Zaharia Boila (1892-1976), jurist si ziarist, ruda prin alianta cu Iuliu Maniu, este o figura ilustra a Clujului interbelic si postbelic. In toamna lui 1918 este secretar general al Consiliului National Roman din comitatul Tarnavei Mici. La 10 noiembrie 1918 l-a asistat pe Ioan Erdeli, insarcinat al Consiliului National Roman pe langa guvernul din Budapesta, cand acesta a predat nota ultimativa. In 12-15 noiembrie a participat la tratativele de la Arad. In noiembrie 1928 este numit prefect al judetului Tarnava Mica, iar in septembrie 1932 e ales deputat in circumscriptia Hunedoara. In noiembrie 1946 a candidat in fruntea listei Partidului National Taranesc din judetul Salaj. A fost directorul ziarelor clujene Patria si Romania Noua.
A fost arestat pentru prima data in 1942 si internat in lagarul de la Tg. Jiu. In perioada comunista a Romaniei, e arestat in trei randuri: 1947-1948, 1950-1956, 1961-1963. De mentionat ca in 1956 au fost arestati si cei trei copii ai sai, precum si prietenul lor, Nicolae Balota, pentru tentativa de a expedia in Occident un memoriu referitor la incalcarea drepturilor omului in Romania.
Memoriile lui Zaharia Boila au fost scrise in anii 1973-1974. Volumul este axat pe formarea Romaniei Mari, in special pe Unirea Transilvaniei cu Romania, apoi pe dezmembrarea Romaniei Mari, acoperind perioada 1910-1940. Personajul principal al acestor Memorii (deghizate, din cauza epocii in care au fost scrise, in haina mai obiectiva a studiilor istorice) este nu memorialistul insusi, ci Iuliu Maniu. Nu stim cum intentiona autorul sa-si intituleze cartea, deoarece nu s-a pastrat nici o insemnare. Titlul volumului aflat in pregatire la Editura Biblioteca Apostrof, din care vom reproduce cele mai semnificative fragmente, a fost dat de familie.( Radu Constantinescu)
Cum a fost recunoscut Partidul National Roman
...In cursul verii anului 1913, cu prilejul celui de al doilea razboi balcanic... cu ocazia mobilizarii generale ordonate de regele Carol I, spre profunda nemultumire a acestuia si ingrijorare a cercurilor politice si militare de la Viena si Berlin, au avut loc pe strazile Bucurestilor manifestatii anti-austro-ungare si pentru Ardeal. Alarmate, guvernele de la Viena si Berlin au socotit sa ia urgent masuri profilactice pentru a nu se trezi cu foarte neplacute surprize. Astfel, primul-ministru ungar, contele Stefan Tisza, a primit de la imparat sugestia, daca nu chiar ordinul, de a cauta o solutie de destindere in problema romano-maghiara...
Neavand intentia sa rezolve in mod radical si indestulator problema, contele Tisza a pornit sa tatoneze terenul. El s-a adresat episcopilor romani de ambele confesiuni (greco-catolica si ortodoxa), cerand de la acestia expuneri asupra revendicarilor romanesti. Dar episcopii i-au raspuns negativ, aratand ca ei sunt capii confesiunilor religioase si cu probleme politice nu se ocupa. Contele Tisza, utilizand intermedierea unui gazetar evreu-maghiar, de la Oradea, cu numele de Klein, a cerut lui Ioan Mihu, mare mosier de la Vinerea, ca acesta sa-i indice plangerile si dezideratele romanesti. Ioan Mihu i-a raspuns cu tot respectul ca nu se simte autorizat sa vorbeasca in numele romanilor ardeleni, sfatuindu-l pe Tisza sa se adreseze Partidului National Roman. Dar contele Tisza nici de data aceasta nu s-a adresat direct forurilor competente ale Partidului National, ci, intalnindu-l intamplator pe deputatul roman Teodor Mihali, s-a adresat acestuia in felul urmator:
- As vrea sa stau de vorba cu tine.
- In ce chestiune? l-a intrebat Mihali.
- Fireste, in chestiuni politice.
- Sunt la dispozitia Excelentei Voastre.
- As dori sa stiu care sunt plangerile si revendicarile voastre, ale romanilor ardeleni.
- Cu alte cuvinte, sa va prezint un nou memorand? Doreste Excelenta Voastra sa cunoasca parerea mea personala?
- Ceva mai mult, as dori sa cunosc parerea clubului, respectiv a partidului vostru.
- In acest caz, i-a raspuns Mihali, sunt nevoit sa ma adresez forurilor competente ale Partidului.
- Dar, a continuat contele Tisza, ezitand un moment, nu as vrea sa ma expun la un refuz. Prin urmare, sa fim bine intelesi. Tu ai sa te adresezi Comitetului vostru. In caz daca acesta accepta sa discute cu mine, sa ma instiintezi intr-o forma oarecare. Spre pilda, daca te voi intalni pe culoarul Camerei, eu te voi intreba ce vreme este afara. Daca Comitetul este dispus sa trateze sa-mi raspunzi: "Este timp frumos". Eu din acest raspuns voi deduce ca sunteti aplicati sa discutati cu mine.
Comitetul se intrunea la zile mari, cu ocazii importante. O astfel de ocazie se prezenta acum... Deputatul Teodor Mihali a adus la cunostinta Comitetului ca primul-ministru, contele Tisza, doreste sa stie daca romanii ardeleni au pretentii de formulat si care sunt acestea? Mihali a mai adaugat la cele comunicate ca, dupa cum el este informat, regele Romaniei Carol I doreste ca pretentiile romanilor ardeleni sa fie satisfacute spre multumirea tuturor partilor interesate. Deputatul Vaida a declarat la randul sau ca regele Carol I, lucrand mana in mana cu mostenitorul tronului, arhiducele Francisc Ferdinand, a staruit pe langa imparatul Wilhelm II ca romanii ardeleni sa fie pacificati; "dem gemA¤ss" (cum zice neamtul), contele Tisza a fost indemnat sa inceapa tratative cu romanii ardeleni (notele despre decursul sedintei le-am obtinut de la fratele meu, Romul, care a fost notarul sedintei). Vasile Goldis considera demersul contelui Tisza ca nesincer si neserios si crede ca nu putem sa vindem - acum, in ceasul suprem - drepturile noastre pentru un blid de linte. Octavian Goga a fost de parerea ca sa nici nu stam de vorba cu contele Tisza. De altfel, crede ca nici ungurii nu doresc impacarea. Dupa mai multe vorbiri, a luat cuvantul Iuliu Maniu, care a spus urmatoarele:
- Contele Stefan Tisza a fost nevoit sa faca demersul pe care l-a facut, dar nu doreste nici el in mod sincer impacarea. In orice caz, ungurii nu renunta la suprematia lor politica de dragul nimenui. Insa noi nu ne putem permite luxul sa refuzam a sta de vorba cu primul-ministru, cand acesta ne pune intrebarea daca avem sau nu de pretins ceva, pentru ca in acest caz contele Tisza ar avea prea usor cauza castigata. El s-ar prezenta la Berlin si la Viena in postura generosului, care ar fi vrut sa asculte si sa satisfaca toate dorintele juste ale romanilor, dar ca romanii sunt elemente turbulente si recalcitrante care nu vor sa stea de vorba cu el. Prin urmare, a conchis Maniu, noi nu-l putem refuza pe contele Tisza de a sta de vorba cu el asupra solutionarii problemei romano-maghiare, cu atat mai mult ca in prezent el este primul-ministru activ al Ungariei (provincie componenta a Monarhiei Ausro-Ungare).
Poetul Goga a acceptat imediat fara rezerva punctul de vedere al lui Maniu, ba, mai mult, el a propus ca cel care va discuta cu contele Tisza sa fie delegat tocmai "domnul Maniu, deoarece astfel vom avea garantia ca nu se va incheia o invoiala de compromis". Ceilalti membri ai Comitetului s-au raliat in propunerea lui Goga, insa Maniu a cerut ca o delegatie de trei membri sa fie insarcinata sa trateze cu contele Tisza si alaturea de el sa fie delegati Teodor Mihali si Valeriu Braniste - adica nu intamplator tocmai cei care se pronuntasera pentru destindere. Ulterior, Maniu mi-a explicat sensul propunerii sale: "Ca sa se convinga si domnii acestia ca nu este posibila o impacare cu contele Stefan Tisza".
Cei trei membri delegati au avut mai multe intalniri cu contele Tisza. Este interesant de retinut cum a decurs prima sedinta. Dupa prezentarile de rigoare, contele a spus:
- Ma bucur foarte mult ca va pot primi la mine si pot sa ascult plangerile voastre.
Maniu: Pardon, Excelenta, noi nu ne gasim aici ca particulari, ci ca delegati ai Partidului National Roman, invitati de Excelenta Voastra pentru ca sa ne faceti o comunicare.
Contele Tisza (zambind): - Dar noi, guvernele maghiare, nu recunoastem legalitatea existentei voastre ca partid.
Maniu: In acest caz, ne vom retrage, caci, accentuez din nou, nu am venit aici ca particulari, ci ca delegatii unui partid.
Tisza: Ce este de facut in acest caz?
Maniu: Este de facut ca guvernul sa recunoasca existenta partidului nostru national.
Tisza: Am sa dau un comunicat.
A doua zi, toate ziarele au publicat comunicatul guvernului ungar, conform caruia acest guvern recunoaste dreptul la existenta al Partidului National Roman si discuta cu delegatii acestui partid asupra solutionarii problemei romano-maghiare.
* Fragment din volumul Memorii de Zaharia Boila, in curs de aparitie la Editura Biblioteca Apostrof
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
