O sută şi una de nopţi – Editura Baroque Books & Arts. Traducere din limba germană de Alexandru Al. Şahighian
Un manuscris descoperit la Aga Khan, în Andaluzia, care datează din 1234, cu câteva sute de ani înaintea celor O mie şi una de nopţi. O invitaţie în lumea basmelor arabe, în toată puterea şi varietatea lor originară: Şeherezada spune poveste după poveste – în stilul ei crud, poetic şi pătruns de erotism – în dorinţa de a-şi salva viaţa, purtându-ne pe tărâmul beduinilor şi vizirilor, al cavalerilor şi bidiviilor, al fecioarelor şi creaturilor fantastice. Un adevărat tezaur de basme arabe.
„Kitab fihi hadit mi’at layla wa-layla“ sau „Cartea cu povestea celor o sută şi una de nopţi“ este o minunată careta apărută în urmă cu doi ani în Germania şi tradusă acum şi la noi prin eforturile neobositei doamne Dana Moroiu, sufletul Editurii Baroque Books & Arts, o carte care, în plus, apare în condiţii grafice deosebite.
Ne putem bucura de această minunată poveste mulţumitiă eforturilor arabistei Claudia Ott. Claudia Ott s-a născut în 1968 în Germania şi a urmat studii orientale la Ierusalim, Tübingen şi Berlin, cu specializarea în epică şi caligrafie arabă. Apoi a studiat muzica arabă la Cairo şi a început o prestigioasă carieră universitară.
În anul 2004 a terminat de retradus O mie şi una de nopţi, după cel mai vechi manuscris în limba arabă, dobândind recunoaşterea mondială. Apoi a descoperit la Muzeul Aga Khan, în Andaluzia, un manuscris care datează din 1234, un tezaur de poveşti ale Şeherezadei, complet necunoscute până atunci – O sută şi una de nopţi – pe care le-a tradus în limba germană. Volumul este unul dintre cele mai importante evenimente ale lumii literare din ultimele decenii.
Traducătorul Alexandru Al Şahighian scrie într-o Notă despre traducere:
„Arabista Claudia Ott a tradus textul celor O sută şi una de nopţi după manuscrisul aflat la Muzeul Aga Khan (AKM 00153) – cel mai vechi manuscris al acestei opere descoperit până azi. Să subliniem aici că volumul german – după care am realizat traducerea în româneşte – reprezintă nu doar prima transpunere a manuscrisului într-o altă limbă, ci şi prima sa ediţie pe plan mondial apărută sub formă de carte, căci până acum textul n-a fost tipărit nici în arabă. Asta, desigur, a pus-o pe Claudia Ott, în dubla ei ipostază de editoare expertă în arabistică şi de traducătoare, în faţa unor probleme cu totul deosebite, pe care la sfârşitul cărţii le expune cititorilor ei germani în mod detaliat şi pe care le prezint mai jos succint şi cititorilor noştri.
Claudia Ott scrie că traducerea ei a urmat textul pomenit mai sus – în măsura în care acesta s-a păstrat într-o formă lizibilă (unde nu, ea a consultat manuscrise paralele, completând lacunele) – de la începutul culegerii de poveşti şi până la întreruperea bruscă a manuscrisului la Noaptea a optzeci şi cincea, în mijlocul poveştii despre „Calul de abanos“. Ajunsă aici, traducătoarea a trebuit să decidă după care alte versiuni să continue povestirea celor şaisprezece Nopţi rămase şi s-a oprit asupra renumitei ediţii a arabistului tunisian Mahmud Ţarsuna, alcătuită în 1979 pe baza a cinci manuscrise ale textului, provenite din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea şi păstrate la Paris şi Tunis. Acestei ediţii îi lipseşte însă sfârşitul, respectiv încheierea poveştii-cadru care îmbrăţişează toate celelalte poveşti. Claudia Ott i-a adăugat traducerii sale şi acest pasaj final, recurgând la ediţia arabă a unui al şaselea manuscris (datat 1836 şi descoperit în Algeria), îngrijită de filologul algerian Suraybiţ Ahmad Suraybiţ: „Preamărite stăpâne – aşa i se adresează în încheiere Dunyazada califului, pledând pentru graţierea surorii ei –, Şeherezada, soţia ta, a rămas grea. Poate că Allah îţi va dărui prin ea un fiu pe care, privindu-l, ochiul tău să se îmblânzească şi sufletul tău să se bucure. – Auzindu-i vorbele, califul ridică ameninţarea de pe Şeherezada, lăsând-o de-aci înainte să se bucure de-o viaţă tihnită printre tovarăşele şi slujitoarele ei. Lăudat fie Allah, Atotputernicul, stăpânul locuitorilor lumii!“
O sută şi una de nopţi funcţionează în ansamblu după un principiu tradiţional, caracteristic celor O mie şi una de nopţi, precum şi altor opere epice din literatura universală – cel al poveştii-cadru în interiorul căreia se desfăşoară diferite alte poveşti. Textul este un document al prozei narative arabe clasice, având totodată şi caracteristicile literaturii de divertisment, scrise pe înţelesul unui public larg, cu puternice elemente de oralitate, şi care îşi captivează şi amuză cititorul (sau ascultătorul). Dialogurile sunt foarte frecvente în cele O sută şi una de nopţi; o precizare e aici necesară: califii şi emirii sunt chiar şi ei tutuiţi de slujitorii lor, araba necunoscând, după cum arată Claudia Ott, formula de adresare cu „Dumneavoastră“. Textul este adeseori concis, ceea ce nu exclude pe alocuri nici unele serii sinonimice care ţin de o retorică a naraţiunii arabe, şi nici anumite formule repetitive, uneori cu mici variaţiuni, care dau un farmec aparte acestor poveşti, ca de pildă în scenele de luptă: „...dintr-o singură lovitură îl descăpăţână la fel de lesne cum ai reteza, hârşti! o trestie de scris“; sau: „…se năpusti asupra-i aşa cum vulturul tabără din nori asupra prăzii“; sau: „răsărise un războinic călare aidoma unui munte înfricoşător dintr-o mare învolburată“; sau: „Şi smulgându-l din şa, atâta-l scutură şi zgâlţână şi vântură până ce aceluia îi zbură turbanul de pe cap“; sau: „Mă jur pe Allah, îi voi trage-o papară, că şi unei fete cu negre plete i-ar încărunţi părul de groază!“, cu variaţiunea: „i-am tras o papară, de-ar fi încărunţit până şi pruncii!“. Sau, în fine, formula de încheiere cu bine a fiecărei poveşti: „Şi de-aci înainte, [trăiră] bucurându-se de viaţă, mâncând şi bând cele mai minunate bucate şi băuturi, până ce în cele din urmă sfârşitul, care nu ocoleşte pe nimeni, îl ajunse şi pe ei.“
Un cuvânt despre traducerea în română: când am început să lucrez la versiunea română a celor O sută şi una de nopţi, m-am gândit mai întâi să refac, în semn de omagiu nostalgic, stilul şi limba incomparabilei, somptuoasei tălmăciri a celor O mie şi una de nopţi ieşite de sub pana lui Haralambie Grămescu. Dar mi-am dat seama curând că, în ciuda unor asemănări între ele, cele două opere sunt, totuşi, sensibil diferite, şi că până şi simpla comparare a întinderii celor două culegeri de poveşti impune o altă abordare – una se desfăşoară cu mare amploare şi cere acomodarea la un timp mai „încet“, cealaltă, în schimb, e succintă, mai nervoasă şi cu o viteză crescută. M-am decis, aşadar, pentru o exprimare în general mai alertă, directă, concentrată, populară şi colorată, uneori cu piper şi cu un haz mai ascuţit, care alternează, desigur, cu pasajele reflexive şi poetice. Glosarul de mici dimensiuni de la sfârşit ar vrea să reamintească unora din cititori de înţelesul unor cuvinte azi căzute în uitare, la care ar fi fost totuşi păcat să renunţ, fiindcă şi ele dau savoare limbii.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
