i permita un cadru din interiorul casei.
Cazul a trecut prin Congres si Curtea Federala, iar la 22 aprilie 2000, Curtea Suprema a inchis cazul, autorizand acea intrare in forta in casa din Miami. Aceasta fotografie de Pulitzer a aruncat insa din nou in aer opinia publica americana, socata de imaginea infatisand un soldat din trupele speciale cu arma indreptata spre micul Elian, ascuns in dulapul de haine impreuna cu cel care il ingrijea de regula (chiar pescarul care il recuperase din ocean). S-a pus problema daca recuperarea unui copil poate fi facuta cu arma in mana, cu alte cuvinte daca intrarea fortelor speciale autoriza si folosirea armei in acest caz.
Elian Gonzalez s-a reintors cu tatal sau (venit special din Cuba la Washington sa-l ia acasa) la Cardenas, saracacioasa lui localitate natala, unde traieste ca un baietel normal in majoritatea timpului, mai putin cand e ziua lui. Atunci se intampla ceva "special" pentru el, "oribil" pentru restul lumii libere: "El lider maximo" - Fidel Castro - insusi il viziteaza si ii aduce tort. Chit ca pentru acest "privilegiu" plateste tot restul anului cu diverse discursuri si participari la manifestarile orchestrate de fostul (deja) lider de la Havana.
La sapte ani de cand s-a reintors in Cuba, Elian Gonzales este doar un alt copil indoctrinat de un regim comunist. Tony Zizza, un freelancer american, avocat specialist in "drepturile tatilor" si vicepresedinte al unei organizatii nonprofit din Georgia, care la vremea respectiva a militat pentru intoarcerea lui Elian la "tatal sau biologic", spune astazi: "M-am inselat. Nu am stiut ce inseamna pentru Elian sa se intoarca intr-un regim totalitar precum cel al lui Fidel Castro. Insemna sa devina cainele lui de casa. Am ales gresit baiatul si cazul spre a milita pentru drepturile tatilor", pentru ca mai apoi sa rezume cu privire la campaniile media de orice fel: "Cand incepeti sa dati atentie jurnalistica unui caz, asigurati-va ca nu puneti o cauza nobila in slujba unui caz prost".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
