Ziarul de Duminică

Mai uşor cu talentul pe scări.../ de Radu F. Constantinescu

Mi-am dorit mai multe lucruri în viaţă, dar unul în moddeosebit: să împart cu oamenii sentimentele senzaţionale pe care ţile trezeşte muzica.

N-aveam un plan... aşa că deschideam larg fereastra şi dădeamla maximum pick-up-ul mono. Că pe ăsta-l aveam. Probabil că aşa amajuns DJ şi nu (de exemplu) pianist... Principalul motiv fiind căpentru pian nu-ţi trebuie doar ureche şi un pic de talent. Pentrupian îţi trebuie efort. O groază de efort. Era mult mai simplu săamestec melodiile altora, gata muncite de ei, într-un mix pe careapoi îl puteam numi al meu.

Nu era corect. Nu era nici măcar aproape corect.

Dar şi printre DJ erau mulţi care munceau din greu până reuşeausă pună două piese pe beat şi alţii care le puneau mairepede decât mine. Soarta îşi alesese favoriţii, iar eu eramconvins că eram printre ei.

Un prieten, unul dintre cei mai favorizaţi DJ, când se certa curivali spunea că el mixează şi beat mai bine decât ei lucizicristal. Interesantă expresie...

Era la fel de adevărat că nu exersa niciodată. Nici eu nu măomoram cu mixatul la perete, dar el n-o făcea chiar niciodată: dacăvroia să experimenteze ceva nou, încerca direct cu sala plină şi...minune!... îi reuşea de fiecare dată! Pe măsură ce faima luicreştea (atât ca DJ cât şi ca băutor) şi regulile de la întrecerilecu alţi DJ se schimbau: cine nu mixa, băga bere. De la un momentdat era din ce în ce mai greu de spus dacă el îşi punea la pământadeversarii sau aceştia pur şi simplu nu puteau bea în ritmul...muzicii...

Pe mine sigur m-a îmbătat de câteva ori, apoi, cum se întâmplăîn telenovele, drumurile noastre se desparte... Am totaşteptat să apară în prima linie din DJ Mag, dar nu s-a întâmplat.Pentru că atunci când totul pare prea uşor sunt mult mai multeşanse să te laşi, decât să ajungi în vârf.

La evenimentele mari şi hip nu beau decât atât câttrebuie. La una din petrecerile mai puţin hip am primit complimentepentru felul cum abia mă mai puteam ţine pe picioare după o sticlăde tărie, dar mixajele îmi ieşeau perfect. Sincer, nu-mi aducaminte mixajele şi nici nu eram înconjurat de urmaşii lui GeorgeEnescu, deci se poate să nu fi fost chiar aşa. Îmi aduc însăperfect aminte că în spatele meu trona un tablou de maridimensiuni, portretul unui domn sobru. Şi-mi mai amintesc că dupănici 20 de minute de mixaj, când şi eu eram încă relativ sobru,patronul localului a venit să-mi ceară o carte de vizită. 5 ore maitârziu eu reuşeam să prind în extremis tabloul. Mă priveam ochi înochi cu personajul. Într-un moment de luciditate am simţit o dojanăîn privirea picturii. Sau poate n-a fost un moment deluciditate...

Cu certitudine am devenit super-lucid când mi s-a povestitdespre mine, printre zâmbete puţin condescendente. A fost un momentcând mi-am dorit să fi avut mai puţin talent...

Etichete: clubbing,DJ

AFACERI DE LA ZERO
Linkuri utile

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.zf.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.