Ziarul de Duminică

Malpraxis – greşeli îngropate în acte (I)/ de Paula Herlo

Malpraxis – greşeli îngropate în acte (I)/ de Paula...

Autor: Paula Herlo

07.11.2013, 23:50 1601

Vorbim azi despre abilitatea cu care institutiile statului ingroapa un dosar de malpraxis, dupa ce mai multe anchete au aratat ca un copil a fost nenorocit de medicii care ar fi trebuit asa-l aduca sanatos pe lume. De sase ani parintii unui baietel lupta sa-si gaseasca dreptatea. Si tot de sase ani privesc cum pierd batalie dupa batalie cu un inamic care n-a prea fost invins pana acum: statul roman. Sebastian s-a nascut cu paralizie cerebrala pentru ca mama lui a fost lasata singura in sala de nasteri, iar copilul s-a asfixiat cu cordonul ombilical care ii era infasurat in jurul gatului. Mai mult, dupa ce a venit pe lume, in sala n-a fost un neonatolog sa-l resusciteze imediat.

Aceasta e chinul unui copil mutilat de neglijenta unor medici si asistente care n-au asistat-o pe mama lui la nastere. Din cauza ca avea cordonul ombilical in jurul gatului, copilul s-a asfixiat intrauterin pentru ca in ultima parte a travaliului mama a fost lasata singura in sala de nasteri. Mai mult, dupa ce a fost nascut aproape mort, n-a fost resucitat in secunda următoare. Sebastian e un copil condamnat de cei ce ar fi trebuit sa-l ajute. Parintii umiliti de cei ce-ar fi trebuit sa le faca dreptate. Si ei impreuna, ilustreaza perfect tabloul unui sistem din care simt ca fac parte abia cand sistemul incepe sa lupte impotriva lor.

Sunt sase ani de cand ei isi cauta dreptatea. Sase ani de cand sunt umiliti de functionarii statului, sase ani de cand se lupta cu un inamic care n-a prea fost invins pana acum: statul roman.

Povestea lor a fost spusa la „Romania, te iubesc!” in urma cu patru ani. Pe atunci inca mai sperau ca vor fi despagubiti, ca vor primi compensatii financiare sa poata plati tratamentele de care fiul lor are nevoie. Azi, dupa sase ani au inteles nu numai ca nimeni nu-si doreste ca ei sa fie despagubiti, dar si ca cei vinovati nu vor fi pedepsiti. Asta desi rapoartele si anchetele facute de experti legisti, Colegiului medicilor, Ordininului moaselor si asistentelor arata ca  medicul curant dar si doctorii si asistentele care au fost de garda in acea noapte se fac vinovati ca azi isi privesc copilul mutilat pentru tot restul vietii.  Cei mai multi isi vad in continuare de treaba fara sa fi simtit in vreun fel ca au gresit. De ce n-au platit pentru asta? Ca sa aflam raspunsul am mers pe firul anchetelor facute de ei, iar ce am descoperit e revoltator si demonstreaza abilitatea institutiilor statului de a ingropa un astfel de caz.

Faptele medicilor incriminati sunt clare. In noaptea de 3 august  2007, Alina s-a internat la Spitalul Municipal. Medicul ce-i urmarise sarcina era plecat in concediu, insa inaite i-o prezentase pe doctorita Mirela Moarcas, care i-a promis ca vine la spital in 15 minute daca se declansaza nasterea. La Municipal era liniste in acea noapte. Alina  a fost consultata de un medic rezident si internata in sectia de obstetrica ginecologie. Din cand pe la ea trecerea o asistenta care asculta cu o palnie bataile inimii copilului.

Si plecate au fost timp de 45 de minute cat timp Alina a ramas singura in sala. Mai exact de la 6.40 pana la 7.25.

Alina isi aminteste ca in timpul noptii n-a consultat-o nici un ginecolog desi erau cel putin patru medici de garda in sectie. Singurul doctor care a trecut pe la patul ei a fost anestezistul care dupa ce i-a facut injectia peridurala a plecat lasand-o din nou singura.  Doctorita Moarcas, cea care i-a promis ca-i va fi alaturi la nastere, a ajuns dupa o ora si jumtate de la apelul telefonic, mai exact la 7,30. Dupa 14 ore de travaliu, Alina a nascut. Copilul avea cordonul ombilical infasurat in jurul gatului si nu respira normal.

N-a fost preluat de un medic neonatolog pentru ca nu era in sala.

Lipsa oxigenului a dus la grave leziuni neurologice. Copilul nu vedea, nu auzea si nu se putea hrani. Un medic din spital le-a spus cu cinism ca va fi o leguma pentru toata viata… Trei saptamani au stat cu el internat pana cand a fost stabilizat. Alina a fost invatata sa-si hraneasca puiul introducandu-i o sonda pe gura pana in stomac. Facea asta de opt ori pe zi.

Cand si-au revenit din soc, au dat orele inapoi si punand evenimentele cap la cap, si-au dat seama ca din vina unor medici, care ar fi trebuit sa fie acolo, copilul lor va avea de suferit toata viata. Luate una cate una greselile s-au tinut lant. Poate Sebastian azi ar fi fost mai putin nenorocit daca neonatologul l-ar fi resuscitat in secunda doi. Toti cei care erau de garda se fac vinovati de soarta acestui copil: rezidentul care a internat-o n-a mai trecut s-o vada, dar nici nu a anuntat medicul de garda care oricum ar fi avut obligatia sa verifice internarile din sectie. Asistentele l-au nenorocit pentru ca au lasat mama singura 45 de minute, exact in ultimul stadiu al travaliului care a coincis si cu momentul in care copilul s-a sufocat cu cordonul ombilical infasurat de doua ori in jurul gatului. Creierul nu s-a oxigenat, iar asta a determinat leuziuni neurologice grave, dupa cum reiese din raportul medicilor legisti. Poate azi ar fi fost sanatos daca anestezistul care i-a facut peridurala ramanea langa ea sa monitorizeze bataile cordului asa cum il obliga protocolul medical. Un lung sir de greseli umane pentru care platesc doar Sebastian si parintii lui.

Pana acum au cheltuit cu sedintele de chimioterapie, medicatie, spitalizari si deplasarile la clinicile din strainatate aproape 143 de mii de euro, bani obinuti din donatii pentru ca salariile lor nu pot acoperi cheltuielile lunare care se ridica la 45 de milioane de lei.

Se tem ca va dura o viata sa-si gaseasca dreptatea dupa ce de sase ani dosarul lor e plimbat de la o institutie la alta. Parintii au depus prima plangere la directia Spitalului Municipal in septembrie 2007, iar de acolo a plecat o luna mai tarziu la Colegiul Medicilor Bucuresti si Parchet. In paralel s-a autosesizat Ordinul Moaselor si Asistentelor referitor la activitatea celor doua asistente care au supravegheat-o pe Alina Lungu in timpul travaliului. In decembrie 2007, dupa trei luni, Colegiul Medicilor Bucuresti decide suspendarea din profesie sase luni a sefului garzi din acea noapte, dr Cristian Radoi, si un an pentru cea care ar fi trebuit sa o asiste la nastere, dr Mirela Moarcas. Acestia au contestat insa decizia, asa ca dosarul a plecat in ianuarie 2008 la Colegiul  Medicilor din Romania unde a stat an si 10 luni. Verdictul i-a socat pe parinti.

Eugen Nicolaescu, ministru al sanatatii si la acea vreme, le-a promis parintilor ca statul va plati tratamentul baiatului, insa dupa 10 luni, familia a plecat in Germania pe banii ei pentru ca li se spusese ca spitalele din strainatate nu raspund la cererile de oferta.

Acolo au aflat ca ministerul corespondase cu specialistii nemti, insa lor nu le-au spus nimic. A fost primul soc dintr-un lung sir. Desi Colegiul Medicilor Bucuresti ii gasise vinovati pe medici de nenorocirea lor si-i suspendasera temporar pe doi dintre ei din profesie, Colegiul Medicilor Romania, adica forul superior, unde doctorii contestasera decizia, le-a anulat sanctiunile pedepsindu-i simbolic. Abia atunci au simtit parintii ca fac parte dintr-un sistem pentru ca sistemul a inceput sa-si bata joc de ei.

Asadar, Colegiul Medicilor ii gaseste vinovati pe medicii rezidenti care au consultat gravida, nu pe sefii lor care erau de garda si ar fi trebuit sa stie ca in sectia lor se afla o gravida. Colegiul Medicilor ar fi putut decide suspendarea lor din profesie. N-a facut-o multumindu-se sa-i mustre pentru ca au mutilat un copil. Concluziile Colegiului Medicilor au ajuns si pe masa politistilor de la sectia 17 unde sotii Lungu au depus o plangere in 2007. Doi ani le-au trebuit celor de acolo ca sa le ia declaratii celor implicati si care se contrazic unii pe altii. Ca sa-si acopere greselile au modificat fisele de observatie din acea noapte dupa cum reiese din ancheta facuta de Ordinul Moaselor si Asistentelor.

Asadar dupa doi ani de audieri, polistitii  trimit dosarul Institutului de Medicina Legala Mina Minovici unde sta spre analiza mai bine de un an. Verdictul legistilor, care ii gaseste vinovati pe medici de neglijenta, ajunge din nou pe masa politistilor in 2011 care insa, inexplicabil, cer o noua expertiza. O primesc dupa doi ani, in martie 2013 iar legistii reconfirma vinovatia medicilor. Politistii si procurorii afla insa ca acest dosar a ramas la Institutul Mina Minovici deoarece Comisia de Avizare si Control a IML a recomandat ca acest caz sa fie inaintat spre avizare Comissiei Superioare de Medicina Legala.

 

Aproape doi ani a stat blocat cazul si la Comisia de Malpraxis a Directiei de Sanatate Publica Bucuresti care le-a incasat 8.000 de lei pentru plata expertilor care aveau termen de pronuntare trei luni. Dau verdictul dupa doi ani. Ca sa-l afle, sotii Lungu au fost nevoiti sa dea in judecata Directia de Sanatate Publica Bucuresti.

De ce nu-i trage nimeni la raspundere? Pentru ca n-are cine!

Tot la proces au ajuns si cu Ordinul Moaselor Bucuresti care au refuzat sa le comunice ce decizie au luat impotriva celor doua asistente. Dupa ce instanta s-a pronuntat au aflat cu stupoare ca cea care a lasat-o singura spunandu-i ca i se vede capul copilului s-a pensionat, iar in privinta celeilalte, care a preluat-o fara sa ramana insa langa ea in cel mai critic moment, se pronunta Ordinul Moaselor Romania care decide suspendarea din profesie un an. Parintii contesta in instanta decizia, iar judecatorii decid sa o scoata definitiv din profesie. Medicii incriminati lucreaza in continuare in Spital.

Si iata cum dupa sase ani si sapte procese cu institutiile statului, ei sunt in acelasi punct. Azi nu mai stiu la ce institutie e dosarul de cercetare. Nu le-a spus nimeni cum se numeste procurorul care ancheteaza cazul. Stiu sigur insa ca sase inspectori de politie l-au citit si rascitit insa refuza sa dea detalii despre mersul anchetei motivand ca faza de urmarire penala nu e publica.

Au luat declaratii si au asteptat sase ani ca medicii legisti sa le spuna daca medicii si asistentele sunt vinovati, iar verdictul lor suna cat se poate de clar:  „Din analiza dosarului rezulta multiple deficiente in ceea ce priveste asistenta medicala acordata gravidei si nou nascutului atat anterior nasterii prin lipsa supravegherii medicale si nemonitorizarea corecta a gravidei dar si prin tardivitatea protezarii respiratorii a nou nascutului personalul medical responsabil fiind medicii specialisti obstetricieni de garda, medicii obstetricieni curanti, medicul specialist ATI de garda si medicul neonatolog. „

Adica medicii care erau in acea noapte de garda au gresit si in timpul travaliului pentru ca n-au trecut pe la ea sa o consulte, dar si dupa ce s-a nascut  Sebastian pentru ca medicul curant n-a chemat medicul neonatolog in sala. La acea vreme ministrul sanatatii Eugen Nicolaescu le-a promis ca-l va trimite pe copil oriunde e nevoie pentru recuperare. Si ce parea atunci o veste buna avea sa se transforme din nou in cosmar. Ministerul a decontat operatia de gastrostoma prin care i-au scos copilului din nas tubul prin care il hraneau, insa banii pentru recuperare n-au mai venit niciodata. 10 luni au asteptat aprobarea finantarii, pana cand au decis sa plece cu banii adunati de la oameni de bine pentru ca responsabili din minister le spuneau ca spitalele din strainatate nu raspund la cererile de oferta.

Acolo au aflat ca de fapt angajatii Ministerului Sanatatii luasera legatura cu specialistii nemti. Dar s-au zgarcit la bani. Vorbim de ordinul 50/2004 care spune ca in cazul in care tratamentul nu se poate face in Romania, statul plateste tratamentul, ori cata vreme dosarul era in stadiul in care DSP -ul cerea oferte inseamna ca parintii primisera o recomandare de la un specialist sa plece cu copilul in alta tara pentru ca Romania nu-l poate trata.

Azi Sebastian vede, aude, zambeste, rade, isi  recunoaste parintii, se bucura, are jucarii, melodii, povesti si reclame preferate, dar nu mananca singur, nu sta in fund, nu merge, nu-si foloseste mainile sa se joace cu jucariile, nu poate spune ce-si doreste sau daca-l doare ceva.

In America o drama ca si cea pe care o traiesc sotii Lungu, inseamna despagubiri de aproape 100 de milioane de dolari, dupa estimarea avocatilor. La noi asiguratorii colecteaza anual de la medici 45 de milioane de euro, insa sumele platite ca despagubire reprezinta doar 5 procente. Sotii Lungu au inteles abia acum ca dosarul lor e tergiversat pentru ca faptele de care ii acuza pe medici sa se prescrie. De aceea, ei cred ca ultima lor salvare e la Curtea Europeana a Drepturilor Omului care a si condamnat deja Romania intr-un alt caz de malpraxis. Bazandu-se pe acest precedent, o alta familie, din Oradea, care sustine ca le-a murit fetita din vina medicilor, a depus plangere la CEDO pentru ca in Romania, de trei ani, dosarul lor e blocat si pasat de la o institutie la alta.

 

Parintii lui Sebastian se tem ca nimeni nu va plati pentru chinul copilului lor.  Pentru ca putini au platit pana acum. In cele mai multe cazuri cei ce gresesc  se aleg cu mustrare sau sanctiuni salariale. Pacientii, cei care au avut de suferit din cauza lor nu se pot recupera cu mustrari. ei au nevoie de bani, de cele mai bune tratamente, de implicarea statului. In alte tari cei care platesc aceste sume sunt firmele de asigurari. La noi medicii sunt obligati sa plateasca polite de malpraxis dar asiguratorii nu sunt obligati sa plateasca despagubiri, decat in cazul in care se pronunta o instanta de judecata. Si asta pentru ca avem una dintre cele proaste legi a malpraxisului din Europa. Tocmai de aceea Ministerul Santatii e dispus sa o schimbe. A si initiat un proiect de lege care seamana cu ce se intampla in occident. Lipsesc insa cele mai importante aspecte: termene si sanctiuni pentru cei care n-o respecta. In plus, si in actuala varianta, medicii vor fi judecati tot de medici. 

Noua lege pune la aceeasi masa victima, doctorul si asiguratorul si le da un termen de sase luni sa se inteleaga inainte de a ajunge in instanta. Pana aici e perfect. Problema apare insa in articolul care spune ca expertul care decide asupra erorii medicale e platit de asigurator.

Potrivit proiectului dispar din schema comisia de malpraxis din cadrul directiei sanitare, pentru care victimele plateau intre 4.000 si 8.000 de lei pentru ca niste experti sa se pronunte de obicei in favoarea medicului care a gresit, dar si specialistii din cadrul IML. Nici decizia Colegiului Medicilor nu va cantari atat de greu ca pana acum.  Cei care vor stabili vinovatia vor fi expertii inclusi pe o lista nationala, insa supriza, cei ce vor acredita expertii vor fi tot specialistii din Colegiul Medicilor Romania.

Revenind la cutumele sistemului, e greu de crezut ca medicii isi vor da in cap unii altora. Mai ales ca sunt din aceeasi specialitate. 

Mihai Costache este unul dintre putinii avocati specializati pe cazuri de malpraxis. Stie exact ce lipseste legii: „Unitatea medicala e si cea care urmeaza sa fie reclamata si sanctionata, trebuie sa si furnizeze documentele medicale in baza carora va fi pedepsita. Practica ne-a demonstrat deja, in lipsa unor sanctiuni , asta nu prea se intampla.” Legea e incalcata si acum managerii de spitale nu patesc nimic. In plus dosarele ajung pe mesele anchetatorilor continand stersaturi sau completate dupa ce medicul greseste. Legea pacientului 46/2003 prevede dreptul bolnavului de a-si primi dosarul medical, insa aproape niciodata nu-l obtine. Se va intampla probabil si dupa intrarea in vigoare a legii care in forma actuala nu prevede sanctiuni.

Am trimis povestea lui Sebastian unui avocat roman ce profeseaza in America. Robert Popescu a privit cu atentie cazul, a studiat documentele, iar raspunsul lui ne-a dat de inteles ca in tara noastra trebuie schimbate legi, principii si mai ales mentalitati. „Este indiscutabil ca daca acest caz s-ar fi petrecut pe meleagurile astea, in America, cazul ar fi avut o valoare de 100 de milioane de dolari. Cu siguranta zeci de milioane, nu incape niciun dubiu.”

Anual in SUA sunt in jur de 50 de mii de procese de malpraxis, insemnand pierderi de peste 4,5 miliarde dolari pentru 700 de unitati medicale, de la spitalele mici la cele corporatiste. Daca in Romania nici cand mor oameni nu se vorbeste de malpraxis, la ei dai in judecata medicul si daca ti-a provocat o proasta dispozitie. Americanii vorbesc despre malpraxis in cazul unui diagnostic gresit, tratament necorespunzator - prin neglijenta sau administrare gresita, dar si... la neinformarea pacientului asupra riscurilor la care se supune. Greseala medicului trebuie sa duca la daune „palpabile”: nu doar durere fizica, sau incapacitate de munca, ci o nota de plata in plus, sau chiar o... tulburare emotionala. 

 

Reportaj difuzat de Protv, în emisiunea „România, te iubesc!” din 13 octombrie 2013

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO