Yasmina Khadra este un autor de forta, care ataca teme dure, cu miza politica si cu un story extrem de captivant. In 2005, am publicat la Editura TREI Atentatul, iar acum, de curand, Sirenele din Bagdad, doua romane ce fac parte din ceea ce s-ar putea numi Trilogia Islamului. O serie de trei carti traduse in peste 25 de limbi, a caror actiune se petrece in lumea araba, mai exact in Afganistan (Randunelele din Kaboul), in Israel (Atentatul) si in Irak (Sirenele din Bagdad).
Am remarcat acest autor acum cativa ani pentru ca era in mare voga in Franta. Ce m-a determinat sa-l citesc a fost recomandarea unui prieten editor si subiectul fascinant al primului roman pe care aveam apoi sa-l publicam in limba romana: Atentatul. Este o carte care incepe cu descrierea bruta si extrem de grafica a unui act prin care o femeie-kamikaze arunca in aer un restaurant din Tel-Aviv. Protagonistul este chiar sotul acestei femei-kamikaze, care incearca – sub stare de soc – sa inteleaga ce a putut-o determina pe o femeie aparent fericita sa se sacrifice unei cauze la fel de irationale pe cat de absurd ii pare conflictul arabo-israelian, lui - medic israelian de origine araba -, a carui menire nu este sa ucida, ci sa salveze vieti omenesti.
In al doilea rand, m-a atras personalitatea incendiara a autorului – fiindca Yasmina Khadra este barbat si nu femeie, cum multi sunt tentati sa creada – care a avut un destin exceptional si care este un interlocutor incendiar, prezent adesea in media franceza cu interventii aparent extremiste, desi in esenta se dovedeste a fi – prin proza lui – un pacifist.
De buna seama, Yasmina Khadra este una dintre cele mai puternice voci promusulmane din literatura actuala.
De curand, a starnit in Franta o adevarata valva mediatica, intrucat s-a plans public de faptul ca el, un "autor de Nobel", este exclus din listele de laureati ai marilor premii literare franceze si ca occidentalii refuza sa-i recunoasca adevarata valoare. Cu toate acestea, "Atentatul" a obtinut Prix des Libraires 2006, Prix Decouverte Figaro Magazine-Fouquet's, Grand Prix des Lyceens, Grand Prix des Lectrices Cote Femmes. Ultimul sau roman, Ce que le jour doit a la nuit, a fost ales de LIRE cea mai buna carte a anului 2008.
Yasmina Khadra, sub adevaratul nume Mohammed Moulessehoul, este un scriitor algerian nascut in 1955. Ofiter in armata, Moulesshoul a adoptat un pseudonim (feminin) pentru a putea publica evitand cenzura militara si pentru a putea supravietui astfel regimului terorist din Algeria. In ciuda succesului mare pe care l-a avut ca scriitor, Moulessehoul nu si-a putut revela adevarata identitate decat atunci cand a parasit armata si s-a exilat in Franta. A mai scris: "Ce que le jour doit a la nuit", "Les Hirondelles de Kaboul", "Les Agneaux du Seigneur", "A quoi revent les loups" etc.
Fondul istoric al romanului Sirenele Bagdadului este conflictul dintre Irak si SUA. Scris din perspectiva unui musulman, romanul este un manifest al umilintei pe care Islamul a suferit-o si pe care o plateste pentru a putea sa traiasca mai departe. Este un discurs care se opune tuturor acuzatiilor de terorism indreptate impotriva Islamului, explicand in acelasi timp geneza urii care i-a adus pe musulmani pana in punctul de a deveni crimanali. Invadati, terorizati, omorati – musulmanii au fost mai intii victime si apoi au devenit ei insisi criminali. Aceasta este o pozitie pe care Yasmina Khadra o sustine deschis, in discutii provocatoare, si care aici devine nucleul unui roman pe care efectiv nu-l poti lasa din mana.
Pentru ca personajul cartii lui va trebui sa duca la bun sfarsit "cea mai teribila operatiune desfasurata vreodata pe terenul inamic, de mii de ori mai zguduitoare decat atentatul de la 11 Septembrie".
Protagonistul este un baiat din Kafr Karam, un sat de beduini din mijlocul desertului irakian. Menit sa aiba un destin iesit din monotonia satului, baiatul pleaca la Bagdad sa-si faca studiile universitare, dar este nevoit sa le intrerupa odata cu invazia americanilor in Irak. Este un baiat sensibil, care cedeaza la cel mai mic act de cruzime. Sensul lumii in care traieste se va sfasia in mod violent in momentul in care este martorul unei scene in care baiatul bolnav mintal al unui consatean de-al lui este impuscat de un soldat din armata irakiana, la comanda unui ofiter american. Motivul: preventiv, pentru a elimina un posibil terorist. Victima nevinovata este ciuruita de gloante. Urmeaza un atac similar: americanii arunca o bomba asupra unei nunti din satul natal al protagonistului. Zeci de victime se scalda in sange. Motivul? Actiune preventiva, menita sa stopeze un cuib de teroristi. Numai ca si de data aceasta atacul se produce inainte de a se verifica in ce masura suspiciunile au vreun temei. In fine, al treilea incident, in care soldatii navalesc in casa protagonistului si-i omoara tatal, intr-un mod la fel de brutal si lipsit de motiv, va schimba definitiv viata baiatului.
Se decide sa plece la Bagdad si sa se dedice cauzei musulmane, sa spele rusinea si umilinta pe care poporul sau le traieste.
La Bagdad, orasul in care zeci de oameni mor pe strazi, in care oricine viseaza sa poata deveni kamikaze, baiatului va intampina multe dificultati, de la saracie, pana la imposibilitatea de a se putea dedica asa-numitei Cauze, pentru ca nu este foarte usor sa-ti afli un loc printre adevaratii luptatori, trebuie sa te dovedesti cu adevarat bun la ceva. (Chiar si pentru pozitia de kamikaze exista cozi intregi de candidati.)
Romanul se incheie asa cum incepe: cu prezenta tanarului la Beirut, in Liban, trimis acolo din motive secrete, avand in sfarsit o misiune speciala, absolut SPECIALA, pe care de altfel si el (ca si noi, cititorii) o afla doar in ultima clipa: "CEA MAI IMPORTANTA MISIUNE REVOLUTIONARA INTREPRINSA VREODATA... ceva ce va face ca 11 septembrie sa para o pozna dintr-o recreatie"/ p. 238. Operatiunea aceasta "... Este ultimul cartus, pricepi? Dupa aceea, se va naste o noua era, iar Occidentul nu ne va mai privi niciodata la fel...".
"Oamenii astia trebuie sa-si dea seama cat de rau ne fac, sa inteleaga ca, daca se incapataneaza sa scuipe pe tot ce avem noi mai bun, vor fi nevoiti sa dea piept cu tot ce avem noi mai rau."/ p. 269
In ultima parte a cartii stai cu sufletul la gura sa afli care este misiunea incredintata tanarului si de ce este ea atat de importanta. Prefer sa nu o dezvalui. Oricum, sfarsitul este surprinzator.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
