"Peregrinari universitare europene" este o cartecare uneste univesitatea româneasca cu alte universitati europene(Berlin-Est, Viena, Padova, Paris IV - Sorbona si Udine) siprestatiile stiintifice cu oameni si evenimente din 1954 pânaastazi. Autorul, Alexandru Niculescu (n. 1928, Craiova), esteprofesor emerit al Universitatii din Udine si, de cativa ani,profesor asociat al Universitatii dinBucuresti.
Continuampublicarea de fragmente din aceasta carte.
Padova(1965-1971)
Totul a inceput -asa cum am aratat mai inainte - in vara anului 1964, intr-o cafeneavieneza din Schwarzenberger-Platz. Acolo, prietenul meu LorenzoRenzi mi-a adus la cunostinta un fapt, pentru mine, atunci, lipsitde insemnatate: la Padova, la Universitate, incetase din viata, deputina vreme, Alexandrina Mititelu (1886-1964), profesoara(incaricata) de limba si literatura româna - iar profesorulCarlo Tagliavini, celebrul "glottolog", bun cunoscator al limbiiromâne, asigura - printr-o suplinire temporara - continuareacursurilor. Se cauta un inlocuitor. Eram la Viena, cu tot ceea ceinsemna fastul si gloria imperiala trecuta a Austriei-Felix. Padovaera, pentru mine, un simplu nume de oras italian de provincie. Darinterlocutorul meu imi adreseaza o intrebare simpla: "Nu ai vrea tusa iei acest post de incaricato?" Ce inger divin s-a pogoratin fiinta mea, in acea clipa, indemnandu-ma a-i raspunde: "Da!"?Acest inger inspirat si acest raspuns pozitiv au schimbat cursulvietii si al activitatii mele, au rectificat pregatirea meaprofesionala si au indreptat catre orizonturi mie, pe atunci,necunoscute, ideile si chiar trairea mea spirituala.
Nu stiam atunci ca,acceptand "transferul" de la Viena la Padova nu treceam de la oUniversitate la alta, ci deveneam eu insumi altul: un profesor cu oformatie filologica in Italia!
Ma gaseam atunci inperioada fasta - despre care am vorbit - a prestatiilor melevieneze. Romanisches Institut imi aducea din ce in ce maimulti studenti, iar eu eram tot mai cunoscut. "Scoala" deromanistica de la Viena era la zenit, unanim apreciata. Un activcolectiv de romanisti cunoscatori ai limbii si culturii românestise intemeiase!
Acum, insa, Padovaaparea la orizontul vietii mele (universitare).
La Padova am ajunsintr-o toamna tarzie - noiembrie - a anului 1965. Iata-ma deci inItalia antica, in urbea intemeiata de miticul Antenore, eroutroian, in sec. XII a.Chr. Avusesem grija sa-l avertizez peprietenul Renzi ca merg la Padova. De asta data ca sa raman acolopentru mai multa vreme.
Padova, in fapt deseara. La sosire am aflat ca mi se atribuise o gazduire temporarain "foresteria" Universitatii (o garsoniera pusa la dispozitiaprofesorilor-oaspeti, in trecere). Vai, vai, ce deziluzie! Dincapitala Austriei sa ajung in orasul de provincie care era Padova;din luminile bulevardelor vieneze in intunericul strazilor si"viuzze"-lor padovane - pe care, seara tarziu, mai ales invreme de toamna, nu se mai vedea tipenie de om!
Ma inselam insa,amarnic! In acest nu prea mare oras italian exista o Universitate(dupa titlul italian Università degli studi) cu un renumesecular binecunoscut (a doua Universitate din Europa, intemeiata in1222, dupa Bologna, 1195). Acolo, in anii mei, erau profesori CarloTagliavini (care locuia la Bologna), Gianfranco Folena,Giambattista Pellegrini, Carlo Diano, Margherita Morreale -,aproape toti, cu renume stiintific.
Mi-a trebuit o bunaperioada de timp ca sa inteleg ca, spre deosebire de Viena, maaflam intr-o adevarata cetate universitara, un vast atelier decreatie stiintifica, raspandit in mai multe cladiri ale acestuiauster oras medieval care ascundea totusi o fervoare intelectualanebanuita. In acelasi timp, Padova - ca si Universitatea - eraudominate de o rigoare catolica omniprezenta, opusa, inca din EvulMediu, libertatii de gandire (si de moravuri) din Venetia vecina.Nu intamplator, Ateneul padovan era destinat unei vietiuniversitare severe - intr-un oras-cetate inchis, in care singureledivertismente erau serbarile goliardice, intre studenti. Dincolo,la Venetia, domneau arta, luxul, carnavalul, muzica baroca,petrecerile mondene si comportamentele libertine!
La Padova, inUniversitate, exista, odata cu zorii modernitatii, inca din 1545,un amfiteatru de disectii anatomice! Vizitatorii cladirii istoriceIl Bo' il pot vedea, meditand la epoca revoluta in careBiserica nu admitea fragmentarea chirurgicala a corpului uman. Totin Padova se gaseste La Speccola, un turn de observatiiastronomice, din vremurile in care teoriile ecleziastice repudiau,in numele lui Ptolemeu, revolutia astronomica a lui Copernic siGalileo (de altfel, intr-o vreme se credea ca in La SpeccolaGalileo insusi si-ar fi facut cercetarile celeste). In fine, Padovaeste legata, intr-un fel, si de tara noastra. Miron Costin,cronicarul filopolon, instruit de umanismul italian in colegiuliezuit din Bar, in Polonia, a mentionat Italia si Padova inlucrarea sa De neamul Moldovenilor. De Padova este legat sistolnicul Constantin Cantacuzino (1650-1716), fratele domnitoruluiSerban Cantacuzino (1678-1688) si nepot al lui ConstantinBrancoveanu (domn al Tarii Românesti, 1688-1714) (pe acesta dinurma l-a tradat, provocindu-i detronarea si moartea). Stolnicultrecuse prin Padova si se inscrisese pentru a studia inUniversitatea din celebrul oras, in anii 1667-1669 (pe atunci,Padova era, prin Venetia, mai aproape de tarile românesti medievaledecat ne-am putea inchipui).
(...) Sediul meuera chiar in cladirea principala a Universitatii, denumita IlBo' ("Boul", dupa numele unei embleme pe care figura capul unuibovin, probabil de origine medievala), in biblioteca-birou de laultimul etaj, acolo unde fusese si sediul seminarului AlexandrineiMititelu.
Bibliotecaromâneasca din biroul profesoral de la Il Bo' a fost, pentrumine, o adevarata comoara! Toate cartile epurate si cenzurate decomunisti in România oprimata se gaseau, aici, in rafturi, ineditii antebelice complete. Pe langa acestea, biblioteca posedacarti si reviste românesti din exil (din Spania, din Germania sidin Franta). Acolo am citit, seri si nopti de-a randul, primeledezvaluiri asupra ororilor de la inchisoarea din Pitesti, facute deD. Bacu (Madrid, 1952), acolo am citit Dieu est né en exil,romanul distins cu premiul Goncourt in 1960, al lui Vintila Horia(1915-1992) si tot in biblioteca (alcatuita foarte probabil deAlexandrina Mititelu) am luat cunostinta de ultimele volume ale luiMircea Eliade, Eug'ne Ionesco, Basil Munteanu, Mihai Niculescu,precum si de existenta revistelor românesti "Caiete de dor"(Spania), "Revue des études roumains" (Paris), "Fiinta româneasca"(München). "BIRE" (Paris) etc. etc. Intram, prin bibliotecaseminariala din Padova, in adevarurile tragice ale tarii mele:exilul, torturile din inchisoarea de la Pitesti, intelectualiiromâni refugiati politic in Occident, unde creasera o literaturaromâna expurgata de presiuni ideologice si politice comuniste. Ceeace mi-a permis sa scriu, mai tarziu, de cele DOU~ Românii incultura si sa-i critic pe intelectualii straini - asa-zisi"prieteni ai României" - care primeau tot felul de onoruri de laautoritatile din Bucuresti, subordonate partidului comunist. Si semultumeau cu ele, fara a lua in seama rezistenta culturalaromâneasca din Occidentul liber.
De altfel, tot inbiblioteca de la Padova, in ore lungi de singuratate nocturna, amcitit Spovedania unui invins a lui Panait Istrati siRetour de l'URSS a lui André Gide. Cartile fusesera aduse inbiblioteca de Alexandrina Mititelu, care devenise o activareprezentanta a exilului românesc din Italia (despre care, dinpacate, nu exista inca prea multe date).
Nu exagerezafirmand ca biblioteca seminariala de limba si literatura românadin Padova a constituit pentru mine o adevarata scoala incare mi-am format si rectificat cunostintele politice-culturaleromânesti. Acolo am descoperit România din afara României supusecomunismului, acolo mi-a fost rusine pentru intaia oara de aapartine, prin identitate, României din interiorul granitelor.Acolo am inteles deosebirea dintre Alexandrina Mititelu si mine: eueram "programat" (de Tagliavini, de profesori de stanga precum G.Folena) sa aduc seminarul din Padova in ograda României oficiale.Predecesoarea mea ferise invatamantul românei de infectiacomunista, iar eu… Eu ar fi trebuit sa-l fac a se integra in(atunci) actuala Românie (ceva oarecum asemanator facusem si laViena - ceea ce ii adusese protectorului meu, profesorul C. Th.Gossen, nu o data, suspiciunea de a fi, in ascuns, de parteacomunistilor!).
(...) Activitateamea in Universitatea padovana a beneficiat extrem de mult deprezenta unei personalitati stiintifice exceptionale: profesorulGianfranco Folena (1920-1992). Am spus si, cu intentie, ma repet:pe G. Folena il consider, dupa Al. Rosetti si Iorgu Iordan, unuldintre maestrii formatiei mele de romanist. (Nu ezit sa-l socotescde asemenea drept exemplu demn de urmat, pentru mine, si pe LorenzoRenzi.) Am asistat la reuniunile stiintifice pe care profesorulFolena le tinea in fiecare miercuri dupa-amiaza: un cerc de studiifunctionind regulat la care participau asistenti, colaboratori,studenti merituosi precum si personalitati universitare din Italiasau din strainatate. Au tinut conferinte, in cadrul acestoradunari, si specialisti din România: Eta Boeriu, traducatoarea luiDante, Petrarca si Boccaccio (primise premiul de traducere alcomunei Monselice), B. Cazacu, Florica Dimitrescu. Printre acestiam-am prenumarat si eu. Acolo am supus intaia oara discutieifragmente din lucrarea dedicata pronumelor de politete in italiana,care, ulterior, a devenit teza mea de doctorat in România, tiparitain Italia, la Florenta, sub titlul Strutture pronominaliallocutive di cortesia in italiano (Leo S. Olschki, 1974), cu oprefata de G. Folena (cartea este dedicata prietenului LorenzoRenzi).
(...) Dar Padova amai insemnat ceva neprevazut. Dat fiind ca, prin anii '60,lingvistica italiana se gasea inca in epoca "glottologiei"autohtone (Institutul lui Carlo Tagliavini purta titlul de Istitutodi Glottologia), ramanerea in urma a metodologiei si a cercetarilorera, pentru unul ca mine, care sosea dintr-o tara cu o remarcabilascoala lingvistica moderna (la care se adauga, in acel timp,structuralismul, fonologia, lingvistica matematica,glotto-cronologia etc. - toate de sorginte franceza sau americana),surprinzatoare, chiar teoretic agresiva. Carlo Tagliavini, G. B.Pellegrini si colaboratorii lor lucrau cu metode invechite,ajungand la concluzii si rezultate insuficiente. Perspectivelemetodologice ulterioare le erau necunoscute: acumularea de fapteignora sistemul si structurile (G. B. Pellegrini era, in aceastaprivinta, un adevarat exemplu: lucrarile sale - multe si importante- abunda in descrieri si comparatii de fapte individuale, faraperspectiva sistematica, in maniera veche a scoalei lingvisticeistorico-comparative).
Se simtea nevoiaunei innoiri - mai ales in randul celor mai (pe atunci) tineri. Si,de aceea, impreuna cu asistentii lui G. Folena, ai lui CarloTagliavini si ai lui G. B. Pellegrini, la care se adaugau sistudenti de-ai mei, am luat hotararea sa ne intrunim, regulat, sisa studiem, pagina cu pagina, volumul Syntactic Structuresal lui Noam Chomsky. Intalnirile aveau loc in subsolul unor baruride pe langa Universitatea centrala (Il Bo'), unde, impreuna,incercam sa descifram metoda generativ-transformationala propusa deChomsky in primele sale scrieri. Asistau regulat la acestediscutii-seminar (pentru incepatori) Lorenzo Renzi, GuglielmoCinque, Alberto Mioni (astazi, toti, "cattedratici"), Luigi Milone(filologie romanica, si el, astazi, profesor, alaturi de ceilalti),precum si alti tineri universitari. Intalnirile noastrestiintifice, atunci, in 1968-1969, ne-au inlesnit tuturor adeziuneala Societatea de Lingvistica Italiana (SLI), condusa, de laRoma, de profesorul Tullio De Mauro, binecunoscutul lingvist, autoral celebrei Storia linguistica dell'Italia unita sitraducatorul comentator al Cursului de lingvistica generalaal lui Ferdinand de Saussure in limba italiana (traducereconsiderata a fi cea mai buna editare a operei). SLI era,metodologic vorbind, pe pozitii mult mai moderne - carora noi, ceidin Padova, reuseam sa le facem fata, instruiti fiind, in modestelenoastre seminarii de initiere mai sus mentionate (poate ca si dinacest motiv, al pregatirii lingvistice "tehniciste" moderne s-aacceptat propunerea ca eu sa fiu vicepresedinte al Societatii, unpost onorific, rezervat unui lingvist strain deItalia).
Fragmente din volumul in pregatirela Editura Logos
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
