Harta genomului uman a fost posibila doar prin analiza minutioasa a unor mostre de ADN preluate de la om. Ceea ce nu e tocmai greu de facut, intrucat e vorba de omul actual, fiinta vie, prezenta in scena si, in consecinta, aflata la indemana cercetatorilor. Dar ambitiile acestora din urma tintesc mai departe, cu toate neajunsurile pe care le intampina atunci cand obiectivul lor s-a fixat asupra unor vietuitoare disparute de mult.
Pana cand lucrul acesta va fi posibil si va da rezultate palpabile, nu trebuie sa ne mire faptul ca o alta specie actuala, cimpanzeul, a intrat in atentia oamenilor de stiinta cu zestrea sa de ADN, din analiza careia i s-a putut descifra genomul propriu. Evident, interesul pentru genomul cimpanzeului era cu atat mai mare, cu cat compararea celor doua harti genetice, a omului si a maimutei in cauza, putea aduce argumente stiintifice pentru o relatie de rudenie ce coboara in timp pana la stramosul comun de acum sase milioane de ani.
Asemanari exista, si inca numeroase. Dar tot numeroase sunt si deosebirile, si nu de ordinul zecilor sau sutelor: nu mai putin de 35 de milioane de diferente, ceea ce complica in buna masura problema si pretinde, pentru a o rezolva acceptabil, abordari noi. Ne confruntam si in evolutia genetica a omului cu "verigi lipsa", iar despartirea de cimpanzei pare sa fi fost dramatica sub aspectul transformarilor intervenite in creierul uman. Savanti din mai multe tari (Franta, Belgia si Statele Unite) au identificat, astfel, 49 de regiuni cerebrale implicate in umanizarea accelerata. In toate acestea, in ultimele sase milioane de ani s-au produs transformari sesizabile la nivel de nucleotide: 18 din 118 nucleotide modificate doar intr-o singura regiune (e drept, cea mai activa), in vreme ce pe traseul a 310 milioane de ani anteriori "separarii" abia doua nucleotide au suferit schimbari menite sa contribuie la o diferentiere genetica a cimpanzeilor in raport cu linia de evolutie a pasarilor. Milenii intregi, asadar, speciile au ramas neschimbate, pana cand in tabloul lor genetic s-au produs metamorfoze radicale, carora li se datoreaza aparitia unor forme biologice noi.
Descoperirea zonelor de umanizare accelerata este remarcabila, fireste. Insa unii dintre cercetatorii implicati in studiul respectiv emit totusi parerea ca nu doar aceste regiuni din genom ar fi responsabile de diferentele dintre creierul nostru si al primatelor. Este mult mai probabil - sustine David Haussler de la Institutul Medical "Howard Hughes" al Universitatii California din Santa Cruz - ca o multitudine de modificari marunte, toate importante, din zone inca umbrite ale genomului, sa fi contribuit la aceasta opera "colectiva" a umanizarii.
Spuneam la inceput ca in studiul comparativ al tablourilor genomice tind sa intre si cercetari privitoare la unele vietuitoare disparute, chemate din stadiul lor fosil sa depuna marturie pentru evolutiile subtile care au condus la separarea omului de cimpanzei. S-ar putea ca "verigile lipsa" tocmai aici sa se gaseasca, uitate intr-un stadiu primar al evolutiei umane. Savanti de la Institutul de Antropologie Evolutionista "Max Planck" din Germania, in colaborare cu o corporatie americana din Connecticut, tocmai au lansat un proiect de cartografiere a genomului neanderthalian, pentru rezolvarea caruia si-au rezervat doi ani de studiu. Omul de Neanderthal, ne amintim, incepuse sa-si faca simtita prezenta in Europa si in regiunile vestice ale Asiei cu 200.000 de ani in urma, disparand complet acum 30.000 de ani, cand omul actual, Sapiens sapiens, era in plina ascensiune. E vorba de o ramura umana ce s-a dovedit a fi o fundatura a evolutiei si si-a pierdut reprezentantii pe traseu. De la compararea structurii sale genomice cu cea a omului actual se asteapta insa foarte multe, fiindca o alta linie de trasaturi ale umanizarii, cu particularitatile lor specifice, ar urma sa iasa dintr-o geologica impietrire, pentru o marturie pe cat de originala, pe atat de revelatoare.
Intreprinderea se arata extrem de laborioasa si dificila. Urmeaza sa fie reconstituit un complex de trei miliarde de "caramizi" ale genomului neanderthalian. Si inca in conditiile in care mostrele de ADN trebuie recuperate din ramasite fosilizate, vechi de 40.000 de ani, si certificate ca autentice, dupa ce vor fi separate de ADN-ul microbian cu care exemplarele se vor fi contaminat imediat dupa moarte.
Intre cimpanzeu si om, vor aparea astfel si probele genetice ale unui stadiu preuman "istoricizat". Diferentele revelate ar trebui sa explice nu doar trecerea la mersul vertical si cresterea spectaculoasa a unor capacitati cognitive, ci chiar si dezvoltarea unui limbaj complex, pe care omul il are, iar neanderthalienii, dupa toate aparentele, nu-l posedau.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
