Profesorul Muhammad Yunus, născut în 1940, în Chittagong,Bangladesh, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, va fi prezentla Bucureşti pe 29 octombrie, în cadrul Social Business Tour 2010,o iniţiativă care promovează antreprenoriatul social în şase ţăridin Europa Centrală şi de Est. Yunus a obţinut un doctorat îneconomie la Vanderbilt University din SUA, a fost lector laChittagong College din Bangladesh (1962-1965), profesor asistent laMiddle Tennessee State University din SUA (1969-1972), directoradjunct în Divizia de Economie Generală/ Comisia de Planificare aGuvernului din Bangladesh (1972), profesor asociat şi şef alCatedrei de Economie de la Chittagong University din Bangladesh(1972-1975), apoi profesor la aceeaşi universitate şi director alProgramului de Economie Rurală din Bangladesh (1975-1989), directorde proiect la Grameen Bank Project din Bangladesh (1976-1983) şiconsilier în cadrul Guvernului Interimar din Bangladesh (1996). Din1983, deţine funcţia de Managing Director la Grameen Bank,instituţie pe care a fondat-o, cu scopul de a acorda microcreditepopulaţiei sărace. Banca de microcredite acordă împrumuturi fărăgaranţie şi fără documente cu putere legală fermierilor,pescarilor, întreprinzatorilor săraci.
Din 1978 şi până în 2010, fost distins cu peste 100 de premiinaţionale şi internaţionale. Iar din 1992 şi până în 2010, a primittitluri onorifice din partea a 45 de universităţi ale lumii. Deasemenea, deţine un număr de peste 40 de alte titluri speciale,acordate de instituţii de pe patru continente.
Muhammad Yunus a câştigat Premiul Nobel pentru Pace în 2006 caurmare a sistemului de microcredite acordat populatiei sărace decătre Grameen Bank.Politica dusă de Yunus s-a materializat înconstruirea de locuinţe şi şcoli, dezvoltarea comunităţilor, precumşi a infrastructurii de comunicaţii a ţării. Conceptul există înprezent în peste 40 de ţări.
Editura Curtea Veche lansează cu prilejul prezenţei profesoruluiMuhammad Yunus în România traducerea unei cărţi semnate de el încolaborare cu Karl Weber - "Construirea afacerilor sociale.Noua formă a capitalismului".
"M-amimplicat pentru prima dată în problemele sărăciei în calitate deprofesor universitar - spune Yunus în cartea sa -, după care,aproape întâmplător, implicarea mea a devenit una personală. Amajuns să mă confrunt eu însumi cu aceste probleme, deoarece înBangladesh, ţara mea natală, sărăcia se întâlneşte la tot pasul.Mai cu seamă foametea cumplită din 1974 m-a determinat să ies dinspaţiul campusului universitar şi să acţionez nu doar în calitatede academician şi om de ştiinţă, ci, mai ales, în calitate deactivist social.
Cu toţii ne confruntăm cu astfel de situaţii. În caz dedezastru, cei mai mulţi dintre noi nu ezită să îşi asume rolulsocial cerut de compasiunea umană. Însă, în ceea ce mă priveşte,rolul asumat în acel moment de criză a devenit chemarea vieţii. Amrenunţat la poziţia academică şi am fondat o bancă - o bancă pentrusăraci.
Acesta a fost primul pas al unei călătorii care continuă şiastăzi. După cum voi arăta în această carte, ultima etapă a acestuidrum constă în zămislirea şi înfăptuirea ideii unei noi forme decapitalism şi a unui nou tip de întreprindere, bazat pegenerozitatea oamenilor şi definit de mine drept afacere socială.Este vorba despre un model de afacere ce îşi propune să elimine odată pentru totdeauna problemele sociale, economice şi de mediu şi,totodată, să reducă din consecinţele multor altor probleme de caresuferă de atâta vreme omenirea: foametea, lipsa de locuinţe,bolile, poluarea, lipsa de educaţie. Acest proiect s-a născut odatăcu criza din 1974.
În acea vreme, Bangladesh - ca nou stat independent - era într-ostare deplorabilă. Distrugerile care au urmat Războiului deEliberare Naţională, cauzate de armata pakistaneză, împreună cuinundaţiile, seceta şi musonii au împins milioane de oameni într-osituaţie disperată. Mi se părea cu atât mai dificil ca, în timp ceasupra celor din afara campusului universitar se dezlănţuiafoametea, eu să le vorbesc studenţilor despre teorii economicesofisticate. Am perceput dintr-o dată lipsa de relevanţă aconceptelor economice tradiţionale, puse în faţa foametei şi asărăciei. Şi am înţeles că trebuie să părăsesc campusul şi să îiajut cumva pe nefericiţii din Jobra, comunitatea învecinată cucampusul Universităţii Chittagong. Tot ceea ce puteam spera era săajut măcar un singur om pe zi.
În încercarea de a vedea cum aş fi putut să îi ajut pe alţii, amînvăţat multe lucruri despre Jobra, despre locuitorii ei săraci şidespre neputinţa lor. Aşa am ajuns să înţeleg efortul celor lipsiţide resurse de a obţine acele infime sume de bani de care aveaunevoie pentru a-şi duce viaţa de azi pe mâine.
M-a impresionat îndeosebi povestea unei femei care a luat cucamătă de la un negustor nici mai mult nici mai puţin decât 5 taka,echivalentul a circa 7 cenţi americani. Avea nevoie de aceastăinfimă sumă pentru a cumpăra bambusul necesar manufacturării unorscăunele ce urmau a fi vândute. Dobânda percepută pentru un astfelde împrumut era foarte mare, ajungând până la 10% pe săptămână.Însă mai dureroase decât aceasta erau condiţiile aferente impuse:femeia era nevoită să-i vândă cămătarului toate produsele pe carele realiza, la preţul stabilit chiar de acesta."
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
