Referintele si atitudinea acestora se pastreaza undeva, intr-un spatiu olimpian, deasupra celor multi si prosti care au suferit si au murit sub ordinele lor. Rezervistii civili, intelectualii participanti la razboi au coborat insa pana la chinul nestiut al soldatului, al acelui taran care poate ca scapase de tunurile si pustile armatei romane din 1907, pentru a muri de obuzierele si mitralierele germane in 1917. Aceste relatari postbelice dovedesc o crunta, poate chiar cinica nepasare deopotriva a oamenilor politici, generalilor si ofiterilor fata de soarta, nevoile si viata soldatului roman, pe care de altfel nu pregetau, atunci ca si acum, sa-l ridice in slavi, prin cat mai sforaitoare cuvinte goale.
Academicianul Florin Constantiniu il citeaza in prefata sa la republicatele Raspunderi scrise de Alexandru Averescu in 1918, pe profesorul de liceu Ion F. Buricescu care, in 1939, descria astfel conditia soldatilor adusi in ianuarie 1917 in retragerea din Moldova: "Mai ales incaltamintea este stricata. Sunt unii in realitate desculti, caci numai incaltaminte nu se pot numi resturile nenorocite de opinci sau bocanci, fara talpa, legate ingenios cu sarma groasa sau sfoara de jur imprejur, spre a tine. Piciorul inoata in noroi, care musteste, scarbos din obiele de carpa subtire iesita afara prin rupturi (...) In privinta hranei, lucrul sta si mai rau... Paine nu avem... Stransi, cu chiu cu vai, pe camp, patrunsi de gerul naprasnic, soldatii flamanzi ies tiptil din randuri, cat timp alcatuim tablourile propusilor pentru reforma, se raspandesc si scormonesc cu baionetele sau cu cutitele campul inghetat, bagand lacomi in buzunare sfecle pipernicite, parasite acolo din timpul culesului".
La randul sau, Stefan Zeletin nu se sfieste sa scrie despre soldatii care cerseau mancare la portile taranilor sau furau din spatele curtilor, retragerea armatei in Moldova fiind considerata "foarte putin glorioasa: soldatii romani au cazut pe drumuri de foame si oboseala, in nesfarsite marsuri de retragere si au ramas in mainile dusmanului".
Chiar si viitorul maresal si om politic Alexandru Averescu recunoaste haosul in care s-a facut retragerea epuizanta a armatei in Moldova, acolo unde ea va fi decimata de epidemia de tifos exantematic: "Unitati intregi, dar mai cu seama oameni razleti, au ratacit Moldova intreaga si au ajuns la locurile lor, in cele mai bune conditiuni, pentru a fi o prada sigura a epidemiei, (...) O astfel de dezordine nu putea lipsi de a-si da roadele. Un
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
