Nascuta la Galati, la 31 octombrie 1982, Fabiana Dima a absolvit Universitatea Nationala de Arte in 2005, la clasa conf. univ. Catalin Balescu. Doi ani mai tarziu si-a luat titlul de master in arte vizuale, la clasa Profesorului Alexandru Chira. Expozitii personale a avut pana acum la Muzeul de Arte Vizuale din Galati si a participat la numeroase evenimente de grup, Pictura Fabianei Dima respira o cromatica in care seninatatea alterneaza cu sumbrul, unde albastruri deschise, verdele smarald si movul pal se intrepatrund in irizari de pensulatie fina, cu tonuri grave de albastru si suprafete de rosu sangvin, sau, mai rar, cu galben si rosu, configurand momentul crepusculului ca timp predilect. O lume de contraste dificile, naravase, in care juxtapunerile neasteptate si insinuarea voita chiar a stridentelor sunt folosite de artista cu rosturi expresive si de impact emotional.
In tablourile sale se deschid lumi in care cerurile vaste sunt decorate cu stoluri de flori (care ar compune ironic, parca, un motiv ca de musama), in care lumea de vartejuri a plantelor, cu irizari de smarald si albastru, apare ca o forta neimblanzita, momentan relegata in plan secund, si gata sa irumpa triumfator, ca in panza intitulata Gradina (unde personajul feminin central evoca tipologiile lui Gauguin), sau lumi in care cate o pisica neagra, deci magica (Victor Brauner, care folosea motivul acestui animal simbolic, spunea ca ea "priveste in tenebre"), domina orizontul si lumea interioara a artistei, ca in Autoportret sau in Pazitorul pragului, sau care, ca in alte lucrari, se deseneaza ca o prezenta aparent pasnica, dar cu potential misterios si nocturn, ca o umbra dormind la picioarele unui pat: Mata 1 si 2. Un alt element constant al iconografiei acestor lucrari este buchetul de flori, poate imortele, care fie compune un fel de cruce mare, decorativa, in spatele unora dintre femei, fie orneaza, atarnand singuratic, marginea unui perete.
Personajele sale feminine sunt solitare si reprezentate in interioare care-ar fi minimale - un pat, o perna, o usa intredeschisa, o nisa -, daca n-ar interveni voluptatea decorativa si cromatica cu care artista inzestreaza elementele textile, fluide, sinuoase. In reprezentarea acestor portrete-siluete de femei, neocolite de expresia unui sentiment al straniului, detaliile fizionomice sunt uneori mult sau complet estompate (in Ciudata, protagonista e reprezentata chiar cu spatele) pentru ca discursul tinteste lumea interioara a acestor femei, si, dat fiindca crepusculul se intalneste cu visul, dimensiunea onirica, acompaniata de acel sentiment apasator al visului, descoperit de suprarealisti, e o constanta, fie de prim-plan, fie de joc secund.
In pictura olandeza a secolelor trecute, ochiul lacom al privitorului descopera adesea, dincolo de tema "oficiala" a tabloului respectiv, cate-un detaliu - sabotii de lemn sau alt obiect de uz familiar, oarecum rataciti in tablou. Aceste detalii pot fi regasite si in lucrarile Fabianei Dima; rufe cuminti, intinse pe sarma, un manunchi de ceapa verde pe un colt de masa, o esarfa cu franjuri. Intr-o lume la moda, putem vorbi de curajul de a nu abandona vechiul si greul mestesug al picturii, in care, fara indoiala, Fabiana Dima se afla pe drumul cel bun.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
