Versurile din acest volum ne induioseaza si in cele din urma ne plictisesc, prefata ne intriga si in cele din urma ne amuza.
"Mihai Posada preconizeaza raspicat o fiintare romaneasca chezasuita de actul bransarii spiritului identitar la potentialul istoric al romanilor de a dainui, in consonanta cu valorile imanente traditiilor multiseculare: lingvistice, spiritual-religioase sau culturale in sens larg, antropologic, al natiei."
In fraze de acest fel, rasunatoare ca o muzica de fanfara, il caracterizeaza Stefan Stoenescu pe autorul volumului de "poesii", Acasa, aparut recent, in patru limbi (Cluj-Napoca, Ed. Limes, 2007). Citind versurile, constatam ca Mihai Posada nu preconizeaza nimic raspicat. Scrie o poezie cuminte si inofensiva, ca un ciripit de pasare, imitandu-i pe alocuri pe Lucian Blaga si Mircea Ivanescu. Doar cateva poeme "preconizeaza" iubirea pentru tara de origine:
"pe lumea asta exista ca mama/ o singura patrie/.../ exista un singur popor si doar el/ conteaza in fata ta, Doamne/ cum una e maica noastra/.../ o singura limba exista" etc. (Bunavestire).
(Versul "o singura limba exista" este contrazis automat de prezenta, intre copertile cartii, a unor traduceri din versurile lui Mihai Posada in germana, franceza si engleza. Mai exista, deci, pe lume, cel putin trei limbi!)
In rest, poemele, scrise cu o cerneala roz si cu o anumita sfiala-stangacie, nu promoveaza deloc "o fiintare romaneasca chezasuita de actul bransarii spiritului identitar la potentialul istoric al romanilor de a dainui, in consonanta cu valorile imanente traditiilor multiseculare". Iata un exemplu dintre zecile posibile:
"ca si cand/ ti-ar putea apartine ceva in cuvant/ sentimentul factice ca lenjeria/ de corp este furata in timp ce o porti/ (sau corpul furat lenjeriei?)/: sintagma regasita la prieteni/ te surprinde cum o frivolitate in flagrant/ dovada ca iubim/ (cand iubim)/ cu totii aceeasi iluzie/ intima" (Manager la muza).
Sa credem ca lenjeria de corp este o metafora pentru spiritul identitar?
Versurile din acest volum ne induioseaza si in cele ne din urma ne plictisesc, prefata ne intriga si in cele din urma ne amuza. Sa ne intoarcem deci la prefata, ca sa ne mai procuram putina buna dispozitie:
"A sosit momentul sa ne referim la starea conglomeratului poetic posadesc, buchetul stilistico-prozodic si cromatic al orchestrarilor sale... Ritmul da viata poemului impunandu-l cititorului... Poetul are grija insa sa nu ne impinga in transa..."
Iata si ceva adevarat. Nu cadem deloc in transa citind versurile lui Mihai Posada.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
