Ion Bulei: Acum 90 de ani... (I)

1 ianuarie 1918. Peste tot lumea isi face urari. Toate se puteau aduna intr-una singura: sa vina pacea! Deopotriva pluteau sperantele la mesele mari sau la cele umile, la cei de acasa sau la cei din transee. Scrie sublocotenetul Romul Stefu, un transilvanean atunci pe frontul italian, unde il dusese inrolarea lui in armata austro-ungara (desigur, nu benevola): "Am trecut in anul nou... Ne-am ridicat cu pocalele in mana sa ascultam cuvintele de felicitare ale unui locotenent ... Pace pretutindeni. Cand aratatorul mare a trecut peste punctul noului 12 a trecut deodata o granita insemnata, granita unui an petrecut in suferinte supraomenesti. Abia a trecut aratatorul in anul nou si italienii ne-au trimis trei granate. Nu stiu ce dorinte ne-au trimis prin ele - timeo danaos et dona ferente, dar noi ne-am continuat inainte firele cugetelor. Anul 1917 e ingropat in Nirvana. Mai mult cu unul numarul anilor pierduti. Ce am pierdut nu are sa se mai intoarca. Din nou incepem anul cu sperante mari. Dar atatea deziluzii amare intampinam de cand gemem sub jugul greu al acestui razboi crancen, incat ne-am si pierdut nadejdea, nu mai avem curajul si indrazneala sa nadajduim... Si totusi ne da tarie speranta.... se vorbeste de un armistitiu general".

 

Diplomati arestati 

La legatia romana din Petrograd (noua denumire pe care si-o ia orasul Sankt Petersburg dupa inceperea razboiului), membrii legatiei, adunati cu totii in salonul mare, in jurul lui C. Diamandi, seful legatiei, nu mai apuca sa ajunga la urari. O trupa de soldati ai noii puteri bolsevice intra in forta, ii aresteaza pe toti si ii duce la fortareata Petru si Pavel. Consternare. Ministrii aliati si neutri se prezinta a doua zi la Smolnii si ii cer lui Vladimir Ilici Lenin sa-i elibereze pentru ca s-au incalcat garantia extrateritorialitatii si toate regulile dreptului international. Chiar in caz de razboi intre doua tari, ii spun diplomatii lui Lenin, daca acesta n-o stia, arestarea reprezentantilor lor nu era permisa. Lenin le declara diplomatilor ca romanii au fost arestati "in virtutea unor circumstante exceptionale care nu sunt prevazute in niciun fel de cutume diplomatice". Dar dupa doua zile da ordin sa fie eliberati diplomatii romani si extradati. Incidentul era cauzat de actiunile armatei romane impotriva trupelor rusesti in retragerea lor in debandada din Moldova. Rusia era in plina revolutie. Si totul se prabusea. Criza de autoritate era regula. Pretutindeni. Si in armata. Rusia cedase prima presiunii razboiului. Nu mai rezistase. Si traia violent inlocuirea unei ordini cu alta. O facea din februarie 1917, de la caderea tarului, trecand prin lovitura de stat bolsevica din octombrie 1917, iar acum prin razboiul civil si dezlantuirea sentimentului national la popoarele cuprinse in imensa Rusie.

 

Bolsevici in Moldova 

Si pe frontul din Moldova armata rusa de circa un milion de soldati era in totala descompunere. Ideile bolsevice de pace imediata fac pulbere autoritatea ofiterilor rusi. Devastarile tin pe ministrii guvernului Bratianu intr-o continua alerta. Pentru ca de pretutindeni se anuntau jafuri si distrugeri. Grava devenise, cu deosebire, situatia la Socola, langa Iasi, unde gara e ocupata de bolsevici si unde se adunasera circa 3000 de soldati. Si numarul lor nu inceta sa creasca. La 5 decembrie, generalul Prezan comunica generalului Dimitrie Scerbacev, comandantul fortelor rusesti din Moldova, acum mai mult formal, ca Romania va lua masuri sale pentru mentinerea ordinii in tara. "Noi nu ne amestecam in certele interne ale rusilor, dar nu voim ca vietile si averile romanilor sa fie periclitate din aceasta cauza". Cei mai amenintatori se anuntau a fi cei din gara Socola. Scerbacev le cere bolsevicilor sa paraseasca gara. Delegatii bolsevicilor il anunta ca se vor opune cu armele. Un delegat al Ministerului Lucrarilor Publice, care incearca sa trateze, obtine acelasi raspuns. In plus rusii vin cu cererea sa fie lasati sa intre in Iasi 500 de bolsevici care sa-l aresteze pe Scerbacev. La 7 decembrie Bratianu, in consiliu de minstri (consilii sunt acum zilnic), "ne comunica ca chestiunea ce trebuie sa hotaram e aceea daca intram in razboi cu bolsevistii de aici, care au devenit amenintatori", dupa cum scrie Gh. Marzescu in notele sale zilnice din acei ani. In timpul consiliului vin stiri de la Dorohoi, din Covurlui, Bacau, Tutova despre devastarile facute de grupurile de rusi in retragere. Deci se intra in lupta cu bolsevicii, da sau nu? Este intrebarea repetata a lui Bratianu catre toti. Generalii Constantin Iancovescu si Constantin Prezan, prezenti, sunt pentru. Ministrii isi rezerva opinia pina la consultarea sefilor armatei. Ei sunt invitati la un nou consiliu in acea dupa-amiaza. In asteptarea lor, Bratianu ia opinia ministrilor Antantei la Iasi, St. Aulaire, Charles Vopicka, Carlo Fasciotti si George Barclay. Toti sunt pentru o actiune energica contra bolsevicilor.

 

Regele cu lacrimi in ochi 

La Consiliul de ministri din seara acelei zile vin si generalii Eremia Grigorescu, Al. Averescu si C. Prezan. Cel din urma si cu stirea ca generalul rus Dimitrie Scerbacev se demite din Comandamentul armatelor ruse, nemaiavand nicio autoritate, si trecea comanda unui soviet mixt format din trei bolsevici si trei ucraineni. Stirea adusa de C. Prezan pune in discutie posibilitatile mentinerii frontului rus in Moldova. Generalii sunt de parere ca nu mai era nici o posibilitate, armata rusa fiind in completa descompunere. In acele conditii aripile armatei romane ramase complet descoperite va trebui sa se retraga pe Siret sau Barlad. Gen. Iancovescu propune acceptarea pacii separate cu Puterile Centrale, idee respinsa violent de Take Ionescu. De la Bratianu toti cei prezenti merg la rege, care-i primeste deprimat si cu lacrimi in ochi. "Ce trist consiliu, in cea mai trista situatie in care s-a gasit vreodata tara", noteaza Gh. Marzescu. Discutie neurmata de nici o hotarare. A doua zi, 8 decembrie, un nou consiliu. Se discuta decizia de ultima ora a lui Scerbacev, luata sub presiunea Aliatilor, "de a lupta contra bolsevistilor", dar cu conditia concursului armatei romane, considerat esential. Prin urmare aceeasi chestiune pentru Romania, de angajare sau nu intr-o actiune deschisa contra regimului sovietelor. Take Ionescu e vehement impotriva, pentru ca armata romana trebuia sa lupte contra Germaniei si aliatilor ei. Impotriva lor a intrat Romania in lupta, "iar nu pentru a declara razboi Rusiei, armatei ruse sau numai Rusiei septentrionale". Sfatul lui: "Sa lasam vremea sa-si urmeze cursul". Bratianu insa e de acord sa se vina in intampinarea cererii aliatilor de "a recrea armata rusa, transformand-o dintr-o banda bolsevista intr-o armata". Si daca Romania va fi obligata sa capituleze si sa se abandoneze germanofililor, Aliatii sa-i lase libertatea de actiune, chiar de a face pace separata, fara a-si pierde drepturile recunoscute prin Tratatul din august 1916. Totodata, Aliatii sa garanteze tezaurul Romaniei aflat la Moscova. Din nou nu se ia nici o hotarare. Dar evenimentele grabesc o decizie.