Scara de bloc a fost de la bun inceput un spatiu al nimanui. Un spatiu care anuleaza dialogul, gestul, atitudinea. Este atat de restrans incat creeaza disconfort, daca ne gandim numai la transportul mobilierului, de pilda. Dar in primul rand este vorba de un disconfort sufletesc. Palierul blocului interbelic are o alta dispunere a apartamentelor. Arareori apartamentele interbelice sunt dispuse fata in fata astfel incat vecinul de palier sa urmareasca pe vizor cine iti vine acasa sau ce ai cumparat in fiecare ceas al zilei. Era o discretie care pornea din proiect, o discretie care hranea un confort minimal.
Apoi, scara de bloc alieneaza orice tip de socializare. Practic asta s-a si gandit. Daca este eliminata socializarea tipica vecinatatii, oamenii devin celule izolate si accesibile oricarui tip de manevrare, manipulare. In acest context, responsabilul de scara de altadata era cel dintai dictator social de care te loveai pana sa iesi in strada. Se pot observa rezultatele si azi: cum salutul tau fata de vreun conlocuitor de palier nu primeste raspuns; cum iti este inchisa usa liftului cat mai grabnic, la doi trei pasi distanta, ca nu cumva sa deranjezi cu prezenta ta. Vecinul este un insingurat. Si tu ajungi sa fii, fara sa poti constientiza aceasta devenire. Ea apare treptat, pe negandite, odata cu iesirea din copilarie.
Se mai vorbeste de vestita "sezatoare", dar ea nu apartine scarii de bloc, ci iesirii acesteia. Si o intalnim aproape numai la blocurile mici, cu patru etaje. Acolo unde demografia este mai mare si adesea foarte variata profesional si cultural, apar germenii unei agresivitati mocnite si fecunde. Blocurile cu zece etaje nu au sezatori, dar hranesc cel mai adesea o alta forma sociala de protest: aceea a gastilor de cartier.
Cat despre uratenia scarilor de bloc, acest lucru arata indiferenta. Locuitorii prefera izolarea, se retrag in intimitatea de dincolo de usa, chiar si aceea destul de expusa daca ne gandim la "volatilitatea" peretilor. Acest disconfort a fost creat deliberat de vechiul regim pentru a aliena personalitatea, individualitatea si in cele din urma creativitatea, ingeniozitatea, puterea si dispunerea sufleteasca pentru schimbare. Omul de tip nou, lipsit de personalitate si forta deciziei responsabile, este indiferent la peisajul din jurul sau, iar aceasta indiferenta se reflecta si in relationarea cu ceilalti. Cand paraseste aceasta indiferenta devine agresiv, pentru ca, subconstient, exista o reactie fata de neputinta gestului de schimbare.
Uratenia scarilor de bloc nu are legatura cu educatia, ci cu modul de viata, atrofiat si melcoid, care dureaza de peste cinci decenii, cu prelungire dupa 1990. Modul de viata modifica, pozitiv sau negativ, factorii educationali colaterali, cum ar fi de pilda scoala sau modelele sociale.
Cea mai apropiata perspectiva de schimbare se va regasi in generatiile care nu au trecut prin filtrul ideologic al vechiului regim. Ele vor locui o buna parte de vreme aceste blocuri muncitoresti, dar vor incerca sa modifice, putin cate putin, modul de viata, catre un confort rezonabil. Abia dupa ce o generatie activa isi construieste propriul confort, de la intimitate la socializare, abia atunci germenii schimbarii s-au pus in miscare. Totul tine de uman si de activarea posibilitatilor pe care natura umana le are pentru a forta o schimbare de atitudine. Indeosebi in privinta modului de viata.
Apoi, scara de bloc alieneaza orice tip de socializare. Practic asta s-a si gandit. Daca este eliminata socializarea tipica vecinatatii, oamenii devin celule izolate si accesibile oricarui tip de manevrare, manipulare. In acest context, responsabilul de scara de altadata era cel dintai dictator social de care te loveai pana sa iesi in strada. Se pot observa rezultatele si azi: cum salutul tau fata de vreun conlocuitor de palier nu primeste raspuns; cum iti este inchisa usa liftului cat mai grabnic, la doi trei pasi distanta, ca nu cumva sa deranjezi cu prezenta ta. Vecinul este un insingurat. Si tu ajungi sa fii, fara sa poti constientiza aceasta devenire. Ea apare treptat, pe negandite, odata cu iesirea din copilarie.
Se mai vorbeste de vestita "sezatoare", dar ea nu apartine scarii de bloc, ci iesirii acesteia. Si o intalnim aproape numai la blocurile mici, cu patru etaje. Acolo unde demografia este mai mare si adesea foarte variata profesional si cultural, apar germenii unei agresivitati mocnite si fecunde. Blocurile cu zece etaje nu au sezatori, dar hranesc cel mai adesea o alta forma sociala de protest: aceea a gastilor de cartier.
Cat despre uratenia scarilor de bloc, acest lucru arata indiferenta. Locuitorii prefera izolarea, se retrag in intimitatea de dincolo de usa, chiar si aceea destul de expusa daca ne gandim la "volatilitatea" peretilor. Acest disconfort a fost creat deliberat de vechiul regim pentru a aliena personalitatea, individualitatea si in cele din urma creativitatea, ingeniozitatea, puterea si dispunerea sufleteasca pentru schimbare. Omul de tip nou, lipsit de personalitate si forta deciziei responsabile, este indiferent la peisajul din jurul sau, iar aceasta indiferenta se reflecta si in relationarea cu ceilalti. Cand paraseste aceasta indiferenta devine agresiv, pentru ca, subconstient, exista o reactie fata de neputinta gestului de schimbare.
Uratenia scarilor de bloc nu are legatura cu educatia, ci cu modul de viata, atrofiat si melcoid, care dureaza de peste cinci decenii, cu prelungire dupa 1990. Modul de viata modifica, pozitiv sau negativ, factorii educationali colaterali, cum ar fi de pilda scoala sau modelele sociale.
Cea mai apropiata perspectiva de schimbare se va regasi in generatiile care nu au trecut prin filtrul ideologic al vechiului regim. Ele vor locui o buna parte de vreme aceste blocuri muncitoresti, dar vor incerca sa modifice, putin cate putin, modul de viata, catre un confort rezonabil. Abia dupa ce o generatie activa isi construieste propriul confort, de la intimitate la socializare, abia atunci germenii schimbarii s-au pus in miscare. Totul tine de uman si de activarea posibilitatilor pe care natura umana le are pentru a forta o schimbare de atitudine. Indeosebi in privinta modului de viata.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
