Spiritele limfatice (acelea care ii marturiseau ca "ar da un regat pentru o idee polemica") il invidiaza, deoarece e gata oricand sa se angajeze intr-o disputa si, de multe ori, chiar s-o provoace. A polemizat cu Alexandru Paleologu, Nicolae Manolescu, S. Damian, Dumitru ?epeneag si foarte multi altii. A fost obstructionat, cenzurat, interzis, indepartat din paginile revistelor, unde reusea repede sa devina indezirabil. E un floretist de rasa, dueleaza cu eleganta, ca pe vremea lui Richelieu si Mazarin, iar adversarii sunt executati cu sange rece si fara drept de apel.
atie ca toti il considera un coltos, dar personal e de alta parere: doreste pur si simplu sa creeze situatii polemice, care, ele singure, fac sa avanseze cunoasterea. ai-a facut din provocare un stil de viata si, adept al unei idei inalte de barbatie, face din polemica un exercitiu viril, dar si un mod de a trai periculos, dorindu-se erou al ideilor intr-o lume fara eroi.
Pe vremea cand era student, obisnuia sa-si bombardeze profesorii cu intrebari provocatoare, aproape impertinente, iar celor nepriceputi nu se sfia sa le aplice corectia cuvenita, lovindu-i (fireste la figurat) in partile cele mai sensibile. Isi exaspera camarazii de studii cu propozitia "Degeaba traiesti", desi o data, o colega de grupa a vrut sa-l invete de bine: "Nu te mai uita si tu asa la noi de parca ai vrea sa spui ".
A reusit sa-si dea in petec pana si-n mediile universitare italiene, unde l-a intrebat plin de artag pe ilustrul semiolog D'Arco Silvio Avalle de ce, in cursul acestuia de filologie romanica, exemplele din limba romana apar cu atata zgarcenie. Profesorul (cu infatisarea lui de viking si cu teribila-i coama roscata) l-a privit mai mult intrigat decat ofensat si i-a raspuns: "Dumneata esti primul lector roman care are curajul sa-mi adreseze o asemenea intrebare".
A renuntat la un doctorat despre Ion Heliade Radulescu pentru ca s-a certat cu profesorul Al. Piru (care era conducatorul stiintific al tezei) si, printr-o intoarcere de 180 de grade (alt conducator, alta teza), a devenit cel mai important exeget al lui Ion Barbu. A inventat textualismul si a alcatuit antologii poetice socotite scandaloase de catre numerosii sai adversari, pe care ii irita faptul ca antologatorul incerca sa ilustreze un sistem teoretic si nu lucra "dupa ureche", aidoma lautarilor de pe timpul lui Anton Pan.
Iubeste la nebunie situatiile imposibile si cauzele pierdute. Mai zilele trecute, revendica ("Ce enormitate!", vor fi spus altii) premiul de proza al Uniunii Scriitorilor pentru Paul Goma.
In spatele filozofiei "Degeaba traiesti" se ascunde insa o intreaga pedagogie a "spiritului carcotas", care se doreste remediu impotriva insuficientei si a lenei intelectuale. Iar "spiritul carcotas" nu e altceva decat spiritul mefistofelic despre care acest spadasin al ideilor crede ca are rolul de a trezi ratiunea omeneasca din letargia in care ii place sa se complaca.
ai atunci de ce sa ne miram ca viitoarea carte a lui Marin Mincu urmeaza sa se numeasca "Polemos"? Va cuprinde articole si interviuri realizate de-a lungul ultimelor doua-trei decenii - toate foarte, foarte polemice. ai care vor supara, ca de obicei cand Marin Mincu iese la rampa, numeroase persoane de bine si vor face sa se redeschida rani inca nu suficient de cicatrizate.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
